Categorie: POEZII

Poezia creştină


  Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic:”Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!”Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!(Ps.45:1)

Tabloul e de vis,copleşitor,
Când vezi metafore râzând în soare
Şi epitete-n strai strălucitor
Printre poeţi care cu seva lor
Scriu în pridvorul limbii literare.                                                                                                                                    

Tot lexicul este un câmp arat,
Supus de plug de-a lungul şi de-a latul,
Însă tresare brusc,înflăcărat,
Dând într-un clocot viu tot ce-i de dat
Când lauda e pentru Împăratul.

Cuvintele ţâşnesc cu irizări
Făcându-şi cuib în poala poeziei;
Noi le dăm aripi,le deschidem zări
Vorbind cu psalmi şi izvodind cântări,
Dând laudelor girul armoniei.

Izvoarele din versuri şopotesc
Pe-acelaşi portativ cu frunza,vântul,
Iar laudele cresc şi cresc şi cresc
Când vin cuvintele şi se-mpletesc
Pentru-a slăvi pe Cel ce e Cuvântul.

Ne închinăm Divinului prin vers,
Prin tot ce El ne-a pus la îndemână,
Şi-n limitatul nostru univers
Mersul ni-e zbor şi scrisul de neşters
Căci poezim cu cer limba română                                                                                                                                                                                                                .    Simion Felix Marţian                Vulcan ,14 aug.2011

Plouă peste sufletul meu…


    Plouă peste sufletul meu
Cuvintele sfinte…
Izvorul ce dă viaţă
Ascuns în cuvinte…
Petale de crin mă-nfăşor
În dulce-alinare…
Mă-nalţ pe cărări de lumină
E-n cer sărbătoare…
Pătrunde în inimă focul
Iubirii Divine…
Păşeşte Isus peste veacuri
Dureri să aline…
Mai caută un suflet ce strigă
Şi cere iertare…
Mă caută pe mine , pe tine ,
S-aducă SALVARE ! Amin                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                              Maria Luca         Vulcan 14.10.2011

Evadarea


 “Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”(Ioan 8:32) 
Visezi,prietene,visezi frumos
Şi te-amăgeşti că eşti în libertate
Dar fără adevăr,fără Cristos,
Nu eşti decât un rob legat vârtos
Chiar dacă-s lanţurile parfumate.

Te-a-nvăluit minciuna ca un nor,
De-aceea,cu privirea-nceţoşată,
Tu-i vezi pe cei ce se avântă-n zbor
A fi ei robi,dar aripile lor
Trec peste colivia-ţi ferecată.          

Priveşti zăbrelele dar nu-nţelegi
Că nu tu eşti,ci ei sunt cei de-afară;
Şi-atunci când gratiile ţi le dregi
Tu şi mai mult te-nchizi,mai mult te legi,
Visezi că zbori,dar cei de-afară zboară.

Dar când vei înţelege că eşti rob
Cu zborul doar un vis mijind în zare,
Şi că te-ai mulţumit doar cu un bob
Servit de ignoranţă într-un ciob,
Îţi vei dori aprins…o evadare.

Să scapi de gratii,să le smulgi din zid,
Păşind agil dincolo de hăţişuri;
Ieşind din al ispitei laţ perfid
Să vezi cum zările ţi se deschid,
Sub talpa fermă stăpânind suişuri.

Aceasta-i calea,numai evadând
Şi-mbrăţişând temeinic adevărul
Cu aripi de cunoaştere crescând,
Vei înţelege că,închis,nicicând
Nu poţi vedea nemărginirea,cerul.

Amin                              Simion Felix Marţian
Vulcan,august 2011

%d blogeri au apreciat asta: