Sfaturi interesante>


. Daca va racaie pe gat, scarpinati-va in ureche!
Cum nu puteti sa va scarpinati direct in gat, incercati sa rezolvati
problema altfel – prin ureche. Medicii ORL-isti explica: atunci cand sunt
stimulati nervii care se afla in ureche, se creeaza un act reflex in gat,
care provoaca un spasm al muschiului. Acest spasm face ca gadilatura sa

dispara.

Absorbit de Probleme


Proverbe 16:3          „Incredinteaza-ti  lucrarile in mana Domnului si iti vor izbuti planurile”

Ioan  14:26                ” Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-L va trimite Tatal, in Numele Meu, El va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu „

I Corinteni 2:16b  Noi insa avem gandirea lui Hristos.

II Timotei 1:7        ”  Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de intelepciune.

Amin

M.Adriana

Afară ninge liniştit…


   Afară ninge liniştit.Sau poate că nu mai ninge.Poate că nu ningea nici atunci când Coşbuc îşi începea astfel poezia „În seara de Crăciun”.Dar cu siguranţă ningea în acel tablou din copilărie şi ningea cu idilism peste amintirile lui.

   Uitându-se nedumeriţi în jurul lor, oamenii se întreabă tot mai des, chiar dacă uneori în şoaptă: unde sunt zăpezile de altădată? Şi asta fără nici o aluziela FrancoisVillon.Îi încearcă sentimentul că au fost deposedaţi de ceva foarte valoros.Dar asta numai în scurtele momente de răgaz.

   Aparţin, oare, zăpezile trecutului? Unei perioade istorice bine determinate? Sau, mai degrabă, trecutului fiecăruia, acelui crâmpei de viaţă numit copilărie?

   Poate că pragmatismul exacerbat al omului contemporan îl împiedică să vadă ninsoarea. Sau poate o topeşte cu laserul privirilor iscoditoare, cu temperatura ridicată a procesorului personal aflat într-o continuă activitate, pe care nici vis-coolerul iernii nu-l mai răceşte.

   Afară ninge cu versuri de Coşbuc şi cu copilărie. Omul contemporan nu vede ninsoarea. Are motoarele turate la maxim în căutarea unor noi metode de…accelerare. Cerc vicios şi…păgubos. Nimic nu poate compensa pierderea imaginilor pe lângă care trece.

   Când goana sa nebună îl istoveşte, răscoleşte printre amintiri. Îşi regăseşte copilăria, inocenţa, vede ninsoarea şi…pictează felicitări. Pentru Sărbătorile de iarnă pictează. Bucuria regăsită i-o simţim în aceste felicitări.Mereu aceleaşi,din elemente care compun tihna: ninsoare…liniştită, case cu ferestre luminate, nămeţi şi colindători.

  Nu-ţi sună cunoscut? Tentant? Hei, omule, cu tine vorbesc! Opeşte motoarele! Şi procesorul prea înfierbântat. Ieşi afară în noaptea de iarnă, sau măcar deschide fereastra.

   Soarbe cu privirea argintul zăpezii şi lasă-ţi inima să zburde împreună cu fulgii.

O, iată şi colindătorii venind printre troienele „ca altădată”. Ei fac parte dintr-un lung şir de mesageri, urmaşi ai celor cărora îngerul le-a spusla Betleem: „astăzi în cetatea lui David vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos, Domnul”.

  Acum bucuria este deplină.Colindătorii îşi continuă drumul în noapte.O noapte de vis şi totuşi reală. Cu ninsoare reală, cu colindători reali, cu mesaj real: S-a născut Mesia

Vulcan   decembrie 2011                    Eseu de: Simion Felix Marţian 

%d blogeri au apreciat asta: