Mii de oameni, izolaţi de aproape o săptămână în case acoperite de zăpadă de şase metri – GALERIE FOTO


Mii de oameni din localitatea buzoiană Glodeanu Siliştea sunt izolaţi de aproape o săptămână din cauza zăpezii care ajunge până la şase metri. Oamenii spun că nu au mai văzut nămeţi aşa mari de ani de zile şi se plâng că nu au mâncare, energie electrică şi nu pot să îşi îngroape morţii.

REPORTAJ: Mii de oameni, izolaţi de aproape o săptămână în case acoperite de zăpadă de şase metri (Imagine: Ciprian Sterian/MediafaxFoto)

Şase sate din comuna Glodeanu Siliştea, respectiv Corbu, Caşota, Cîrligu Mic, Cîrligu Mare şi Văcăreasca sunt izolate de duminică, iar casele sunt acoperite de zăpadă, în unele cazuri abia dacă se mai poate vedea hornul caselor. De asemenea, mulţi stâlpi de electricitate au căzut din cauza viscolului, fiind acoperiţi cu zăpadă.

În satele din comuna Glodeanu Siliştea, oamenii nu mai au nici cu ce se hrăni. În magazine mai sunt puţine alimente, însă nici vorbă de pâine, drojdie, lumânări sau apă.

Vineri, după cinci zile, la magazinul din centrul comunei a ajuns maşina cu pâine, iar oamenii au dat năvală pentru a-şi face provizii.

În satul Văcăreasca, trei persoane care au decedat nu pot fi îngropate din cauza troienelor. Una dintre acestea este preotul din localitate, decedat luni, care nu poate fi îngropat, întrucât reprezentaţii Serviciului de Medicină Legală nu au putut ajunge în zonă pentru a face necropsia. Tot în satul Văcăreasca, o bătrână stă în casă cu cadavrul soţului ei, decedat, în urmă cu trei zile, când încerca să cureţe zăpada din curte. Din cauza drumurilor înzăpezite, femeia nu a putut ajunge în oraş pentru a cumpăra cele necesare înmormântării. Femeia este disperată şi plânge continuu, în timp ce trupul soţului său a fost aşezat pe un pat din casă.

VEZI GALERIA FOTO

La Cârligu Mare, situaţia este cu atât mai dramatică cu cât cei mai mulţi locuitori sunt bătrâni. Puţinele persoane mai tinere din sat au săpat culoare prin zăpadă pentru ca oamenii să poată ieşi din case. Unii dintre localnici au reuşit să sape în zăpadă şi să ajungă la animale, însă cei mai mulţi nu ştiu dacă le mai trăiesc animalele, pentru că de trei zile nu au reuşit să ajungă la ele.

Traian Bălan locuieşte la marginea satului Cârligu Mare, alături de soţie, de fiică şi de un nepot de cinci ani şi jumătate. Copilul se bucură de zăpadă, însă cei mari sunt disperaţi. Casa familiei Bălan este complet acoperită cu zăpadă, bărbatul făcându-şi griji pentru animale care nu au mai primit hrană de patru zile. Joi, bărbatul a reuşit, cu ajutorul câtorva săteni, să-şi croiască drum prin nămeţi şi să scoată de sub zăpadă cele 100 de păsări pe care le-a dus la un vecin care nu este atât de afectat de nămeţi. Hambarul este sub zăpadă, astfel că nu poate ajunge să ia hrană pentru animale.

„Am intrat la porc şi zici că este turbat de foame, dacă nu îi dau bătaie e în stare să mă muşte. Abia mai stă acolo pentru că din cauza greutăţii zăpezii acoperişul s-a prăbuşit, nu prea mai are loc, dar nu am ce să fac. Calul şi vacile sunt dincolo, noroc cu copiii ăştia mici că i-am pus să le ducă ceva mâncare că eu nu încap pe gaura aia pe care am făcut-o. Sigurele pe care am reuşit să le salvez sunt păsările pe care tot ăştia mici le-au scos şi le-am dus la un vecin care stă mai în mijlocul satului şi pe care zăpada nu l-a acoperit ca pe mine”, s-a plâns nea Traian.

Tot la Cârligu Mare, doi bătrâni de 74 şi 78 de ani au crezut că vor fi înghiţiţi de zăpadă după ce s-au trezit cu omăt chiar şi pe holul locuinţei.

Oamenii nu mai au baterie la telefon pentru a-şi anunţa rudele că sunt în viaţă, butelia este pe sfârşite şi nici lemne pentru sobă nu mai au.

Bătrânii speră ca cineva să vină să-i ajute ca să nu moară îngheţaţi în case.

„Ne-a acoperit zăpada, e bine că am reuşit să ies, m-a ajutat preotul de aici cu câţiva tineri să ies, să ajung la şopronul cu lemne. De o săptămână suntem blocaţi în zăpadă, nu mai avem pâine, apă mai avem pe fundul unei găleţi. Pentru spălat am folosit zăpada pe care am topit-o, dar de băut nu se poate zici că este blestemată zăpada asta. Când o topeşti apa se face neagră, e plină de pământ cum a fost adusă din câmp. Am 78 de ani dar de când sunt nu am văzut aşa ceva. A fost şi în ’54 zăpadă mai mare, dar nu ca acum”, ne-a spus Iancu Dumitru, un bărbat de 78 de ani din Cârligu Mare.

Soţia bătrânului spune că se teme să nu ningă din nou.

„Am trăit cu ce am avut, dar suntem rupţi de lume, nu mai avem curent, nu mai putem vorbi cu copiii, telefonul fix nu merge, mobilul nu mai are baterie, stau şi mă gândesc cu groază ce va urma. Dacă vine iar ninsoarea nu ştiu ce ne facem. În ’54 eram tânără şi stăteam tot în marginea satului, însă nu a fost urgia care este acum”, a adăugat soţia bărbatului, Iancu Filofteia, de 74 ani.

Tot la Cârligu Mare, o familie cu doi copii de şase şi nouă ani a ajuns să-şi drămuiască puţina pâine pe care o mai are astfel încât să mai rămână şi pentru ziua de mâine.

Oamenii de aici nu ştiu când vor putea ajunge la magazin să cumpere alimente, întrucât nămeţii depăşesc patru metri. Mama celor doi copii, Georgeta Alexandru, povesteşte că pâinea pe care o mai are o ţine pentru copii, însă şi ei primesc cu porţia pentru că nu se ştie ce îi aşteaptă.

„Uitaţi-vă cum a intrat zăpada în casă, am doi copii de şase şi nouă ani pe care îi ţin acasă, ce să fac cu ei? Nu am nevoie de nimic degeaba, vreau pâine şi pe aia o plătesc, uitaţi-vă la mâinile mele, am palmele bătătorite de muncă, am 65 de hectare de teren nu aştept nimic degeaba, m-am rugat de viceprimar cu milioanele în mână, i-am zis că-i dau bani pentru motorină, nu a vrut să trimită utilajele şi în capătul ăsta de sat. Străzile din Glodeanu le-a curăţat pe toate şi acolo a ajuns şi maşina cu pâine prin Urziceni. Pe noi ne lasă să murim aici. Am ajuns într-o situaţie de nedescris. Vă daţi seama cum suntem dacă copiii de şase şi nouă ani au ajuns să conştientizeze că trebuie să mănânce mai puţină pâine ca să le rămână şi pentru a doua zi”, a povestit femeia.

O altă femeie de 85 de ani este blocată în casă de luni. Tanti Georgeta nu are pe nimeni, nu are lumină, casa îi este înconjurată de nămeţi care îi ajung până la streaşină. Sătenii şi-au făcut milă de ea şi i-au deszăpezit geamul de la o cameră şi i-au săpat o potecă până la uşă. Din când în cand vecinii vin şi o strigă la geam, iar dacă nu răspunde ocolesc casa şi intră să vadă dacă bătrâna mai este în viaţă.

(Material realizat de Cristina Sterian, corespondenti@mediafax.ro).

http://www.mediafax.ro

Învaţă-mă o, Doamne!


Învaţă-mă o, Doamne
Pe drumul drept să merg,
Iar de vor fi răscruci
Tot Calea Ta s-aleg.

Învaţă-mă Părinte
Să fac doar voia Ta,
Chiar de vor fi ispite
Prin Tine voi lupta!

Învaţă-mă Cuvântul
Să-l ştiu, să-l înţeleg,
Şi dă-mi înţelepciune
Mesajul să-l dezleg!

Învaţă-mă Isuse
Ce sfântă e Iubirea
Şi câtă pace-aduce
În viaţă Mântuirea!

Învaţă-mă să stau
Umil în rugăciune
Şi dă-mi cuvinte Doamne
Să laud al Tău Nume!

Mai spune-mi despre jertfa
Pe cruce, la calvar,
Ce ne-a adus iertarea
Şi mântuirea-n dar.

Aşează-mă Isuse
Lumină în popor
Şi-nvaţă-mă să fiu
În viaţă vegheator! Amin!

Vulcan 08.feb.2012   Maria Luca

Un gând:Cat de personal trebuie sa fie facebook-ul?



Sunt de moda veche!

Recunosc si nu mi-e rusine.

Depun eforturi substantiale ca sa tin pasul cu evolutia si sa fiu cat de cat relevant pentru generatia actuala. Dumnezeu m-a chemat si pentru generatia de astazi nu doar pentru cea de ieri, care venea cu Biblia sub brat la Biserica si socializa in jurul unei cani de ceai si al unui borcan cu dulceata de cirese.

Ca trebuie sa socializam este un dat, un imperativ, dar nu cred ca trebuie sa mai argumentam ca, in ciuda cailor nebanuite de socializare virtuala,  generatia de azi este profund nesocializata. Avem multi prieteni, dar nu-i cunoastem, avem multe evenimente la care dam like, dar nu participam la ele, afisam multe poze, dar nu transmitem nimic, publicam citate care mai de care mai interesante, dar nu credem in ele, cautam si nu gasim, zambim, dar de fapt plangem si strigam dupa prieteni, dar nimeni nu ne asculta pentru ca astazi toti vorbesc, dar prea putini asculta.

Facebook-ul este revolutionar, ce mai la deal la vale. Pentru unii, facebook  este, probabil, singurul mod prin care pot fi vizibili si se pot face auziti. Estecasa lor.  Sunt dependenti de el. Adorm pe facebook  si se trezesc pe facebook pentru ca sunt prinsi intr-o goana nebuna dupa sens si implinire personala.  Daca facebook ar fi un duh, numarul posedatilor ar fi inimaginabil. Impactul comunicarii virtuale, golita de interactiune personala este devastator pentru omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

NU cred ca facebook-ul trebuie sa fie prea personal. Este drept ca suntem intre “prieteni”, dar totusi. Sunt anumite lucruri care ar trebui sa ramana personale, ale mele. Nu orice poza poate fi postata pe facebook si nu orice ne trece prin minte poate fi afisat pe wall. Azi, de exemplu, o iubesti pe Maria si afisezi poze sarutandu-te cu ea, peste o luna o iubesti pe Marta si, dupa ce stergi pozele in care o saruti pe Maria – ca sa nu se bata cele doua surori –  afisezi pozele in care o saruti pe Marta. Dincolo de chestiunea morala a permisivitatii sarutului, care este una foarte serioasa (v-am spus ca sunt de moda veche…) , mi se pare penibil pentru un pocait sa-si afiseze colectia in care  si-a exersat arta fireasca a sarutului.

Pentru pastori, facebook-ul poate fi ca o emisiune de stiri. Cred ca trebuie sa profitam de asta. Fara sa vrei afli ce le trece prin cap enoriasilor si iti vine sa-ti faci cruce, dar discret ca sa nu te ia in colimator Ionescu. Te crucesti de pozele pe care si le afiseaza uneori la avatar “fratii”. Muschi la vedere, masini lustruite bine, zambete lascive si freze cat mai gelate. Fara nicio jena se afiseaza in public – pardon, intre prieteni – strangand in brate fete cu care nu se vor casatori, dar strigand in gura mare ca ei, de fapt, fac lucrarea Domnului … sa-l iubeti pe aproapele tau ca pe tine insuti, nu? Ce sa mai spun de unele “surori”? Daca merg la coafor pun poze de la coafor, daca merg la pedichiura ne fac o poza  cu unghia de la piciorul mare, daca merg la plaja se asigura ca lumea – scuze, prietenii – ii vad costumul de baie si conditia fizica buna, iar daca merg la Biserica, neaparat trebuie fotografiata  in corul de tineri, ca sa li se dea tag si like.

Nu mai zic nimic de status-uri ca ai impresia ca Cioran la puterea a doua a inviat si un duh de sinucidere pluteste pe tastaura. Atata tristete, dezamagire, ratacire si intuneric nu iti este dat sa vezi nici intr-un azil de batrani. Si cand ma gandesc ca tineri de 15 ani isi pierd cheful de a trai si isi afiseaza lehamitea de viata pe wall nu ma pot intreba – enervat la culme – unde Doamne iarta-ma este Biserica?

Facebook-ul este si un camp de vanatoare, eu nu ma  indoiesc de asta. Aici isi cauta masculii  partenerele si tot aici isi desfasoara femelele jocul. In jocul acesta, vechi de cand e omul, este drept ca se mai strecoara si intrusi – foarte multi pedofili isi agata vanatul de pe facebook si foarte multi curvari isi aleg partenerii tot de pe facebook – pentru ca semnalele sunt prea personale. Vanatorii sunt antrenati to seek and kill, este drept, dar  vanatul trebuie antrenat  sa se ascunda. De ce sa iesim in public cu lucruri care ar trebui sa stea in spatele monitorului?

Facebook-ul nu ar trebui sa fie prea personal pentru ca, in realitate, nu este asa. Oricine se pricepe cat de cat la calculatore poate accesa poze sau fishiere despre care noi credem ca sunt personale. Se pare ca datele noastre personale nu sunt chiar asa de personale cum avem impresia si nu exista la ora actuala niciun sistem care sa-ti garanteze protectia totala a datelor personale.

Raman, totusi, la parerea ca cea mai buna metoda de socializare ramane tot ceaiul si borcanul cu dulceata … de cirese.

Posted by laurentiu balcan in Sa bata clopotul…Suparari.

http://penticostalul.wordpress.com

%d blogeri au apreciat: