Un tânăr de 32 de ani din Bumbeşti Jiu a plecat peste hotare pentru a strânge bani pentru o casă, însă a ajuns în stare vegetativă, după ce zborul cu avionul i-a declanşat o afecţiune pe care nici nu ştia că o are.
Daniel Ghica, este acum în grija părinţilor, soţia părăsindu-l la câteva luni de la momentul declanşării bolii. Beneficiază de o pensie de handicap, însă tratamentul de recuperare este costisitor, la fel ca şi celelalte tratamente şi investigaţii pe care tânărul trebuie să le facă.
Calvarul tânărului a început în 2009. La mijlocul lui 2008, deşi era student la Universitatea din Petroşani, a plecat împreună cu soţia să lucreze în străinătate. A avut dureri de cap, pe care iniţial le-a tratat cu analgezice. Într-un final a ajuns în stare gravă în spital.
„Medicii au spus că a avut un chist de când a fost mic de la o căzătură şi din cauza presiunii atmosferice din avion a rămas paralizat”, povesteşte tatăl tânărului.
Gorjeanul a primit tratament la spitale din Anglia, însă medicii de acolo nu au mai putut face nimic pentru el deşi a stat internat luni bune.
Potrivit diagnosticului pus de medicii englezi, tânărul a avut un chist coloidal rupt şi hidrocefalie. Aflat în stare de inconştienţă, tânărul a fost hrănit prin intermediul unui tub, acesta răspunzând doar la stimulii dureroşi. Neurologul a stabilit că a suferit distrugeri severe ale creierului.
După ce medicii englezi l-au stabilizat şi au încercat să îi întărească tonusul muscular, gorejeanul a fost externat şi adus în ţară.
Păritele susţine că tânărul are nevoie permanentă de îngrijire şi că tratamentul de recuperare şi medicaţia acestuia ajung undeva la 3000 de lei pe lună. Mult prea mult pentru venitul familiei care abia face faţă cu cheltuielile curente.
„Îi trebuie foarte multă recuperare. Doctorii decontează la 6 luni două săptămâni.
La un spital din Târgu Mureş ar fi 180 de lei pe zi. Trebuie să îl ducem la un spital să îi schimbăm şi furtunul prin care este hrănit, care trebuia schimbat la un an. Noi nu l-am schimbat nici la doi ani şi 9 luni că nu am avut unde. Ne e foarte greu să mai răzbim cu cheltuiala”, a mai spus tatăl tânărului.
Acesta mai afirmă că şi pentru a face rost de un cărucior, necesar pentru ca băiatul să stea în poziţia şezut cel puţin jumătate de oră zilnic, a fost nevoit să apeleze la cunoştinţe care la rândul lor au abordat reprezentanţi ai asociaţiilor non-guvernamentale.
Daniel Ghica are, potrivit certificatului de încadrare în handicap, unul permanent, tetrapareză spastică sechelară, hidrocefalie internă obstructivă, stare vegetativă, adică deficienţă funcţională gravă.
http://gazetadedimineata.ro
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 