Despre noi

* Noi credem că Duhul Sfânt este astăzi activ în lume,lucrează prin biserică şi dă daruri care se manifestă în credincioşi; acestea sunt enumerate în:
1 Corinteni 12; Romani 12; Efeseni 4:11

* Noi credem că fiecare creştin este chemat sã trăiascã o viaţă de sfinţenie, plin de Duhul Sfânt şi în pace cu ceilalţi fraţi ai săi care cred în jertfa lui Cristos ca singura cale de reconciliere a omului cu Dumnezeu.
Evrei 12:14; Efeseni 5:18

* Noi credem că biserica este Trupul lui Cristos şi are mandatul de a fi o mărturie a caracterului Său, a chema lumea la mântuire şi a face ucenici. Totodată are autoritatea şi responsabilitatea de a influenţa guvernarea ţării prin rugăciune şi luare de atitudini şi de a media instaurarea Împărăţiei Domnului pe pământ.
1 Corinteni 3:16, Matei 28:19-20

* Noi credem în unitatea Bisericii ca trup al lui Cristos şi respectăm diferenţa de închinare a tuturor bisericilor creştine.

* Noi credem că avem datoria de a-i iubi pe toţi oamenii,indiferent de clasa socială, de rasă, naţionalitate sau convingere religioasă.
1 Corinteni 13, 1 Ioan 4:8

CONDUCERE

CAZACU FILIP (PASTOR)

NEDELEA DANIEL (PASTOR)

TURCU GHEORGHE (PREZBITER)

BERBECEA PETRICĂ (DIACON)

MILAȘAN EMIL (DIACON)

ISTORICUL BISERICII MARANATA VULCAN

Pentru ca bucuria sărbătorii de astăzi să fie deplină şi a vedea lucrarea lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, ar fi potrivit să parcurgem un scurt istoric.
Aflăm, astfel, din arhive şi mărturiile veteranilor bisericii, că în Vulcan era o comunitate de credincioşi penticostali încă de la începutul anilor 50. Credincioşii, proveniţi dintre cei veniţi să lucreze în minerit, se adunau într-o casă situată în Colonie, iar slujbele se ţinaeu sub îndrumarea fratelui Budulea din Petroşani.
În 1958- 59 Biserica se mută pe strada Pandurilor, undeva prin spatele actualei Primării, unde îşi amenajează spaţiul cu forţe proprii. Slujitori în acea perioadă au fost fratele Budulea şi fratele Zăbavă, iar mai târziu fratele Greţa Alexa.
În anul 1967, pentru că locaşul de cult devine neîncăpător, congregaţia este nevoită să se mute din nou. Dar pentru că nu erau încă pregătiţi să construiască o biserică nouă, se mută cu chirie în edificiul de pe strada Dorobanţi, numărul 1. Este vorba de clădirea cu turn din Cocoşvar, care aparţinea Bisericii Unitariene. Şi cum proprietarii aveau serviciu divin o singură dată pe lună, celelalte dăţi erau consacrate slujbelor Bisericii Penticostale.
În această locaţie, conducător de adunare a fost fratele Simina, iar pastor fratele Greţa Alexa.
Abia în anul 1974 se ia hotărărea de a cumpăra o clădire care să servească drept locaş de cult. Dar cu legile existente la acea vreme era greu să achiziţionezi, ca Biserică, o clădire. Aşa s-a recurs la cumpărarea unei case pe numele unei persoane fizice, acţiune în care s-a implicat fratele Băngean Alexandru, care a cumpărat pe numele fiicei sale Florica.
Este vorba de clădirea din care tocmai am plecat, de pe strada Teodora Lucaciu, şi care aparţinuse unei brutării. Dintre cele 8 camere care erau iniţial, s-au îndepărtat pereţii treptat, odată cu creşterea Bisericii. În anii care au urmat, clădirii i s-au adus îmbunătăţiri majore, în câteva renovări succesive.
Conducători de biserică în perioada petrecută în acest sediu, au fost: fratele Simina, fratele Petreanu Ion, fratele Costel Cuşniriuc, fratele Băngean Alexandru, fratele Văduva Ion şi fratele Turcu Gheorghe. Au slujit ca păstori în această perioadă, fraţii: Greţa Alexa, Mircea Damian, Ile Traian, Filip Cazacu şi Daniel Nedelea.

Anul 2010 este anul în care se ia decizia construirii unui nou locaş de cult, şi se încep demersurile pentru obţinerea terenului şi proiect. În anul 2011 se începe efectiv lucrarea de construcţie, fundaţia şi demisolul purtând ,,semnătura” fratelui Gelu Demean şi a firmei domniei sale.
De ridicarea pereţilor şi acoperiş s-a ocupat firma fraţilor Belea, urmând apoi izolaţia, tencuiala şi amenajarea interioară.
În toţi aceşti ani s-a muncit intens, dar în toate am văzut mâna lui Dumnezeu, iar rezultatul este pe măsură.
Acesta este istoricul, dar ceea ce ne rămâne de făcut este să scriem istorie. File în istoria mântuirii, prin trăirea noastră.