S-a dus timpul grevelor. Dar mai bine cu loc de muncă decât cu pumnul în aer. Florin Mârza spunea că, până la finalul anului, cele 4 mine viabile din Vale vor fi incluse în complexul energetic. Un lucru minunat, şi încă o cerinţă îndeplinită pentru minerii din Valea Jiului, cerinţă repetată la fiecare dintre proteste.
Cu toate acestea, Zoltan Lacataş este de părere că, în această perioadă preelectorală, cei din forurile de conducere promit marea cu sarea. Să nu-l uităm pe legendarul Traian Băsescu, care urca pe scenă în faţa petroşenenilor şi promitea că minele vor rămâne deschise, toate, şi chiar se vor face angajări. Aşadar, avem motive de a fi prevăzători şi… suspicioşi.
Dacă cele patru mine vor face parte din noul complex, minerii vor avea, practic, un loc de muncă asigurat. Dar nu toţi. Pentru ca investitorii să aleagă dirijarea banilor spre complexul energetic, acesta va trebui să fie profitabil şi să aibă o durată de viaţă de cel puţin 30 de ani, prin asigurarea resurselor de exploatat, cum explica Florin Mârza în ediţia de ieri a ZVJ. Angajaţii „în plus” vor fi eliberaţi din funcţie, preconizându-se concedieri în cadrul personalului TESA al CNH, dar şi în rândul angajaţilor activi auxiliari. De asemenea, aşa cum explica Zoltan Lacataş în cadrul emisiunii Cătălin Docea Direct – KTV, se va semna un nou contract de muncă de către mineri. Aceştia nu vor mai putea recurge la greve în orice moment, pentru că vor periclita locul de muncă şi activitatea tuturor angajaţilor din complexul energetic, nu numai a lor. De asemenea, în cazul investiţiilor străine, practic, vor lucra la patron. Aici vine partea interesantă. În ziua de astăzi, minerii care lucrează în subteran lucrează în condiţii mizere. Adică, nu numai că stau în apă şi praf până la gât, din cauza lipsei investiţiilor în tehnologie, aceştia lucrează cu utilaje rudimentare care le pun mereu sănătatea în pericol. Accidentele minore, care nu incapacitează fizic angajatul, de obicei nu se declară. Dacă mai cade câte o grindă, o piatră sau se mai surpă un perete în spatele unui miner, accidentele nu sunt declarate, pentru că tot minerii au de suferit. Un miner implicat într-un accident minor, care, să spunem, i-a învineţit un braţ, este trecut printr-o comisie de disciplină care „în 99 la sută din cazuri îl găseşte vinovat tot pe miner din cauza nerespectării normelor de protecţie a muncii, ceea ce duce în final la penalizări salariale”, a explicat Zoltan Lacatas. Or, minerii nu-şi permit, după o lună de muncă în condiţii grele, să plătească tot ei pentru un sistem viciat. „Nu este bine că se întâmplă acest lucru. Pentru că, în timp, aceste traume ascunse pot duce la probleme mari asupra sănătăţii minerului, familiei acestuia, capacităţii în muncă. Este mai bine dacă acesta spune atunci când a întâmpinat problema, ca să nu fie ascunsă”.
Ce vor face însă conducerile minelor considerate viabile atunci când vor trebui să demonstreze viabilitatea acestor mine? Oare nu se vor comporta ca şi acei mineri accidentaţi, care se ascund? Nu vor mătura sub preş o serie de nereguli tocmai pentru a simula o activitate performantă? Nu vor forţa nota în vederea păstrării locului de muncă şi nu vor constrânge minerii să facă şi ei acelaşi lucru? Sunt întrebări la care trebuie să medităm, şi în timp să fie rezolvate, deoarece ele nu se rezolvă de la sine. Doar se adâncesc.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 