Minerii de la Exploatarea Minieră Lupeni au comemorat, vineri, 90 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului, petrecută în data de 27 aprilie 1922, când într-o explozie petrecută în subteran au murit 82 de ortaci şi şase cai.
Minerii din schimbul întâi de la mina Lupeni au intrat în şut numai după ce au aprins o lumânare în sala de pontaj pentru toţi ortacii morţi în urmă cu 90 de ani, la schimbul I, într-un abataj din subteranul minei lor.
„Cea mai mare catastrofă din Europa acelor ani, cea mai mare catastrofă din Valea Jiului s-a produs la mina Aurelia (aripă a minei Lupeni – n.r.), în 27 aprilie, după orele 12:30 în stratul 13 blocul 5. Atunci s-a produs o explozie la o galerie de înaintare şi când artificierul a dat la explozor s-a produs o explozie de metan combinată cu explozie de praf de cărbune. A avut o putere dinamică extraordinară. Tot ce a fost în subteran a fost pus la pământ, distrus. Au murit 82 de mineri dintre care 30 sau 32 erau români, restul de 50 erau maghiari, germani, polonezi, slovaci. Au murit şi 6 cai. După ce a avut loc explozia, la gurile de aeraj a început să iasă fumul. Toată lumea a fost foarte îndurerată şi şi-a dat seama că ceva s-a întâmplat în subteranul minei Lupeni. S-a dat telefon, dar nu mai răspundea nimeni. Prima echipă de salvare care a intrat în mină a văzut dezastrul”, le-a spus, vineri, scriitorul Ioan Velica, minerilor adunaţi în sala de pontaj care se pregăteau să intre în schimbul I în subteran.
Sursa citată le-a spus ortacilor care aveau lămpile de mină aprinse şi care au aprins o lumânare pentru oratcii morţi că dimensiunea dezastrului a fost atât de mare încât 32 de mineri morţi nu au mai putut fi identificaţi.
„Înmormântarea celor 82 de mineri s-a făcut în 30 aprilie, în preajma zilei de 1 mai 1922, primul 1 Mai însângerat în Valea Jiului. La Lupeni a fost, în prima zi şi Regele Ferdinand, în 30 aprilie a fost Carol al II-a care a participat la slujba din Cimitirul Eroilor. Mulţi dintre acei mineri de pe acea listă sunt bunicii, străbuncii celor care lucrează astăzi în subteranul minei Lupeni”, a mai spus Velica.
Fanfara din Lupeni a cântat, în sala de pontaj, imnul minerilor.
Reprezentanţii sindicatului Muntele, cei care au organizat acţiunea, i-au îndemnat pe mineri să-şi protejeze în fiecare clipă viaţa pentru că mina este un pericol în orice moment şi orice greşeală umană poate genera catastrofe.
„Trebuie întotdeauna să fim prevăzători şi să fim convinşi că orice neatenţie se poate transforma într-un astfel de eveniment tragic. Sper din tot sufletul, şi toţi ne dorim acest lucru, ca astfel de evenimente să nu se mai întâmple. Trebuie să lucrăm atenţi, să ieşim afară teferi. Vă spun Noroc bun şi spor la treabă”, le-a spus Petre Nica, preşedinte Sindicatul Muntele, colegilor care au început apoi muncă.
Ulterior la Cimitirul Eroilor din Lupeni, locul unde au fost îngropaţi ortacii morţi în explozie, au fost depuse coroane de flori.
Firul evenimentelor din anul 1922
Potrivit informaţiilor publicate, în mina Aurelia se lucra la străpungerea unei galerii (drum pe sub pământ – n.r.) de legătură între două coridoare. Pentru înlesnirea lucrurlui se folosea dinamită. În peretele ce trebuia dărâmat au fost aşezate, în găuri, cinci cartuşe explozibile care urmau să fie aprinse cu current electric. Nimeni nu a simţit că în corridor se aflau gaze (aburi înecăcioşi ieşiţi din cărbuni ce iau foc). După ce au aşezat cartuşele, lucrătorii s-au ascuns în scobiturile tăiate anume în pereţii minei (refugiu) pentru ca rocile ce se desprindeau să nu îi lovească. Anunţaţi că montarea dinamitei este gata, cei de la staţia electrică au dat drumul la curentul electric care a aprins cartuşele, dar s-a aprins şi gazul metan ce se afla în mină. Aşa s-a produs explozia care a distrus totul în subtera, fiind ucişi toţi oamenii şi caii ce se aflau pe o rază de 100 de metri. Suflul acelei explozii a răsturnat vagonetele, a încovoiat şinele până la colivie (ascensorul cu care minerii coboară în mină)
Prin gurile de aeraj ale minei a ieşit fum, cei de la suprafaţă primind astfel semnalul că în subteran s-a întâmplat ceva.
În data de 27 aprilie 1922, la Mina Aurelia din Lupeni s-a produs o explozie de metan în urma căreia 82 de mineri au murit, iar în urma lor au rămas 62 de văduve şi 124 de copii orfani.
La acea vreme, văduvele care şi-au pierdut soţii au intentat proces Societăţii Minelor de Cărbuni “Uricani – Valea Jiului”. În urma procesului, care a avut loc la Tribunalul Deva, s-a constatat vinovăţia Societăţii Minelor de Cărbuni “Uricani – Valea Jiului”, iar un inginer a fost condamnat la o amendă de 9.000 de lei, în timp ce şeful de lucrări a fost condamnat la trei luni de închisoare.
Înmormântarea celor 82 de mineri morţi a avut loc pe 30 aprilie 1922, la aceasta particpând circa 20.000 de oameni.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 