tot mai multe sarcini maşinii (de orice tip şi sofisticare ar fi ea), întreţinând astfel un soi de superficialitate. Calcule simple preferăm să le facem pe calculator, să alegem scurtătura electronică, în loc implicăm mintea într-o mică aventură.Tehnologia a creat deja mai multe domenii care au devenit indispensabile vieţii omului. Mai mult, anumite lucruri nu ar fi întotdeauna indispensabile, dar ne atrag prin facilitatea şi prietenia cu care ne seduc. Studiul amintit menţionează câteva dintre ele.
1. Telefonia mobilă. E o necesitate, ştiu! Îngrijorător este faptul că datorită lor – a telefoanelor mobile – conversaţiile noastre riscă să fie strict utilitare. Oricând poţi suna, poţi comunica, poţi închide conversaţia. Nu mai există aşteptare, elaborare şi nici dorinţa adevărată de a întâlni respectiva persoană. Scurtătura aceasta facilitată de o tehnologie în mare vogă ne-a răpit anumite aptitudini şi ne-a redus la simple terminale ale unui serviciu comunicaţional. Dacă mai adăugăm şi psihoza bolilor auditive sau a presupusului cancer olfactiv… situaţia se complică şi mai mult.
2. Internetul. Subiect devenit clasic şi nesfârşit, internetul este deja parte din viaţa noastră. Totuşi, încă mai sunt mulţi oameni pe Terra ce nu-l folosesc şi nu se simt nefericiţi din cauza asta. Părerile sunt pro şi contra. Există pe de o parte o latură utilitară a internetului (anumite instituţii deja pleacă de la premisa că ai internet acasă); dar există pe de altă parte şi o latură patologică, o ahtiere bolnăvicioasă. Generaţia tânără este cea mai expusă. Sunt tot mai mulţi care se simt tot mai stingeri în realitatea fizică (obişnuită, naturală), prefernd-o pe cea virtuală. Da, dar şi cea virtuală tot o realitate e, veţi spune. Desigur că e o realitate şi încă una dinamică, dar niciodată nu va înlocui proximitatea şi relaţiile normale.
3. Reţelele de socializare. Doi internauţi înrăiţi stăteau la poveşti pe skype. Unul dintre ei exclamă: Vai ce frumos ninge afară! Celălalt îi replică: Trimte-mi şi mie link-ul te rog. Dialogul cu pricina spune aproape tot. Minimal şi sporadic bun e feisbucul, messenger-ul şi altele, dar numai aşa. Când înlocuieşte comunicarea directă, când ne sustrage din mijlocul naturii sau ne leagă exclusiv de monitor, e primejdios. Accept că tinerii se pot cunoaşte pe internet, dar cred că însăşi această cunoaştere pretinde o alta, live. Comunicarea în spaţiul virtual dovedeşte prin ea însăşi că nu e singura şi nu e totul.
4. Jocurile pe calculator. S-a scris şi aici masiv. Creativi până la demenţă, producătorii jocurilor pe calculator nu se dau înapoi să-şi vândă produsul. Spiritul de competiţie, suspansul şi încordarea sunt puncte forte ale oricărui om normal. Dar, de la simpla nevoie de relaxare până la muşcarea frenetică a buzelor şi neglijarea propriei vieţii e cale lungă. Unii parcurg acest traseu foarte rapid. Bărbaţi însuraţi uită de familiile lor jucându-se; copii nesupravegheaţi uită că sunt elevi antrenaţi de acţiunea respectivă; femei respectabile uită de micile obligaţii tot în acelaşi fel. O lume în care poţi fi învingător, dar care presupune o înfrângere în viaţa reală.
Ce concluzie am putea trage? Că trebuie să ne întoarcem la era dinaintea electricităţii?! Nu, nu cred. Mai degrabă să dăm dovadă de discernământ şi să fim selectiv. Să ne folosim de tehnologie cu măsură şi să fim ponderaţi în toate. Ne putem bucura legitim de avansul ştiinţei în măsura în care nu ne distruge propria omenitate.
coramdeo.ro http://www.pasi.ro/revista/la-vremuri-noi-dependente-noi.html
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 