“In orice piesa scrisa, Dumnezeu mi-a tinut condeiul!”
Lumea le cunoaste cantand impreuna. Ne-au obisnuit deja, de ani buni cu stilul lor propriu, inconfundabil de interpretare. De curand am stat de vorba cu Crista intr-un interviu, astazi o avem drept interlocutor pe cealalta componenta a duo-ului Ami si Crista, evident, Ami. O voce calda care te infioara de la primele vibratii, o prezenta placuta, calma, sensibila, care aduce echilibru si completeaza in mod fericit si, poate, necesar, pe scena, temperamentul vulcanic al Cristei.
– Chris: Ami, in primul rand multumesc pentru amabilitatea cu care ai acceptat sa ne acorzi acest interviu. Se pare ca provii dintr-o familie muzicala. O parte din repertoriul tau este alcatuit din cantece compuse de tatal tau si chiar de bunicul tau. Sa fie oare pasiunea ta pentrumuzica mostenita?
– AMI : Pentru mine, muzica a jucat un rol covarsitor in viata mea, cel putin in copilarie si adolescenta, pot sa spun ca traiam pentru muzica.Mama imi povestea ca faceam voci de armonie inca de la varste fragede (2,3 anisori), fara ca cineva sa ma invete ce inseamna o terta sau un acord:) In familia noastra se canta foarte mult, aveam seri in care tata statea cu noi si canta la chitara diferite cantece, si noi fetele si mama in jurul lui cantam impreuna ca un mini-cor, acompaniindu- l… imi aduc aminte cu drag de vremurile acelea, desi par ca sunt foarte indepartate.
Bineinteles ca am continuat sa ma aprofundez in acest domeniu incepand cu scoala primara de muzica si apoi continuand cu liceul de muzica “Sigismund Toduta” din Cluj. Am urmat doua instrumente frumoase in acesti 12 ani, pian si flaut, dar nici unul din acestea nu s-a lipit de sufletul meu, asa ca am continuat sa cant cu vocea, asa cum e ea, mai timida si firava, dar primind curajul necesar din partea multor prieteni artisti (printre care te numeri si tu, Chris), am incercat sa dau tot ce pot da pentru Domnul nostru!
– Chris: Ai urmat Liceul de Muzica si apoi te-ai oprit, nu ai continuat cu Conservatorul, asa cum, probabil, multi se asteptau. De ce?
– AMI: Am invatat in aceasti 12 ani de liceu tot ce ma interesa pe mine sa stiu despre muzica pe care aveam s-o cant in grupurile din biserica, in formula Ami si Crista, si cred ca in mare parte, acesta a fost scopul meu si al parintilor mei, de-a cunoaste muzica in masura in care pot sa ajung sa slujesc prin ea, nu facand din ea o cariera in sine. Asadar, muzica nu s-a oprit pentru mine, odata cu sfarsirea liceului, ci din contra, a continuat sa creasca in viata mea, si sa fie din ce in ce mai prezenta in activitatile mele.
– Chris: Multe din cantecele pe care le canti impreuna cu Crista sunt compuse de tine. Unele din ele, realmente bijuterii ale muzicii crestine contemporane, au atras aprecierea tuturor si au ajuns sa fie cantate in toate colturile lumii. Hai sa vorbim, de exemplu, despre piesa “Juramant” ; cum s-a nascut?
– AMI: Este adevarat ca Dumnezeu a pus in mine acest dar pretios de a compune cantece. Nu stiu cum sunt evaluate de catre cei care le asculta, dar pentru mine, fiecare piesa in parte, are o mica istorioara, fiecare cantec descrie mici franturi din ceea ce sunt eu, si vorbeste despre relatia mea cu Tatal din Cer, despre framantarile mele si bucuriile mele. Piesa “juramant” a aparut intr-un context foarte neasteptat. Nu m-am gandit nici o secunda ca va avea un asa mare success. Atunci cand am luat invitatia de nunta a sorei mele Alina, care avea nunta peste cateva zile, imi doream cu tot dinadinsul sa ii cantam ceva nou si deosebit, fiind prima nunta in familia Capusan. Am luat chitara si am inceput sa fredonez pe niste acorduri banale (dintre putinele acorduri pe care le stiu canta la chitara), pre-refrenul “daca nu esti tu cine-atunci poate fi…” si asa mai departe… iar pentru refren, m-am inspirat din motto-ul invitatiei lor, care era versetul din Cantarea Cantarilor 8:6 “pune-ma ca o pecete pe bratul tau, ca o pecete pe inima ta”… si iata ca in cateva minute, piesa juramant era pe buzele mele, simpla, si melodioasa. I-am cantat-o cristei, i-a placut, am pus si o strofa si am fugit rapid spre Bistrita sa ii facem un negativ la Alin Timofte.
– Chris: Este evidenta predispozitia ta in a scrie cantece de lauda si inchinare. Din ce anume izvorasc ele? ( este vorba de inspiratie? De o relatie? De o viata de inchinator? )
– AMI : Cum spuneam si mai sus, cantecele pe care le scriu sunt concretizarea starilor mele sufletesti. Am avut deseori momente in care stateam in rugaciune si Dumnezeu imi dadea o melodie si poate un verset biblic din care ma inspiram pentru versuri, sau poate experientele mele de zi cu zi, ajungeam sa le pun in cateva acorduri si versuri. In orice piesa scrisa, Dumnezeu mi-a tinut Condeiul, toate meritele sunt ale Lui! Cred ca toate se leaga de relatia pe care am avut-o mereu cu Tatal meu, in rugaciunile mele pe autobuz, la scoala, prin ceea ce ascultam la atatea conferinte si programe de biserica. Dumnezeu imi vorbea constant, iar eu simteam ca trebuie sa dau mai departe ceea ce primesc de la El, prin cantecele compuse.
– Chris: La un moment dat ai participat alaturi de alti artisti la un festival de creatie. Provocarea de acolo consta in faptul ca trebuia sa compui in fiecare zi cate un cantec pe o tema data, aproape contra cronometru. Usurinta cu care ai scris cantecele acelea deloc simple, dimpotriva denotand o maturitate si o profunzime iesite din comun, atat in texte cat si in maniera componistica, dau de inteles ca, intr-adevar, ai un dar aparte. Palmaresul tau include multe premii de compozitie obtinute la anumite concursuri si festivale. Cu toate astea, ai ales sa nu te dedici exclusiv muzicii. Pare fi un paradox, daca punem la socoteala ceea ce vedem cu totii, ca in ultimii ani au aparut atatea trupe si artisti care cauta sa-si faca loc in peisajul muzicii crestine din tara noastra. La o analiza succinta asupra acestui fenomen, care ti se par ca sunt lucrurile bune si care sunt cele mai putin bune pe care acestia le aduc?
– AMI: Dumnezeu se bucura de toti cei cu inima gata e slujire, ma gandesc ca nu e rolul meu sa judec motivatiile celor care ies in fata, sau celor care stau pe scaune. Fiecare stie care este locul sau in Lucrarea Domnului, iar daca in ultima perioada trupele de muzica au inceput sa apara, Doamne-Ti multumim! Vom vedea in final rodul slujirii lor, si acest lucru e valabil si pt mine si Crista, si pt toti cei care au aceasta responsabilitate. In ce priveste calitatea muzicala, prefer sa nu comentez…
– Chris: Activitatea ta este legata strans de slujire in echipa de lauda si inchinare a Bisericii Faclia din Cluj. Iti aduce lucrul acesta implinire?
– AMI : Am fost parte din biserica Faclia timp de 13 ani frumosi. In casele noastre a luat viata aceasta biserica, si va ramene mereu speciala in inima mea. Am slujit in inchinare de la inceputul ei, cand ne adunam pe unde se putea. In acesti 13 ani am trait clipe de neuitat alaturi de trupele de inchinare care s-au format de-a lungul anilor. Insa acum, de un an si ceva, sunt membra a bisericii baptiste din Iris, prin casatorie, si desi e diferit de Faclia, stilul de inchinare, ma rog ca Dumnezeu sa-mi dea intelepciune sa pot gasi un mod de a ma face utila prin ceea ce a pus in mine, si pot sa spun ca deja vad roadele rugaciunilor mele, sunt implicata intr-o trupa de inchinare, si chiar imi place atmosfera.
– Chris: Stim ca pe langa cantecele pe care le-ai imprimat deja pe albumele lansate sunt si altele, care asteapta sa fie scoase la lumina. Cred ca nu sunt deloc putine. Ce ne pregatesti?
– AMI: Ai foarte mare dreptate, timp de 5-6 ani, de la lansarea albumului “Aproape de mine” am tot scris cantece, si le-am tinut “ascunse” in ideea ca “poate anul asta reusesc sa le inregistrez undeva”, asa-mi spuneam in fiecare an, dar nu se concretiza nimic, si nu mi-am dat seama cum au trecut deja 6 ani, dar au trecut foarte repede, si anul acesta ne-am hotarat din nou, eu si Crista, sa inregistram un album nou, care sa cuprinda piesele cele mai frumoase si reprezentative scrise de noi in toti acesti ani de pauza.
– Chris: Am lasat pentru final o intrebare poate mai putin comoda (daca nu vrei sa raspunzi, e ok). Exista un curent care se pare ca i-a prins pe multi artisti crestini; participarea la diferite concursuri de genul “romanii au talent”, “vocea Romaniei”, etc. Tu de ce nu ai fost impreuna cu Crista la “X-factor”?
– AMI : Nu sunt de acord cu genul acesta de competitii, mai ales ca si crestin, nu vad rostul expunerii noastre acolo, daca nu avem puterea sa facem o diferenta. Ceea ce cauta cei din showbizz, nu se va gasi niciodata la un crestin (cel putin asa ar trebui), de aceea nu vad ce sa caute lumina in intuneric, intr-un astfel de context …
– Chris Multumim, Ami, pentru timpul pe care ni l-ai acordat si pentru frumoasele ganduri impartasite. Multumim si pentru cantecele tale care, nu este nici o noutate, sunt o binecuvantare pentru multi oameni. In loc de incheiere, daca ar fi sa vorbesc cuiva despre tine si sa-ti fac o caracterizare succinta intr-o singura fraza, as spune cam asa: Ami, o artista care nu a ales muzica, ci a ales inchinarea si slujirea; tocmai de aceea Domnul a ales-o sa straluceasca, prin muzica!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 