Interviu Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului

Luxxe, pe numele lui adevarat, Adi Marian, este un tanar dedicat lui Dumnezeu, un tanar care a  trecut prin incercarile provocate de o tumoare canceroasa. Credinta si dragostea adresate lui Dumnezeu l-au facut sa ramana credincios si puternic in Creatorul universului.

Va invit, asadar, sa il cunoasteti pe Luxxe, un tanar simplu si plin de farmecul Cerului.

Pentru inceput, te rog sa ne spui cine e Luxxe.

Luxxe este, defapt, Adi Marian, insa, cei mai multi ma cunosc doar ca Luxxe. M-am nascut in Campia Turzii, judetul Cluj, in urma cu aproape 23 de ani. Locuiesc de mai bine de 8 ani in Spania, in apropierea Madridului si frecventez biserica penticostala Emmanuel – Arganda del Rey si cant la chitara bass in grupul de lauda si inchinare ProDeus.

La inceputul acestui interviu, te rog sa ne povestesti despre intalnirea ta cu Isus… despre relatia ta cu El.

As putea spune ca am crescut de mic intr-un mediu crestin, desi tatal meu nu este intors la Dumnezeu. Am avut o adolescenta cu urcusuri si coborasuri, dar nu m-am departat prea mult de biserica si de Dumnezeu. In anul 2007, am luat hotararea de a-L cunoaste si urma mai indeaproape pe El. Am facut public lucrul acesta prin botezul in apa si mi-am inceput slujirea impreuna cu alti tineri din biserica.

Cu ceva timp in urma, a aparut ceva neasteptat in viata ta… ai aflat ca ai o tumoare canceroasa pe glanda poarotida. Cum  a inceput totul?

A inceput cu o umflatura mica dupa ureche, ceva nesemnificativ, care la inceput ma durea doar la lovituri. Mai tarziu, durerea s-a intensificat, o simteam la orice atingere si de fiecare data cand incepeam sa mestec. Durerea dura destul de putin si era suportabila, fapt pentru care nu i-am dat prea mare importanta. Ma obisnuisem cu ideea si ma asteptam sa ma doara la fiecare masa. Dupa 2 crize care au durat cate 24 de ore, cu vizite la urgente si cu aceeasi durere chiar si dupa calmante, mi-am propus sa-mi fac un control.

Dupa inca un an de amanari, am aflat rezultatul scanner-ului: un chist crescut probabil pe glanda parotida (una din glandele salivare), care ar trebui operat dupa o analiza mai exacta, dupa biopsie. Rezultatul biopsiei spunea altceva: tumoare canceroasa pe glanda parotida. Solutia era operatia urgenta, cu riscul de a atinge nervul facial care trece prin mijlocul glandei.

La aflarea vestii, nu stiam cum sa reactionez. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa trimit un mesaj unei bune prietene care m-a incurajat si mi-a amintit ca Dumnezeu nu ma va lasa niciodata. A avut dreptate, pentru ca in tot timpul petrecut in spital nu m-am simtit singur sau abandonat. M-am rugat impreuna cu multi prieteni din mai multe biserici si Dumnezeu mi-a dat putere sa trec prin incercare.

In data de 17 Martie 2010, cuprins de emotii, dar nu de frica, plin de pace si de liniste interioara, eram pe masa de operatie. O operatie care a durat 5 ore, dar care a iesit fenomenal. Nervul facial nu a fost atins, iar tumoarea a fost scoasa in intregime.

Ce urmeaza acum?

Fiind o forma de cancer foarte rar intalnita, avand putine informatii despre aparitia, dezvoltarea si reaparitia ei, medicii au decis sa continui un tratament complementar de radioterapie. Consta in 33 de sesiuni de raze, despre care prea putin pot vorbi acum pentru ca urmeaza sa le incep. Un singur lucru stiu sigur: Dumnezeu va fi cu mine si efectele secundare vor fi minime.

Cum vezi tu aceasta etapa din viata ta care urmeaza sa se intample si, totodata, implicarea lui Dumnezeu in ea?

Intreaga experienta o vad ca o prelucrare si pregatire pe care Dumnezeu o face in viata mea de crestin. Aveam lucruri la care trebuia sa renunt, lucruri care trebuia sa inceapa, iar daca Dumnezeu a ales metoda aceasta pentru mine, sunt sigur ca e cea mai buna si mai utila.

Dumnezeu putea sa ma vindece fara operatie, dar aveam nevoie sa invat alte lucruri mai importante. A fost un impuls pentru a continua si a progresa in slujire, un moment al rededicarii. Dorinta de a-L cunoaste mai mult pe Dumnezeu si de a studia Cuvantul Sau s-a aprins in mine. Am invatat ce inseamna sa te increzi pe deplin in El, sa depinzi in totalitate de El. Relatia mea cu Dumnezeu s-a imbunatatit (am inceput sa-I dedic mai mult timp si atentie) si, implicit, asa a fost si cea cu cei din jur.

Intr-o astfel de”furtuna”, cat de importanta e credinta, proclamarea Cuvantului lui Dumnezeu si o atitudine pozitiva si plina de bucurie?

Increderea in Dumnezeu, atitudinea pozitiva, pacea pe care El a lasat-o peste mine au fost lucrurile care m-au ajutat sa trec mai usor prin incercare. Mi-au dat putere sa nu ma ingrijorez, pentru ca atunci cand iti pui increderea in Dumnezeu, nimic nu-ti poate sta impotriva.

Un gand pentru cei care citesc ceea ce tu ai impartasit cu noi si, in special, pentru cei care se confrunta cu suferinta.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca pot vorbi despre experienta frumoasa pe care am avut-o cu El. Le multumesc tuturor celor care m-au incurajat si s-au rugat pentru mine. Apoi, le reamintesc tuturor cititorilor ca nimic nu este la voia intamplarii si nici un fir de par nu cade fara ca Dumnezeu sa stie. Din toate lucrurile avem de invatat cate ceva, iar suferinta ne face mai buni, mai intelegatori, mai rabdatori, mai tari. Cu mult timp inainte ca incercarea sa vina peste noi, Dumnezeu incepe sa pregateasca iesirea din aceasta. Ingrijorarea nu-si are loc in inimile copiilor lui Dumnezeu.

Interviu realizat de Ramona Ciobanu si Florin Lupean

® Flacăra Închinării Media