iulie 2012 – Pagina 16 – Biserica Penticostală Maranata Vulcan

Care este cea mai periculoasă ţară pentru creştini?

Publicat de 24 iul. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

În multe ţări islamice, creştinii se confruntă cu persecuţia în mâinile radicalilor islamici. Nigeria este una dintre ţările în care credincioşii sunt ucişi pentru credinţa lor în Cristos. Nigeria este statul cel mai populat din Africa, cu 170 de milioane de oameni. În cadrul continentului, este primul producător de petrol. Nigeria este, de asemenea, cea mai periculoasă ţară pentru persecuţia creştinilor.

Anul trecut, peste 765 de biserici au fost distruse. La începutul acestei luni, 50 de creştini au fost arşi de vii în casa pastorului lor. Creştinii din Jos, Nigeria, au avut parte de peste 100 bombardamente ucigaşe trimise în oraşul lor, care i-au vizat.

Jerry Dykstra, din cadrul Open Doors SUA, care este un grup creştin de monitorizare a persecuţiei, a citat: “Nigeria devine cu adevărat noul câmp de ucideri pentru creştini. Sute de creştini au fost deja ucişi brutal- inclusiv copii şi femei- de către Boko Haram. La începutul acestei săptămâni, Boko Haram a anunţat că toţi creştinii trebuie să se convertească la islam sau ‘nu vor mai cunoaşte niciodată pacea’. Scopul lor este de a face întreaga Nigerie condusă şi dominată de către legea Sharia.”

Boko Haram este o violentă organizaţie teroristă jihadistă situată în nord-estul Nigeriei. Scopurilor lor sunt de a stabili legea islamică în întreaga Nigerie, de a înlocui influenţele occidentale şi de a elimina creştinii.

De ce credincioşilor din Newman, Georgia, le pasă de fraţii şi surorile noastre din Nigeria? ÎnNigeria, 55% din populaţie este creştină, iar 50% este musulmană. Există o majoritate de creştini în sudul Nigeriei, şi o majoritate de musulmani în nordul statului. Acestea sunt cele două mari religii din lume, iar Nigeria este aproape egal divizată

Fiecare din acestei religii au culturi separate şi oarecum competitive. Observatorii trendului “sunt cu ochii pe Nigeria”, deoarece acest lucru ar putea oferi o sclipire a viitoarei biserici, a nivelelor de persecuţie şi a relaţiilor creştino-musulmane.

Nigeria a fost menţionată ca fiind capitala Africii, iar viitorul creştinismului se odihneşte în Africa şi Asia de Est. Istoricul Lamin Sanneh, din cadrul Universităţii “Yale”, a citat că “creştinismul african nu a fost doar un fenomen exotic, curios într-o anumită parte a lumii, însă creştinismul african ar putea fi forma lucrurilor care vor veni”.

Credincioşii “de aici” nu pot ignora ceea ce Dumnezeu face “acolo”, în Nigeria, şi persecuţia pe care o îndură. Dacă creştinismul înseamnă pentru tine o slujbă, un pastor, o cântare, un loc pentru copii sau vizionarea Charles Stanley la televizor- pierzi misiunea globală a lui Dumnezeu- şi libertatea religioasă pe care mulţi creştini nu o au. În secolul precedent mulţi credincioşi erau omorâţi pentru credinţa lor mai mult decât în oricare alt secol- 200 milioane.

http://totalschimbat.ro

Sărutul de adio a eliberat-o din ghearele morţii. Vezi aici povestea emoţionantă a unei fetiţe care s-a agăţat de viaţă

Publicat de 23 iul. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

O fetiţă a scăpat ca prin minune din ghearele morţii, deşi doctorii considerau că nu mai există nicio şansă ca ea să trăiască şi se pregăteau să o deconecteze de la aparatele ce o ţineau în viaţă.

Jennifer şi-a sărutat fetiţa în vârstă de 14 luni la acea vreme, Alice, pentru a-şi lua adio de la ea, relatează dailymail.co.uk, dar micuţa a rămas în viaţă.

Fetiţa suferise de o formă complicată de meningită cu o lună în urmă, apoi rinichii îi cedaseră şi se afla în comă, dependentă de dializă şi conectată la un ventilator.

Mama ei a rememorat momentul în care a sărutat-o pentru a-şi lua adio: „Doream să-i spun cât de mult am iubit-o, speram că mă putea auzi şi înţelege. Vorbeam cu ea ca şi cum nimic nu ar fi fost în neregulă, dar simţeam că delirez. Totul părea desprins de realitate. Am simţit căldura ei, i-am văzut culoarea din obraji. Ea mă privea ca un copil adormit„, a povestit aceasta, relatează Daily Mail.

„Trecutul şi prezentul s-au contopit în acel moment. I-am spus cât de mândră am fost de ea, că a luptat atât de mult şi că se putea odihni acum. Şi m-am culcat lângă ea. Eram zăpăcită. Mi-au spus că va muri în acea dimineaţă, că vor opri aparatele pentru că nu va putea niciodată să respire de una singură. Am încercat să îmi spun că deja este departe, dar nu am putut să mă conving. Te agăţi de speranţă până în ultima clipă„, a adăugat femeia.

Jennifer hotărâse ca organele fiicei sale să fie donate pentru a ajuta alte vieţi: „Doctorii veniseră pentru organe. Deodată, au deconectat toate aparatele şi Alice era acolo, zăcând pe pat, în lumina aceea difuză. I-au dat morfină şi apoi am rămas doar noi, eu, Alice şi tatăl ei, Phil. Am sărutat-o pe micuţă. Era atât de caldă încât nu-mi imaginam că se pregăteşte să moară„, şi-a amintit ea.

Ceea ce a urmat a fost un miracol. Alice nu a murit, ci a început să respire singură.

Acum, în vârstă de 3 ani şi jumătate, Alice merge la o şcoală specială, şi se bucură de copilărie.

Deocamdată nu poate merge neajutată, dar acest lucru poate fi remediat.

http://www.antena3.ro/externe

Mâini de aur: Povestea lui Ben Carson (2009)

Publicat de 23 iul. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în Filme creştine

Este vorba despre un baiat de culoare care a crescut fara tata si care la scoala era codasul clasei. Asta pana in ziua cand mama lui il trimite la biblioteca sa citeasca in fiecare zi carti. Cu pasi marunti dar siguri iese din tiparul ‘codasului’ si incepe sa iubesca cartea… de aici si dorinta de a invata mai mult si a ajunge medic. Iar astazi chiar este cel mai cunoscut medic neurochirurg din lume. Dr. Ben Carson este interpretat in film de renumitul actor Cuba Gooding Jr.

http://vesteaevangheliei.wordpress.com

Când băieţii devin bărbaţi

Publicat de 23 iul. 2012 de Biserica Maranata Vulcan în Adolescenţă

Unul din lucrurile uşor de regăsit în viaţa noastră în perioada adolescenţei, care continuă de obicei şi în perioada tinereţii, o reprezintă căutarea modelelor care să ne ajute să conturăm direcţia vieţii noastre, sau să ne formăm, la modul general, propria identitate – fie că suntem băieţi, fie că suntem fete.

De la haine până la tipul de muzică creştină contemporană, de la atitudini până la convingeri, de la modul de gândire şi până la vise, noi ne lăsam sub influenţa modelelor pe care le alegem, şi astfel croim drum spre ceea ce credem că ne îndreptăm.

Este normal să fie aşa iar, pe cât de reală este nevoia acestor bărbaţi şi femei în modelarea lor, pe atat de benefic şi transformatoar poate devini acest proces –uneori însă, atât de anevoios! Deşi de această modelare a sufleului nu scapă mai nimeni, reflectorul aşteptărilor pare proiectat mai tot timpul înspre băieţi! Societatea aşteaptă lideri mai buni; biserica aşteaptă şi merită adevăraţi bărbaţi şi patriarhi ai lui Dumnezeu; speranţa familiei stă în conducerea bărbatului; fetele au mari aşteptări de la bărbaţii în devenire, iar, peste toate, nici Dumnezeu nu-i menajează prea mult pe bărbaţi! Scopurile şi standardele Lui Dumnezeu pentru bărbaţi rămân neschimbate, chiar dacă Adam a ales altceva în Eden. Am putea chiar afirma că, dacă bărbaţii ar fi ceea ce ar trebui să fie, ceea ce Dumnezeu a intenţionat să devină, atunci familia şi-ar îndeplini menirea, biserica şi-ar îndeplini misiunea iar societatea ar arată mult atfel!

Nu pot să nu mă întreb atunci, ca orice bărbat în devenire, în ce anume constă secretul modelarii sufletului masculin, unde îmi găsesc modele care să mă îndrume înspre aceasta, şi care ar fi măcar primul pas! Imi trec prin minte un şir de bărbaţi, chiar patriarhi ai lui Dumnezeu, cărora le pot observa viaţa: Avraam, Isac, Iacov, Iosif, Moise, Iosua, etc. şi văd un lucru comun la ei, un fir roşu al vieţii lor, care le-a ţinut familiile împreună, le-a îmbogăţit viziunea şi au reuşit să-şi îndeplinească misiunea: este vorba despre relaţia lor cu Dumnezeu! Chiar şi după victorii grozave, chiar şi după ce au crescut în influenţă, ceea ce i-a definit şi a rămas secretul modelării lor a fost relaţia crescândă cu Dumnezeu!

Nici nu cred că mai poate fi vorba despre altceva ca prim pas! Nu îmi dau seama cum anume ar putea un bărbat să fie ceea ce a întenţionat Dumnezeu să devină, daca nu face acest prim pas şi nu ramane statornic în relaţionarea cu El, cu Isus, modelul (Romani 8:29)! De la El învăţăm perseverenţa, curajul, răbdarea, dragostea sacrificială şi neegoistă, recunoştinţa şi multe alte valori, care un bărbat în devenire trebuie să le aibe ca valori săpate în caracterul său aflat în modelare!

Ce se întâmplă când băieţii fac acest prim pas şi rămân statornici? Ce se întâmplă când băieţii se îndreaptă cu determinare înspre a deveni bărbaţi adevăraţi? Ei bine, acest lucru nu poate trece neobservat! Nu poate să nu instaureze ceea ce Dumnezeu însuşi a gândit despre familie, biserică şi societate – chiar dacă acest lucru durează toată viaţa! Dragi tineri, chemarea să fim bărbaţi şi femei după inima lui Dumnezeu nu este o opţiune, este chiar menirea noastră!

de Marius Mureşan sursa: oaza.elim.ro