Pentru unii perioadă grea, pentru alţii mai puţin, cert este că sesiunea pentru noi studenţii e un hop care necesită multă răbdare şi putere să rezişti până la capăt. Şi vorbesc de noi, care ne numim creştini.
De multe ori când auzim de oameni care sunt nervoşi, mânioşi, plin de invidie, nerăbdători, aşa-i că niciodată nu ne gândim că poate şi noi suntem printre ei?
„Dar noi suntem răbdători, calmi, cumpătaţi, noi nu ne gândim la rău.” Oare aşa să fie? Oare aşa să fie în SESIUNE? E greu, e o luptă continuă. Pe care singuri nu o putem birui. Pe lângă asta, oamenii cer multe. Profesorii cer ceva, prietenii cer ceva, părinţii la fel, fraţii, surorile..doar Dumnezeu parcă într-un colţ uitat ar vrea să „ceară” ceva, dar l-am făcut să tacă în cele din urmă. De ce?
Pentru că am fost prea ocupaţi cu treburile noastre. Suntem de fapt extrem de ocupaţi. Cu ce? Ei bine sesiunea… Nopţi nedormite, ochii cât cepele, nervii întinşi la maxim. Cum să mai avem timp de El, cum să îl mai lăsăm şi pe El să mai spună ceva, când tot noi vorbim?
„Doamne dă-mi aia, fă-mi aia; Doamne, ştii că nu ştiu nimic pentru examenul de mâine, te rog ajută-mă!” Cerem multe, vorbim multe, dar de prea puţine ori ne facem timp să mai ascultăm.
Când a fost ultima oară când l-ai scos pe Dumnezeu din cutiuţă şi ai stat doar să îl priveşti, să Îi priveşti măreţia, slava, puterea, să îi spui un „Mulţumesc, Tată!”
Sesiunea e aproape pe sfârşite. Şi poate ţi-ai pierdut cumpătul o dată, de două ori, de multe ori. Satan a încercat să te scoată din cursă. Dacă încă eşti în viaţă, opreşte-te şi mulţumeşte-I Domnului pentru că a ţinut mâna ta în mâna Lui în tot acest timp.
Dacă sesiunea există doar atât cât eşti student, sesiunea adevărată din timpul vieţii tale se va sfârşi când vei ajunge la capătul cursei. Nu uita, e o luptă continuă. Nu o poţi birui singur. Dumnezeu e lângă tine, gata să îţi dea o mână de ajutor!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 