“Dragostea seamănă atât de bine cu lipsa ei încât uneori se confundă”
Dragostea e un cuvânt atât de profund și de necuprins , atât de firav si plăpând , și totuși atât de necunoscut, neimaginabil, neexplicabil…și de multe ori neîțeles…
Ea…,dragostea, se exprimă prin poeme, prin cântări și doine, prin priviri și zâmbete… prin surâsuri și adieri melancolice…prin scrisori…
Ce le citim cu un aer de nerăbdare, nervozitate, și neliniște, împletind și zugrăvind epilogul răvașului așa cum ne-am dori să fie, iar alte ori rămânem efectiv indiferenți față de o insigmă a dragostei, adica scrisoare…
Marele Poet, Autor, Narator, a celei mai Colosale biblioteci și scrieri…ne scrie mereu și mereu scrisori de dragoste…Aceste scrisorii sunt relevate în soarele ce-l așează pe cer în diminețele însorite, în lumina împrumutată în nopțile cu lună, în licăriri de stele, în stropi de ploaie, și-n Cuvântul Său…
Dar tu ai dat un răspuns mesajului primit de la Dumnezeu, prin scrisoarea Sa ???