De dimineața până seara, societatea nostră tot caută scuze: pentru întârzierile de la serviciu, pentru aplicările proaste ale legii, pentru eșecul de la bacalaureat sau titularizare (profesorii). Căutăm scuze când ne-am îmbrăcat ca drapelul pieilor roșii, când facem circ în jumătatea pieței, când am întârziat la o-ntâlnire, când am uitat că e ziua soției…
Internetul e plin de sfaturi pro-scuze, felicitări pentru scuze, SMS pentru scuze. Incredibil, învață chiar cum oamenii să se scuze când au fost prinși cu amanții!
Unii spun că scuzele sunt plauzibile, alții că sunt credibile, și alții că-s acuzatoare. Vorba proverbului: ”cine se scuză se acuză”! Și-atunci, cum să pretind eu că scuzele pot ucide? Noi știm că ele din contră, sunt gesturi de politețe, de fair-play, de justificarea greșelii, ba chiar de pocăință…
Când vorbim de scuze care ucid, cel mai rapid gând ne vine la motivațiile lumii de-a-L respinge pe Dumnezeu. Fără El ne facem harakiri. Deși știau asta, uimitor, credincioșii, Biserica chiar, tot inventează scuze pentru slujirea Domnului: că n-au statut potrivit, vârstă potrivită, echipă potrivită…
Biblia ne arată clar de ce noi inventăm scuze. Dacă-l analizăm pe Moise (Exod, cap. 3 și 4) – ”omul ce vorbea față-n față cu Dumnezeu” – constatăm că noi, credincioșii, căutăm întâi scuze ale anonimatului (cine sunt eu?), uitând că nimeni nu e no name pentru Hristos, scuze ale necunoștinței (ce le voi spune?), ignorând că Dumnezeu nu-i confuz, scuze ale neeficienței (n-au să mă creadă), asta pentru că ne interesează succesul, nu credincioșia (!), scuze ale neputinței (eu n-am vorbirea ușoară). De parcă trebuie mai întâi să vorbim decât să trăim. De fapt știți ce se ascunde în spatele acestor invective? Scuza nepăsării! ”Doamne trimite pe cine vei vrea să trimețI!” (Exod 4:13). Scuza nepăsării ucide!
Ca să înțelegem bine cum ucide nepăsarea, mai privim trei scuze ale invitaților la nuntă (Luca 14). Unul invocă scuze de bussines: ”mi-am cumpărat un ogor”. Ogorul încurcă, mănâncă programul, timpul, bucuria. Altul vine cu scuze de orgoliu: ”mi-am cumpărat cinci perechi de boi”. De ce nu două? Ca să fie peste toți vecinii. Nimeni ca el. Altul invocă scuze de relații: ”mi-am luat soție”. În cer, vom intra singuri! Fiecare la rândul cetei lui, dar unul câte unul. Ne naștem pe rând, dar murim pe sărite. Ogoare, boi, familii. Mai presus decât Hristos. Toate indică un singur motiv: nepăsarea!
Cum, ucide Nepăsarea? Waw, și încă cum! Luca 14:24: ”nu vor gusta din cina mea”! Matei 25:30: ”aruncați-l în întunericul de-afară”!
Nu stați nepăsători! Vă sinucideți!
Articol scris de Nicolae Genta
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 