„LEVIŢII HARULUI” (D-ne mă predau azi Ţie)
Lună: august 2012
Prietenia, dincolo de materialism
Intersectia relatiilor mondene a devenit una dintre cele mai complicate si delicate artere in etica crestina. A avea un priten adevarat a devenit un vis, si asta doatrita nepasarii noastre fata de cei din jur. `Salut… Ce mai faci? Salut…`, a devenit conversatia debusolata a unei generatii deja contropita de stupiditatea existenta in randurile celor care indraznesc sa se numeasca crestini si urmasi ai lui Cristos. BMV-ul sau mertan-ul au devenit obiectele definitoare intr-o relatia de prietenie. Daca nu ai ultimul obiect amplasat de panourile de publicitate, nu poti face parte din categoria celor care sunt in stare sa se debusoleze cu ultimele racnete de pe piata mondena. Materialsmul este conceptul devastator pentru orice generatie, insa prietenia adevarat nu se bazeaza pe idei Marxiste, ci pe principii biblice.
Atunci cand prietenia este definita de materialism este timpul sa ne departam de astfel de concepte. Prietenia adevarata are la baza o relatie si nu un obiect. O relatie obiectiva este superioara relatiei materiale. Nu cred ca trebuie sa ne axam foarte mult in domeniul relatiei materiale, deoarece consecintele acestor relatii devastatoare, le vedem in fiecare zi pe micul ecran.
Cand ne referim la relatia obiectiva, desigur ca ne gandim la doua concepte:
a) Dragostea lui Dumnezeu oferita fiecarui om prin persoana Domnului Isus Cristos
b) Dragostea noastra fata de prietenii nostri, care izvoraste din relatia noastra cu Cristos.
Aceste doua obiective ar trebuie sa ne directioneze atat mintea cat si inima spre o relatie autentica cu cei pe care ii iubim si pe cei care ii apreciem ca a fiind prieteni adevarati. Scopul pentru care dorim sa tanjim dupa o relatie reala se datoreaza relatiei noastre cu Cristos.
Orice persoane, trebuie sa fie constienta ca, atunci cand este interesata intr-o relatie de prietenie, responsabilitatea acesteia este de a se asigura ca prietenii adevarati sunt condusi de scopurile biblice ale Cuvantului lui Dumnezeu. Ce fel de prieteni ai? Care este etica acestora? Daca acestia sunt crestini, aspectul material nu ar trebui sa fie punctul central al unei relatii. Atunci cand observi ca punctul de pornire este aspectul material, trebuie sa ne asiguram ca corectam aceasta atitudine. Un crestin adevarat este in cautarea unei relati adevarate si nu in identificarea unui divertisment material. Alege-ti prietenii adevarati caci ei te vor pretuii!
Articol scris de Cosmin Pascu
Scuze care ucid
De dimineața până seara, societatea nostră tot caută scuze: pentru întârzierile de la serviciu, pentru aplicările proaste ale legii, pentru eșecul de la bacalaureat sau titularizare (profesorii). Căutăm scuze când ne-am îmbrăcat ca drapelul pieilor roșii, când facem circ în jumătatea pieței, când am întârziat la o-ntâlnire, când am uitat că e ziua soției…
Internetul e plin de sfaturi pro-scuze, felicitări pentru scuze, SMS pentru scuze. Incredibil, învață chiar cum oamenii să se scuze când au fost prinși cu amanții!
Unii spun că scuzele sunt plauzibile, alții că sunt credibile, și alții că-s acuzatoare. Vorba proverbului: ”cine se scuză se acuză”! Și-atunci, cum să pretind eu că scuzele pot ucide? Noi știm că ele din contră, sunt gesturi de politețe, de fair-play, de justificarea greșelii, ba chiar de pocăință…
Când vorbim de scuze care ucid, cel mai rapid gând ne vine la motivațiile lumii de-a-L respinge pe Dumnezeu. Fără El ne facem harakiri. Deși știau asta, uimitor, credincioșii, Biserica chiar, tot inventează scuze pentru slujirea Domnului: că n-au statut potrivit, vârstă potrivită, echipă potrivită…
Biblia ne arată clar de ce noi inventăm scuze. Dacă-l analizăm pe Moise (Exod, cap. 3 și 4) – ”omul ce vorbea față-n față cu Dumnezeu” – constatăm că noi, credincioșii, căutăm întâi scuze ale anonimatului (cine sunt eu?), uitând că nimeni nu e no name pentru Hristos, scuze ale necunoștinței (ce le voi spune?), ignorând că Dumnezeu nu-i confuz, scuze ale neeficienței (n-au să mă creadă), asta pentru că ne interesează succesul, nu credincioșia (!), scuze ale neputinței (eu n-am vorbirea ușoară). De parcă trebuie mai întâi să vorbim decât să trăim. De fapt știți ce se ascunde în spatele acestor invective? Scuza nepăsării! ”Doamne trimite pe cine vei vrea să trimețI!” (Exod 4:13). Scuza nepăsării ucide!
Ca să înțelegem bine cum ucide nepăsarea, mai privim trei scuze ale invitaților la nuntă (Luca 14). Unul invocă scuze de bussines: ”mi-am cumpărat un ogor”. Ogorul încurcă, mănâncă programul, timpul, bucuria. Altul vine cu scuze de orgoliu: ”mi-am cumpărat cinci perechi de boi”. De ce nu două? Ca să fie peste toți vecinii. Nimeni ca el. Altul invocă scuze de relații: ”mi-am luat soție”. În cer, vom intra singuri! Fiecare la rândul cetei lui, dar unul câte unul. Ne naștem pe rând, dar murim pe sărite. Ogoare, boi, familii. Mai presus decât Hristos. Toate indică un singur motiv: nepăsarea!
Cum, ucide Nepăsarea? Waw, și încă cum! Luca 14:24: ”nu vor gusta din cina mea”! Matei 25:30: ”aruncați-l în întunericul de-afară”!
Nu stați nepăsători! Vă sinucideți!
Articol scris de Nicolae Genta
Învăţând să fii mulţumit cu ceea ce ai
De aceea sunt aşa de multe neînţelegeri în vieţile noastre, aşa de multe certuri şi duşmănii în societate. Pentru că oamenii suferă de boala non-eucharisteo, adică de ne-mulţumire, şi prin urmare nu mai ştiu sau nu au ştiut niciodată să se bucure de ceea ce au, pentru că vor mereu mai mult..
Privesc la această pagină goală şi mă gândesc despre ce să-ţi scriu, ţie, astăzi. Sunt multe lucruri de scris şi multe motive de a fi mulţumit cu starea în care te găseşti. „Da, vorbeşti serios?” poate te întrebi şi te gândeşti că nu ai niciun motiv pentru care să fi mulţumit.
Lucrurile pe care le vreai, nici acum nu le ai ai, visele pe care le-ai visat nu s-au împlinit şi oamenii te-au dezamăgit. Aşa că ai dat drumul ne-mulţumirii. Adică, eşti nemulţumit pentru ce nu ai şi nu vrei să fii mulţumit pentru ceea ce ai. Prin urmare, de ce încă te mai aştepţi să ai ceva dacă nu te poţi deprinde să fii mulţumit în starea în care te găseşti?
Fiecare moment pe care îl trăiesc este un dar de la Tatăl meu, un moment scump pentru care s-a plătit cu Sânge sfânt.
Fiecare zâmbet de copil sau apus de soare este numai ca să mi se amintească ceva: sunt iubită!
Am început să învăţ mulţumirea în urma citirii unei cărţi scrisă cu mâna Sa apăsând uşor pe mâna scriitoarei Ann Voskamp, bine-cunoscuta autoare a cărţii „1000 de daruri„.
Secretul trăirii unei vieţi îmbelşugate este mulţumirea. Să fii mulţumit în orice situaţia ai fii- fie că ai sau nu cancer, fie că ţi-a murit sau nu cineva- adică să fii mulţumit cu ceea ce ai. Isus a mulţumit Tatălui pentru ceea ce urma să se întâmple în noaptea în care a fost prins, a mulţumit (1 Corinteni 11:23-24). I-a fost uşor? Cu siguranţă nu. Avea altă opţiune? Nu!
Fiecare lucru pe care tu îl consideri nesemnificativ în viaţa ta este un dar, un dar cu drag împachetat şi trimis de la Dumnezeu, venit direct din ceruri. Este absolut minunat!
Îmi place mieunatul pisicii mele Dolly, este aşa de unic şi atât de „birmanezesc”. Când mă gândesc că El i-a dat lui Dolly acel mieunat pentru a mă face pe mine să zâmbesc, îmi vine să lăcrimez numai gândindu-mă cât de grijuliu este Tata cu mine, purtând de grijă sufletului meu prin acea pisică, un lucru banal la prima vedere, nu-i aşa?
 |
Dacă aş fi ştiut asta până acum, aş fi putut evita momentele în care eram morocănoasă pentru unele lucruri, nu m-aş mai fi plâns de ceea ce nu am şi aş fi putut plânge de bucurie pentru lucrurile pe care le am deja!
De aceea sunt aşa de multe neînţelegeri în vieţile noastre, aşa de multe certuri şi duşmănii în societate. Pentru că oamenii suferă de boala non-eucharisteo, adică de ne-mulţumire, şi prin urmare nu mai ştiu sau nu au ştiut niciodată să se bucure de ceea ce au, pentru că vor mereu mai mult..
Trandafirii rozalii larg deschişi stau frumos aşezaţi în vază, iar lângă ei este un boboc portocaliu şi încă un trandafir roz închis, parţial deschis. Dintr-o dată mintea mi se luminează. Stând nemişcată cu coturile pe masă şi privindu-i cu reverenţă, constat ceva uluitor. Este Dumnezeu! El este picurul de ploaie rămas pe o petală mai zbuciumată, ca să o înfrumuseţeze. Şi tot El este mireasma ce dezmiardă întreaga cameră cu arome de Cer. De necrezut! Şi să fiu ne-mulţumită? Să mă trezesc ne-mântuită când va fi prea târziu?
„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.” Psalmul 50:23.
Lucruri ce par a fi grele de spus
Cred că la un moment dat al vieţii tale te-ai confruntat cu această situaţie. Ştiai că trebuie să-i spui acelei persoane un lucru care pe ea o va deranja şi se va supăra pe tine, dar nu aveai ce-i face. Acel lucru trebuia spus.Fie că o făceai atunci sau mai târziu, la un moment nu vei avea cum să eviţi asta. Schimbări. Fac parte din viaţă. Dacă te găseşti cumva într-o situaţie în care ai nişte adevăruri de spus, dar îţi este teamă s-o faci, fă-o. Fă lucrul de care îţi este cel mai teamă- Ia-ţi frica în dinţi şi opreşte-te din a-ţi mai imagina scenarii groaznice. Roagă-te. Înainte, în timp ce îi spui, şi după. Este dificil. Nu-ţi va fi uşor. Dar trebuie s-o faci. Dacă Dumnezeu ţi-a dat asigurarea că acele lucruri trebuie spuse acelei persoane, spune-le fără ocolişuri. Spune-le chiar dacă ţi se pare că nu faci un lucru tocmai normal sau la locul lui. Faci ceva ieşit din tiparele normalităţii.Nouă oamenilor ne este teamă de alţi oameni. Dacă se supără Xulescu, dacă va fi necăjită Xuleasca. Nu trebuie să fii egoist, nu mă înţelege greşit. Dar în viaţă vine momentul când unor oameni trebuie să le spui vorbe dureroase, vin momente vei începe să te îndoieşti de unii oameni şi atunci îţi vei pune multe întrebări. Vei ajunge la concluzii, la răsturnări de situaţii. Noduri în gât şi fluturaşi în stomac. Sufletul îţi va fi tulburat. Dar tocmai pentru acel lucru te afli acolo, în ceasul acela. Pare greu. Am învăţat că viaţa merge înainte, indiferent dacă astăzi voi muri. Oamenii tot vor mai respira acest aer, tot se vor mai culca şi mânca. Şi, nu-i aşa? Mă gândesc la moartea lui Isus. Altora nici că le-a păsat de El, alţii L-au jelit. Şi nimeni nu a înţeles sacrificiul suprem. Nici astăzi nu-l înţelegem în totalitate. Ioan 3:16.
Tu ştii mai bine situaţia în care te găseşti. Cu siguranţă ai analizat problema din toate unghiurile şi ţi-ai imaginat multe scenarii de groază. Trebuie s-o faci! Nu te mai gândi la nimic, gândeşte-te la ceea ce ai de făcut. Nu mai analiza sentimentele tale sau pe ale acelui om. Analizează mai degrabă situaţia. Gândeşte-te că toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Chiar şi aceste vorbe grele de spus lucrează înspre binele tău. Dacă mereu te vei gândi în viaţă că nu vrei să răneşti pe cineva sau că nu vrei să superi pe cineva cu adevărurile ce trebuie spuse, nu vei ajunge nicăeri. Te vei afunda tot mai adânc într-o mlşatină ce te va ucide încetul cu încetul. Îţi dau un sfat. Roagă-te, şi apoi acţionează.
Articol scris de: Milena Cismașiu – intrebarileinimii.blogspot.com
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 