Interviu Silvia Dascalu

Dragul nostru cititor sau cititoare, cand ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simtit? Dar dimineata cand te-ai intors acasa ce-ai simtit in sufletul tau, atunci cand ai stat de vorba doar tu singur cu constiinta ta?
Silvia Dascalu are 15 ani, este eleva in clasa a VIII-a si a trecut si ea prin experiente de genul acesta.

Silvia Dascalu: Constiinta ma mustra si ma simteam foarte mizerabil.

Reporter: Ce se intampla la unele chefuri?

Silvia Dascalu: Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama. Nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.

Reporter: Tu ai renuntat la toate aceste lucruri. Iti pare rau ca ai renuntat?

Silvia Dascalu: Nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu imi binecuvinteaza viata si pot sa va spun ca viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant. Am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine. Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, la muzica aceasta din lume. Este ceva minunat pentru ca stiu sigur ca am un Tata sus in cer care vegheaza asupra mea zi de zi, clipa de clipa si oricand sunt in stramtorare pot sa-i cer ajutorul. El niciodata nu ma va respinge, oricat de pacatoasa as fi, iar acest lucru este un lucru minunat si este intr-adevar ceva de neimaginat.

Am frecventat Biserica =Emanuel= din Timisoara si am auzit despre o organizatie care se cheama =Awana= si care se ocupa de lucrarea cu copiii. Prietenii mei de la biserica m-au ajutat foarte mult, mi-au spus despre Domnul, despre Biblie, despre ce se face in biserica, apoi pastorul mi-a spus mai in detaliu tot ce se va petrece cu viata mea dupa moarte.
Atunci m-am gandit cam cum arata viata mea, am reflectat asupra trairii mele, asupra vorbirii mele, am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine si astfel Dumnezeu mi-a cercetat viata prin Duhul Sau cel Sfant si am decis sa ma intorc la Domnul.
Atunci am gasit pace in inima mea, am gasit dragoste. Acum pot sa spun ca Dumnezeu traieste in mine si vreau sa traiesc numai dupa voia Lui. Am credinta ca El ma va ajuta la aceasta.
Am 15 ani, invat la o scoala generala si mai departe vreau sa ma duc la un liceu de informatica ca apoi sa urmez Facultatea de Informatica si sa devin programator, dar sa-mi dedic tot timpul meu liber pentru Dumnezeu.

Reporter: Nu crezi ca ai inceput prea devreme? Nu crezi ca esti prea tanara, in clasa a VIII- a ca sa te intorci la Dumnezeu, ca sa-ti schimbi viata? In primul rand cred ca nu ai avut prea multe lucruri rele la care sa renunti si in al doilea rand nu te-ai gandit ca mai poti astepta pana la 40-50 de ani?

Silvia Dascalu: Eu m-am maturizat foarte repede la mine in familie. Deja la 12 ani umblam cu baietii si toate celelalte de genul acesta. Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, atunci mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, muzica aceasta din lume.
Mi-a fost foarte greu la inceput deoarece eram obisnuita cu lucrurile acestea si sora mea inca mai asculta chestiile acestea si le mai frecventeaza inca si mi-a fost greu, dar am fost invatata sa gandesc matur, de aceea am considerat ca am maturitate deplina sa aleg ce este bine pentru mine si ce este rau si de aceea am ales ca cel mai bine pentru mine este sa-mi dedic viata lui Dumnezeu si sa merg cu El inainte.
Cine se gandeste:  O, ma pocaiesc la 40 de ani face o mare greseala pentru ca tineretea traita cu Dumnezeu este cel mai minunat lucru si sa stii ca ai o viata foarte fericita acolo sus in cer este cel mai minunat lucru de care poti sa fii sigur.

Reporter: Pana in clasa a VIII-a ai avut atatea experiente din punct de vedere negativ?

Silvia Dascalu:Da, pot sa spun asa. Au fost multe momente in care am regretat trairea mea, ce-am facut. Ma mustra constiinta si au fost momente in care n-am putut sa suport. Trebuia sa alerg la cineva si sa le povestesc.
M-am gandit ca ceva nu este bine in viata mea si m-am gandit ca nu este normal sa plang aproape in fiecare seara. Atunci am hotarat sa incerc sa vad si cealalta latura a lucrurilor, nu doar sa ma duc la chefuri sau sa ascult muzica de acolo, ci sa vad si cealalta latura, sa ma duc la niste ore de studiu biblic pentru tineri, sa ascult Cuvantul lui Dumnezeu.
Am simtit multa pace in inima cand veneam de acolo si nu mai era cum era cand veneam de la chefuri, nu ma mai mustra constiinta, nu mai aveam chestii de regretat pe care le facusem, ci simteam pur si simplu pace in inima mea si dorinta sa merg tot inainte cu lucrurile acelea.

Reporter: Care este situatia din punct de vedere moral, intre tinerii din tara noastra care sunt pana in clasa a VIII-a?

Silvia Dascalu: Am observat in ultimii ani o dorinta a tinerilor pana in clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a creste mai repede, de a parea mai maturi cand de fapt mintea lor nu este decat la acei ani. Am vazut lucrul acesta prin imbracamintea lor, prin modul de a se comporta, modul de a gandi, lucrurile pe care le cauta.
si am vazut o schimbare radicala fata de ceea ce erau generatiile de acum cativa ani si fata de generatiile de acum. S-au maturizat foarte repede atat fizic, cat si din punct de vedere spiritual. Gandesc foarte matur cand de fapt ei nu stiu ce cauta. si acesta este un foarte mare dezavantaj pentru ca acum ei isi pierd copilaria si tineretea cu lucruri de nimic, iar mai tarziu o sa aiba multe de regretat. Pot sa va spun aceasta din proprie experienta.
Chiar daca am numai 15 ani am trecut prin multe chestii negative si acum am gasit ceea ce cautam. Am gasit pacea si fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credinta in Dumnezeu si siguranta ca vei avea o viata dupa moarte.

Reporter: Sigur nu-ti pare rau dupa ceea ce ai lasat in urma ta?

Silvia Dascalu: Nu. Au fost momente din viata mea in care intr-adevar ma simteam plictisita de toata viata aceasta dupa ce m-am intors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enorma si uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu binecuvinteaza viata mea si viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant.

Reporter: Cu siguranta Isus Cristos este modelul tau suprem acum si modelul la care ai vrea sa ajungi, dar te-as intreba inainte de a-l cunoaste pe Isus Cristos care erau modelele tale? Care erau idolii tai? Ce-ti placea? Celin Dion, Whitney Houston, Deep Purple? Ce ascultai?

Silvia Dascalu: Ascultam Britney Spears, Christina Aquilera, Celin Dion. Acestea erau cateva modele de viata pentru mine.
Un alt model in viata este tatal meu. Ma surpinde foarte mult cum inca poate sa faca fata acestor presiuni din lume cand toata lumea alearga dupa bani.

Reporter: Cum au reactionat prietenii tai cand au auzit ca tu ai decis sa te pocaiesti si sa-ti schimbi viata, sa nu mai mergi la petreceri cu ei, sa nu mai mergi la chefuri cu ei?

Silvia Dascalu: Intr-adevar au fost surprinsi, mai ales ca eu eram =sefa= lor. Au fost foarte socati, n-au vrut sa accepte lucrurile acestea. Tot ma imbiau: =Hai sa mergem la nu stiu ce chef, hai ca acum e acolo, acum e dincolo.= La inceput mi-a fost deosebit de greu sa pot face fata presiunilor, dar Dumnezeu de fiecare data ma cerceta sau imi punea o piedica si nu ma mai duceam. Ma cerceta si imi parea rau ca am avut dorinta de a merge.
La inceput a fost mai greu, dar acum au inteles toti ca eu caut alte lucruri decat ei si caut alte valori in viata. Acum au inteles si nu mai sunt presiunile acelea. Am ramas prietena cu ei, sunt apropiata de unii dintre ei si nu-mi pare rau ca pot sa le vorbesc despre Dumnezeu si ca pot sa le spun ce vrea Dumnezeu cu viata lor si sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa fac lucrul acesta cat mai bine.

Reporter: Care a fost momentul cand te-ai hotarat, cand te-ai decis suta la suta sa-ti schimbi viata?

Silvia Dascalu: Era odata dupa petrecerea de ziua mea, cand implinisem 14 ani.Mi-am tinut ziua impreuna cu o colega de clasa si a fost un chef de o noapte.

Reporter: O noapte alba!

Silvia Dascalu: Exact. A doua zi, Duhul Domnului m-a cercetat si constiinta m-a mustrat si mi-am dat seama de ceea ce facusem noaptea trecuta. Ma simteam foarte mizerabil pe dinauntru si atunci a fost un moment in care am stat inaintea Domnului, doar eu cu El. Atunci intr-adevar a fost momentul in care am spus: =Da Doamne, vreau sa te urmez toata viata mea!=

Reporter: Ce se intampla in general, la astfel de chefuri privite din afara ca fiind decente?

Silvia Dascalu: Este adevarat ca privite din afara par decente, dar pot sa va spun ca nu este asa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la niste chefuri, se mananca, indeosebi se bea, se fumeaza, se danseaza foarte mult. Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama.
Acest lucru mi se pare foarte absurd deoarece nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.
Au fost si chefuri in care cand poate nu aveam chef, ma simteam foarte aiurea, nimeni nu ma baga in seama si ma simteam ca si cum nu m-as fi dus. si erau chefuri in care eram in centrul atentiei, in care puteam sa-i fac pe ceilalti sa ma faca centrul atentiei si acelea le gandeam eu cele mai faine si de aceea ma plictiseam la restul.
Dar dupa aceea mi-am dat seama ca intr-adevar sunt egoista pentru ca numai eu eram centrul atentiei si ceilalti trebuiau sa se invarta in jurul meu.
Sunt niste petreceri de dans toata noaptea, nimic interesant, nimic nou. E acelasi ritual la fiecare petrecere in parte, nu te simti mai deosebit la nici una din ele.

Reporter: Ai fost cumva la o =petrecere fara dans=, dupa ce ti-ai schimbat viata, dupa ce te-ai intors la Dumnezeu, dupa ce te-ai pocait? Mai ai bucurii impreuna cu alti tineri de varsta ta? Dar bucurii dupa care sa nu mai vii acasa la ore mici ale diminetii, plangand si parandu-ti rau in fata constiintei tale de ceea ce ai facut? Ai fost si la astfel de =chefuri=? Ma gandesc la un alt fel de petreceri si anume cu tineri crestini.

Silvia Dascalu: Bineinteles ca m-am dus la intalniri impreuna cu tinerii de la biserica. Este ceva minunat, este foarte deosebit. De fiecare data este mai deosebit ca datile trecute si pot sa va spun ca si noi stim sa cantam, dar sa-L slavim pe Dumnezeu, stim sa ne rugam lui Dumnezeu, stim si noi sa ne distram in felul nostru si putem sa radem, sa spunem glume, sa ne simtim bine, fara sa ne para rau, fara sa regretam ceea ce-am facut.
Este ceva ce nu putem sa exprimam in cuvinte deoarece cand suntem adunati toti laolalta, Duhul Domnului este intre noi, simtim prezenta Lui in inima noastra.

Reporter: De obicei acuzatia celor din afara pentru cei care intra inauntru, in biserica este ca-si inchid viata. Simti ca ti-ai inchis viata?

Silvia Dascalu: Nu, in nici un caz. Am auzit si eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori ca =pocaitii sunt tare incuiati=, sau =eu nu am ce cauta acolo=, dar mi-am dat seama ca era ceva foarte gresit pentru ca in primul rand ei nu au de unde sa stie ce se petrece pana nu vin sa vada.

Reporter: Poate citesc unii dintre fostii tai colegi de clasa. Ce le-ai spune acum?

Silvia Dascalu: I-as incuraja din toata inima, in primul rand, sa incerce sa caute o biserica care sa raspunda nevoii sufletului lor cat de cat. Sunt sigura ca fiecare copil, fie de clasa a VIII-a, fie de clasa a IX-a, fie de-a VII-a cauta pe cineva care sa-l inteleaga.
si tot timpul sunt momente in vietilor lor in care regreta ce au facut, in care le vine sa planga. Asa a fost si in viata mea, ma simteam groaznic, dar cred ca si ei cauta pace, fericire, bunatate, credinta, cauta ceva de care sa se agate in fiecare zi si care sa le ofere siguranta ca indiferent ce se va intampla, nimeni nu o sa-i paraseasca si o sa ramana cineva langa ei.
Acest lucru l-am cautat si eu cand m-am intors la Domnul. Cautam pe cineva care, indiferent ce as fi facut, sa ma inteleaga, sa ma accepte si sa incerce sa-mi dea o rezolvare la problema mea.
Pot sa-i incurajez sa-L caute pe Dumnezeu in fiecare zi prin rugaciune si sa incerce sa aiba o relatie strict personala cu Dumnezeu, nu cu preotul, nu cu parintele, nu cu bunica, cu nimeni, ci doar ei si Dumnezeu.
Atunci vor simti maretia credintei pe care poate sa o aduca Duhul Sfant cand vine asupra lor. Simti cum Dumnezeu te ia in mana Lui, te pazeste si te ocroteste in fiecare zi a vietii tale.
Nu mai esti pierdut, ci ai un Tata, ai un ocrotitor, ai un scut la care poti sa mergi in fiecare zi sa-i spui problema ta. El te va asculta si nu te va respinge, va incerca prin Duhul Sfant cu bunatate si dragoste sa rezolve problema ta, sa te schimbe si sa te duca pe calea vesniciei.

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Interviu Silvia Dascalu