E incredibil cum poti muri de durere în unele biserici româneşti, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine sora, o sa ne rugăm pentru dumneavostră, Domnul este bun şi o să intervină”…….şi atât……….. Cu atât se poate muri foarte uşor, pentru că inima plină de durere are nevoie de un ajutor mult mai consistent, de un telefon din când în când, sau de sentimentul că păstorul, sau cei din biserică sunt preocupaţi de situaţia oii care tocmai a căzut într-o vale a disperării şi că nu se lasă pană nu o ajută să iasă de acolo. E incredibil cum poţi muri într-o biserică evanghelică în România, uneori pe langă indiferenţă , unii pastori îşi mai altoiesc oile cu un toiag în cap, pentru că devin enervante cu behăitul lor, ajutându-le să plece mai repede la Domnul. Oilor le este pregatită cel mult o înmormântare frumoasă, după ce problemele le răpun definitiv.

A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tău cu nici un chip nu este învăţătura lui Isus, Isus iubeşte, spune şi demonstreaza în fiecare zi – şi se aşteaptă de la noi să îi urmăm exemplul. Păstorilor ar fi timpul să învăţaţi oile să se iubească, să slujească unii altora în dragoste, ar fi timpul să iubiţi şi voi, să vă iubiţi oile, în loc de un toiag în cap şi indiferenţă, ar fi cazul să îi duceţi oii necăjite mâncare specială, iarbă specială, îngrijire specială. Ar fi timpul să injectaţi în oile voastre dragostea, dragostea lui Isus care niciodată nu a fost rezervat şi sceptic, ci a murit din dragoste………A MURIT DIN DRAGOSTE………. Câti pastori mioritici au murit din dragoste pentru oile lor??
E trist;Cuvantul (cartea) a fost pierduta in templu,si continua sa se piarda si azi sa fie diluat prea tare incat oameni dorm de-a binele in locul unde ar trebui sa fie vii pentru Domnul.
Doamne ai mila…
ApreciazăApreciază