Biserică,ai fot chemată la IUBIRE!


E incredibil cum poti muri de durere în unele biserici româneşti, orice durere a ta este tratată de la distanţă: “bine frate, bine sora, o sa ne rugăm pentru dumneavostră, Domnul este bun şi o să intervină”…….şi atât……….. Cu atât se poate muri foarte uşor, pentru că inima plină de durere are nevoie de un ajutor mult mai consistent, de un telefon din când în când, sau de sentimentul că păstorul, sau cei din biserică sunt preocupaţi de situaţia oii care tocmai a căzut într-o vale a disperării şi că nu se lasă pană nu o ajută să iasă de acolo. E incredibil cum poţi muri într-o biserică evanghelică în România, uneori pe langă indiferenţă , unii pastori îşi mai altoiesc oile cu un toiag în cap, pentru că devin enervante cu behăitul lor, ajutându-le să plece mai repede la Domnul. Oilor le este pregatită cel mult o înmormântare frumoasă, după ce problemele le răpun definitiv.

Aţi observat ce repede se strâng oamenii la priveghiuri şi înmormântări? Mai greu este când cel tocmai decedat era în viaţă şi se lupta cu boala, cu singurătatea cu disperarea. Acum că a murit, suntem toţi alături de el, ne sunăm cunoştinţele, umplem două, trei maşini, ne îmbrăcăm în negru şi ne prezentăm la casa celui dus dintre noi, îl conducem pe ultimul drum şi vărsam o lacrimă, ne exprimăm regretul şi a doua zi viaţa merge înainte. Frumoase înmormântări avem, avem tot ce trebuie pentru înmormântări, nu avem însa prea multe pentru viaţă.
Logică curată, ne-am pregătit totul pentru a avea înmormântări cu surle şi trâmbiţe, frumoase înmormântări, şi pentru că ne plac înmormântările, omorâm cât mai mulţi prin nepăsare şi ignoranţă.
Isus a facut altfel, nu prea a participat la înmormântări, a mers cel mult ca să învie vreun mort, El a participat la ridicarea celui căzut, la îmbărbătarea celui doborât de durere, la trezirea sufletului adormit.

A fi rece nu este o virtute, noi românii pocăiţi am dezvoltat aceasta ca fiind o virtute, un stil de viaţă, a fi rezervat în relaţiile cu aproapele tău cu nici un chip nu este învăţătura lui Isus, Isus iubeşte, spune şi demonstreaza în fiecare zi – şi se aşteaptă de la noi să îi urmăm exemplul. Păstorilor ar fi timpul să învăţaţi oile să se iubească, să slujească unii altora în dragoste, ar fi timpul să iubiţi şi voi, să vă iubiţi oile, în loc de un toiag în cap şi indiferenţă, ar fi cazul să îi duceţi oii necăjite mâncare specială, iarbă specială, îngrijire specială. Ar fi timpul să injectaţi în oile voastre dragostea, dragostea lui Isus care niciodată nu a fost rezervat şi sceptic, ci a murit din dragoste………A MURIT DIN DRAGOSTE………. Câti pastori mioritici au murit din dragoste pentru oile lor??

Ne-am transformat într-o generaţie care seamănă mediocritatea, egoismul şi faţărnicia pretinzând că facem slujba lui Dumnezeu.Blestemul românesc trebuie să înceteze, învăţătura Bibliei este alta, una a slujirii din dragoste, a deschiderii sufleteşti, a jertfei de sine spre binele aproapelui….
La ruperea acestui blestem, lucrează câţiva, prea puţini deocamdată ca rezultatele să fie spectaculoase,pentru că aceşti câţiva păstori şi oi care au înţeles ce înseamnă în adevăr a fi urmaş al lui Hristos, trebuie să se lupte cu ameninţari de tot felul din partea fariseilor si carturarilor.
Ce se întâmplă cu noi oare?

Un gând despre „Biserică,ai fot chemată la IUBIRE!

  1. E trist;Cuvantul (cartea) a fost pierduta in templu,si continua sa se piarda si azi sa fie diluat prea tare incat oameni dorm de-a binele in locul unde ar trebui sa fie vii pentru Domnul.
    Doamne ai mila…

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.