Lună: octombrie 2013

**SCRIITOR ANONIM**Genesa 2-24*
*De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa,si se va lipi de nevasta sa,si se vor face un singur trup*
Mulţi soţi tineri de azi consideră rolul de întreţinător de familie drept o povară. Nici chiar un salariu bun nu va pune însă capăt problemei banilor dacă un cuplu are o concepţie copilărească despre lucrurile materiale. Tot ceea ce au adunat cu trudă părinţii de-a lungul anilor sunt bani munciţi din greu. Nimic din ceea ce reprezintă ani de muncă, economie şi sacrificiu, nu poate împodobi peste noapte casele, căminele tinerilor căsătoriţi. Vă amintiţi ce spune Scriptura despre bani, problema cotată nr.1 în ierarhia generatoarelor de neânţelegeri?”Banii noştri nu ne-au fost daţi pentru onoarea noastră şi preamărirea noastră proprie. Ca economi credincioşi, noi trebuie să folosim banii spre onoarea şi mărirea lui Dumnezeu. Unii cred că doar o parte din mijloacele lor ar aparţine lui Dumnezeu (…) Aceasta este o mare greşeală. Tot ce avem aparţine Domnului… . În folosirea fiecărui ban arătăm dacă iubim pe Dumnezeu… “Banii”au o mare valoare, fiindcă putem face mult bine cu ei… .” Un cămin confortabil este o desfătare, dar oare câtă bucurie aduce Domnului o afundare tot mai adâncă în datorii, de ajung tinerii să nu se mai poată ajuta pe ei dar-mite pe alţii. Lipsiţi de maturitatea de a se mulţumi să aibă cu ce să se hrănească şi să se acopere, ei au sporit tensiunea în căsnicia lor. „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei care vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă- pe oameni în prăpăd şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, cari au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri”(1Timotei 6:8-10). Dar, nu numai lipsa sau insuficienţa banilor aduc probleme şi dezamăgiri, ci şi alegerea propriu zisă a viitorului partener. O înfăţişare deosebită am descoperit că este o prioritate atât la băieţi, cât şi la fete. Degeaba avertizează Proverbele 31:30 că:”Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă”. Dar dacă s-ar ţine cont nu ar mai fi considerate căsătoriile un semn al sfârşitului. „Bărbaţi şi femei sunt aşa de îndărătnici, aşa de încăpăţânaţi, încât Dumnezeu este lăsat la o parte, ca şi cum n-ar avea nimic de făcut în această chestiune solemnă şi însemnată”. Pune sau a pus Domnul preţ pe averea personală sau pe însuşirile fizice? A avut Domnul în centrul atenţiei Sale oameni frumoşi şi a considerat frumuseţea darul cel mai de seamă de care se poate bucura un om? Nicidecum. Dimpotrivă, El a avertizat că frumuseţea este trecătoare, ori omul trebuie să caute în sine şi în ceilalţi ceea ce îl îndeamnă la veşnicie. E drept, că tot ce e trecător e frumos, îţi ia ochii şi minţile dacă nu eşti vigilent, este o ispită continuă. Şi tinereţea, şi frumuseţea, şi banii. Duc ele la cele veşnice? Nu! Ele abat atenţia de la scopul pe care Dumnezeu l-a pus în faţa omului. Nu ar fi deci logic să te examinezi în lumina Scripturilor înainte de a te angaja în ceva serios, cum ar fi o promisiune de căsătorie. Care sunt de fapt ţelurile tale în viaţă? Cum vor fi ele afectate de căsătorie? Vrei să te căsătoreşti pentru a avea, pur şi simplu, relaţii sexuale sau pentru a scăpa de greutăţi? Şi în ce măsură eşti capabil să-ţi afirmi rolul de soţ sau soţie! Eşti capabil să conduci o gospodărie sau să-ţi întreţii familia? Dacă eşti într-un permanent conflict cu familia cum vei fi în stare să convieţuieşti cu partenerul în căsătorie? Poţi să faci faţă încercărilor şi necazurilor care apar odată cu căsătoria? Ai dat la o parte ce era copilăresc în ce priveşte administrarea banilor? Iată un alt set de întrebări, tot la fel de utile, dar cu o mai mare importanţă pentru fete. „Adevărata iubire este o plantă care trebuie cultivată. Femeia care doreşte o legătură paşnică şi fericită, care vrea să fie ferită pe viitor de mizerie şi întristare, să cerceteze înainte de a ceda sentimentelor sale: Are iubitul meu o mamă? Care este felul caracterului ei? Recunoaşte el datoriile lui faţă de ea? Ia el seama la dorinţele şi fericirea ei? Dacă el nu respectă şi nu onorează pe mama sa, oare va dovedi el respect şi iubire, amabilitate şi atenţie, faţă de soţia lui? După ce va fi trecut noutatea căsătoriei, mă va mai iubi el? Va fi el răbdător faţă de greutăţile mele, sau va fi critic, poruncitor şi dictator?” Comportarea în casa părintească, credincioşia în căminul pământesc sunt cea mai bună pregătire. Nu parcul, nu strada, nu televizorul sau filmele, nu din reviste ilustrate vă veţi forma ca viitori soţi şi soţii. Acasă, lângă mama şi tata care mănâncă pâinea aceasta de o viaţă îţi vei face ucenicia pentru propria ta familie. Căsătoria poate fi un izvor de bucurii mari,sau de dureri amare. Mai bine o bucurie trainică ceva mai târziu, decât una de scurtă durată dar timpurie. Răgazul, aşteptarea dacă sunt necesare, să nu se uite! Pregătirea temeinică pentru căsătoria pe care Domnul a dat-o pentru toată viaţa trebuie desăvârşită cu calm şi răbdare. Doar aşa, căsătoria va fi începutul iubirii şi nu sfârşitul ei.

http://crestiniactivi.ro