Sabatul ca formă de evadare din cotidian


„Viața este mult mai importantă decât câștigarea următorului meu caz”a afirmat un avocat american al cărui obicei religios poate părea pentru mulți cel puțin ciudat. Cu trei decenii în urmă, într-o vineri, Mathew Hoffman, un tânăr absolvent de drept, aștepta să audă rezultatul juraților cu ocazia primului său proces. Acest lucru nu s-a mai întâmplat fiindcă Hoffman s-a decis să plece. Pentru o clipă a resimțit o stare de conflict în interiorul său, dar și-a continuat drumul. Ca un evreu religios, Hoffman trebuia să ajungă la timp acasă fiindcă începea Sabatul.

 

escape_400Acum, cu o carieră impresionantă în spatele său,  Hoffman spune că nu regretă decizia de a părăsi primul proces înainte de finalizarea lui, acesta fiind, de altfel, obiceiul său în ultimii treizeci de ani. Mai mult de atât, Hoffman a declarat că „nu face un secret” față de clienții săi din principiile sale religioase, fapt care îi determină pe aceștia să aprecieze etica sa ca fiind situată la „cel mai înalt nivel”.

 

Pentru majoritatea celor care sunt activi în câmpul muncii, încercarea de a pleca de la lucru în timpul unor momente importante pare aproape imposibilă. Cu toate acestea, un număr considerabil de evrei americani – aproximativ 500.000 – care respectă Sabatul refuză să mai fie implicați în job-urile lor pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore, încetând nu doar activitatea începând de vineri de la apusul soarelui, ci dezactivând chiar telefoanele și computerele, menționează Huffington Post.

 

Cei care respectă obiceiurile tradiționale de Sabat folosesc timpul pentru a studia, a merge la sinagogă și a lua parte la mese rituale. Un astfel de caz este și Joe Lieberman, care a ținut Sabatul în timpul lungii sale cariere ca senator american de Connecticut, dar și în campania electorală pentru poziția de vice-președinte. El a spus că acest ritual săptămânal l-a ajutat să fie eficient în celelalte șase zile, fiind convins că în lipsa Sabatului nu ar fi ajuns niciodată ceea ce este. „Nu știu cum aș putea fi un senator al Statelor Unite și să nu respect Sabatul „, a declarat Lieberman într-un interviu recent.

 

Acest angajament de ordin religios ce implică deconectarea de la rutina zilnică îi inspiră atât pe evreii secularizați, cât și pe non-evrei. Există, totuși, anumite diferențe de percepție. Deși musulmanii și creștinii respectă obiceiul de a lua o zi liberă de la locul de muncă, în zilele de vineri, respectiv duminică, acest fapt nu necesită neapărat o detașare de lucrurile cotidiene, consideră jurnalista Jillian Berman, pentru Huffington Post.

 

Însă nu toți evreii se raportează față de religia lor într-un sens tradițional. Un nou sondaj Pew Research Center, atestă faptul că 62% dintre evreii americani consideră că iudaismul este în mare parte asociat cu cultura sau cu valorile strămoșilor și doar 15% îl asociază cu credința religioasă. „Ei spun doar că dacă te-ai născut evreu, ai crescut ca evreu și te-ai convertit la creștinism, încă te poți considera un evreu”, a declarat Alan Cooperman, director adjunct al Pew Research Center.

 

Un astfel de caz de atașament cultural față de iudaism poate fi considerat Dan Rollman, inițiator al Zilei Naționale a Deconectării, care, deși este evreu, nu s-a considerat niciodată o persoană religioasă, însă s-a alăturat unui grup de prieteni și a promis că o dată pe săptămână se va detașa de tehnologie, va petrece timp cu familia și prietenii. „Cred că am lucrat din greu în această săptămână și acum am nevoie de o zi care, indiferent cât de ocupat sau stresat sunt, să fie ziua mea liberă”, a explicat Rollman . „Este o șansă de a-mi reîncărca bateriile și a îmbrățișa cu adevărat conceptul de Sabat, așa cum funcționează de secole”.

 

O atitudine similară față de ziua de odihnă, cu conotații preponderent laice și recreative, poate fi întâlnită și în creștinismul contemporan. Din această perspectivă, poate fi înțeles semnalul de alarmă tras de fostul suveran pontif, Papa Benedict al XVI-lea, care, citat de Reuters, constata că „societăţile occidentale au transformat duminicile în zile în care activităţile recreative au eclipsat semnificaţia creştină tradiţională a zilei – să-I dedici timp lui Dumnezeu”.

 

În același sens poate fi perceput și anul sabatic, care este o adaptare laică a sărbătorii religioase. Din dorinţa de a călători, de a evada din monotonie sau pur şi simplu pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, angajaţii îşi plănuiesc o pauză de lucru în apogeul carierei. În Marea Britanie, circa 20% dintre companii au chiar o politică a anului sabatic. România este încă departe de un asemenea model, însă obiceiulanului de concediu prinde tot mai mult contur, fără a avea, însă, implicații religioase.

http://www.semneletimpului.ro

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.