Bunele maniere, cartea de vizită a fiecăruia dintre noi.
Expresia Bunele Maniere nu se mai regăseşte în vocabularul tinerilor de azi, dar mai ales în comportamentul acestora.Uitându-te chiar în jurul tău pe stradă sunt momente în care rămâi oripilat de comportamentul semenilor tâi. Unde a dispărut respectul reciproc? Respectul pentru cei în vârstă? Pentru simplu fapt că doamna elegantă care trece pe lângă tine nu are niciun motiv să te vadă/ audă pe tine scuipând cu mare patos.
Nici în trafic lucrurile nu stau mai bine, termenul de bune maniere trecând neobservat pe lângă şoferii care trec în viteză peste trecerea de pietoni, exact când semaforul s-a făcut roşu. Desigur că pe lângă şoferul care a oprit într-un loc nepotrivit, urmat de o coadă de injurii, termenul de bune maniere nu are ce căuta.
Aruncând o privire şi spre tinerele speranţe, în care ne punem încrederea că vor realiza lucruri mult mai bune decât predecesorii lor, nu vedem mari diferenţe. Adolescenţii care nu mai au respect faţă de semenii lor, faţă de bătrâni, pe care îi îmbrâncesc la intrarea în troleu, tinerii care te intoxică cu fum de ţigară când treci pe lângă ei,doar pentru că e cool în zilele noastre. Tinerii “ domni”, care au uitat că pe o femeie nu trebuie să o atingi nici măcar cu o floare, şi dăruiesc în schimb vorbe urâte şi jignitoare, pe un ton ridicat.
În anul 2400 Î. H. apare cartea care este considerată azi prima carte despre bunele maniere, scrisă de edilul Egiptului Ptah-hotep primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi în cea de-a Cincea Dinastie, însă bunelor maniere de astăzi, au apărut la curţiile regale, fiind apoi adoptate de către aristocraţie Codul a suferit modificări de-a lungul timpului, regulile fiind puţin diferite de la o ţară la alta, însă esenţa a rămas aceeaşi şi anume, de a exista un comportament conform unor norme pe care societatea să le urmeze astfel încât oamenii să poată convieţui într-un mod sănătos, benefic şi civilizat, de a face din omul care adoptă aceste regului un om respectabil. În viziunea tinerilor de astăzi, codul bunelor maniere îngrădeşte libertatea individului, dar după o lungă experienţă de viaţă regulile bunelor mainere prind rădăcini în viitoarea familie care se formează în viitori părinţi care vor deveni adolescenţii de astăzi.
Câteva greşeli de nepermis din bunele maniere, care au loc la tot pasul in zilele noastre spun aşa, Să nu aruncăm niciodată hârtii sau resturi de mâncare pe stradă! Să căutîm un coş de gunoi sau să le păstrăm până acasă. Dar desigur că ochii noştri s-au obişnuit deja cu imaginea coşurilor de gunoi pline sau supra încărcate, o adevărată adunătura urât mirositoare la fiecare stalp. Nici imaginea troturarelor pătate cu resturile de gumă şi a mucurilor de tigară nu ne este străină.
Să nu ne pieptănăm, să nu ne retusăm machiajul, să nu ne ştergem pantofii, să nu ne curătăm unghiile în public. Toate aceste lucruri se fac înainte de a pleca de acasă. Unghiile la vedere, pieptul în faţă ochelari de soare nelipsiţi indiferent de vreme iar tocurile care nu pot trece neobservate, toate o reprezintă pe ea. domnişoara care observănd că rujul s-a cam dus, se opreşte pentru un minut în faţa magazinului lucios pentru a-si umple buzele cu o culoare vie, tare. Bineînţeles că pentru acest tip de domnişoare regula de mai sus face parte din vremea bunicii sau chiar a străbunicii, care nu ştia ce înseamnă o femeie “cochetă” Şi atunci de ce ne mirăm că societatea degenereză? Cînd nici măcar femeia nu mai e ce a fost, nici măcar ea nu mai tine cont de bunele maniere, dar dăm vina pe bărbaţi si cerem respect din partea lor.
Strada nu este un loc potrivit pentru o conversaţie. Cu toate acestea ni se întâmplă tuturor să e întâlnim cu o cunoştinţă şi să schimbăm câteva cuvinte. [… ] Nu rămânem în mijlocul drumului ci ne retragem lângă o casă sau lângă o cabină telefonică cănd strada este foarte aglomerată. Un obicei comun şi des întâlnit pe străzile oraşului. În mijlocul unui trotuar aglomerat două doamne stau de vorbă, iar tu nu ai pe unde să treci. Cazul întâi reuşeşti să treci de ele într-un final, enervat că nu şi-au găsit alt loc unde să povestească, cazul al doilea se întâmplă să dai peste ele din greşeală şi bineînţeles că e vina ta pentru că nu vezi pe unde mergi si te mai alegi şi cu pseudonimul de prost-crescut.
Mai există o categorie de oameni, căreia îi plac bărfele indiferent despre cine ar fi vorba, persoane cunoscute sau nu. Sunt cei pe care îi întălneşti în troleu zgâindu-se la tine şi ascultând cu atenţie discuţia pe care o porţi cu partenerul tău şi nici după ce i-ai sesizat şi discuţia a fost întreruptă nu încetează să te fixeze cu privirea. În acest mod intimitatea fiecăruia este violată, iar dreptul de a purta o discutţie cu cineva în public dispare şi el presat de atenţia celor din jur. O regulă a codului bunelor maniere, care nu-şi mai are locul printre membrii unei comunităţi civilizate în ziua de azi, spune aşa, Să nu tragem cu urechea şi cu atăt mai mult să nu intervenim în discuţia a două persoane chiar dacă subietul ne interesează.
Poate ar trebui să ne oprim puţin şi asupra modului în care ne adresăm. În secolul în care englezismele sunt nelipsite din discuţile purtate cu semenii noştrii, iar modul obişnuit de a-ţi saluta prietenii e “ Hello. What`s up dude?” , expresia “Bună seara doamnă/domnişoară” ni s-ar părea extrem de ciudată şi demodată. De-a lungul timpului am avut ocazia să aud diverse forme de salut si de a te adresa unui prieten care mai de care mai colorate. Cuvinte jignitoare adresate fără ca interlocutorul să aibă o problemă sau să se simtă ofensat fie el de sex feminin sau masculin. Şi atunci revin la întrebarea: Unde a dispărut respectul reciproc? Repsectul faţă de tine însuţi? De ce ni s-ar părea normal ca cineva să ne salute prin injurii şi nu printr-un simplu „Salut”? .
Să ne îndreptăm atenţia şi către relaţia professor elev/student din zilele noastre.Deşi credeam că libertatea şi apropierea dintre un professor si un elev ar conduce către o relaţie mai deschisă mai bună, în zilele noastre elevii cool dovedesc exact contrariul. Astfel se întâmplă destul de des să auzim prin jurnalele de ştiri cazuri de profesori maltrataţi de elevi. În primul rând ar trebui să clarificăm ce înseamnă lipsa de respect faţă de un profesor.
Această lipsă de respect ar putea fi definită prin lipsa salutului faţă de profesorul de la curs, prin faptul că ţi-a dat o temă de casă iar tu nu ai respectat termenul limită şi nu ţi-ai făcut tema, iar lucrurile pot continua până la cazuri de jignire, de maltratare Cel mai probabil am spune că problema are cauza în lipsa celor şapte ani de acasa, pe care un elev îi are sau nu, însă aceasta diferă de la caz la caz. Într-adevăr un copil crescut fără parinţi, fără îndrumarea nimănui sau un copil care nu este corectat în momentul în care greşeşte, în primul rând faţă de un părinte, nu va avea reţineri în a se comporta urăt faţă de un cadru didactic. Dar după cum am specificat anterior situaţia depinde, sunt de asemenea copii cu o educaţie aleasă, copii care au o bună relaţie cu părinţii, de care părinţii se interesează frecvent şi tot dau dovadă de lipsă de respect faţă de un professor. Aceştia din urmă sunt acei copii care au căzut într-un anturaj prost, nefavorabil şi îsi formează opinile şi acţionează în funcţie de grupul de care aparţin, fenomen ce poate fi numit şi efectul de turmă,astfel un tânăr nu va acţiona cinstit fată de un dascăl, atâta timp cât nici amici lui nu o fac, nu va da dovadă de respect faţă de acesta de teamă să nu fie considerat un fraier şi să fie respins de către grup.
Nu trebuie să ştii regulile bunelor maniere pe de rost pentru a trăi într-o lume civilizată, doar minimum necesar şi un minimum de respect faţă de cei din jur, pentru a trăi într-un mediu sănătos. Însă într-o societate în care termenul de bune maniere e istorie, iar respectul se practică doar între cei în vârstă, nu prea ai şanse să te trezeşti de dimineaţă cu soarele pe strada ta să ieşi liniştit la muncă şi să nu te claxoneze cineva că nu treci mai repede pe trecerea de pietoni.
Andreea Hoza
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 