Diferit de toţi marii fondatori de religii, Iisus din Nazaret este unic în viaţă şi moarte, în natură şi caracter. Numai cercetătorii superficiali Îl pot considera doar un înţelept popular, un mare profet, un geniu revoluţionar moral. Iisus este diferit de toţi, chiar şi prin naşterea Sa.
Cititorul se va gândi probabil imediat la concepţia virginală, la vizita magilor şi a păstorilor; şi ar avea dreptate. Dar aceste semne şi minuni sunt limitate ca posibilitate de verificare. Concepţia virginală a fost un semn, dar, într-un anumit sens, doar pentru Maria. Ea singură ştia acest fapt; alţii, începând cu logodnicul Iosif, au trebuit să accepte, mai devreme sau mai târziu, prin credinţă.
Steaua a fost văzută şi înţeleasă doar de magi. Îngerii au fost văzuţi doar de păstori. Simeon şi Ana au recunoscut Copilul doar pentru că erau profeţi. Dar locuitorii târgului în care Iisus a copilărit, şi mulţi dintre contemporanii Săi nu au văzut în El decât un tânăr sărac şi înţelept. Iisus, cu toate minunile Lui, care aproape au intrat în legendă, a fost văzut în timpul vieţii doar de câteva sute de mii de oameni. Martorii morţii Sale au fost câteva sute, iar la învierea Sa au fost prezenţi cel puţin o sută de necredincioşi, care însă au uitat totul după ce au fost şperţuiţi. Iar după 65 de ani, toţi martorii s-au stins din viaţă.
A rămas mărturia scrisă, a cărei valoare depăşeşte experienţa unui singur martor, oricare ar fi el. Şi, pe lângă mărturia unică a evangheliştilor apostolici, avem o mărturie a preştiinţei divine – profeţiile ebraice – care Îl văzuseră pe Mesía1 cu multe secole înainte de a Se naşte.
Există multe profeţii privitoare la Mesía. Unii sunt impresionaţi de unele profeţii mesianice, alţii, de altele. În fine, există şi ignoranţi de bunăvoie, care nu sunt impresionaţi de niciuna. O incursiune atentă în profeţiile privitoare la locul şi timpul apariţiei lui Mesía le poate schimba perspectiva.
Noel, Noel, cu 700 de ani înainte de vreme
Profeţiile arhaice despre Mântuitorul prevedeau că El Se va naşte dintre urmaşii lui Avraam (Geneza 22:18). Apoi a fost precizat Israel (Num. 24:17), din care mai târziu a fost indicată ginta lui Iuda (Gen. 49:10) şi, după mai multe secole, „casa lui David” (2 Samuel 7:16; 23:3-5). Au apărut apoi descrieri predominant tipologice ale caracterului şi activităţii mesianice, în cărţile Psalmilor (Psalmi 2; 22; 45; 110 etc.).
Cu circa 720 de ani înainte de naşterea lui Mesía, profetul Mica (Miheia) a prevăzut locul în care Marele Rege avea să Se nască. Traduse după textul ebraic tradiţional, versurile au următoarea formă:
„O, tu, Bet Léhem, ceată de Efrată,
din miile lui Iuda mic popor,
din tine-Mi va ieşi Cel zis odată
să fie-n Israel Stăpânitor.
Dar ale Lui iviri2 sunt de demult,
din veacurile timpului cărunt.” (Mica 5:1 TFL)
Această profeţie este citată liber de către rabinii care îi răspund regelui Irod (Mat. 2:6), indicând „Betleemul din ţara lui Iuda” ca echivalent pentru „Bet-Léhem, Efrata”. Această precizare a profeţiei, referitoare la Betleemul din Iudeea3, este importantă, deoarece mai exista un Bet-Léhem în Galileea, în ţara lui Zabulon (Iosua 19:15). Primul dintre ele a fost, într-adevăr, locul naşterii lui Iisus (cf. Luca 2:4.15; Ioan 7:41.42).
Betleem – între lacrimi, colinde şi prigoană
Astăzi, localitatea (Bait Lahm) se află pe teritoriu palestinian. A fost locuită de creştini în epoca bizantină, apoi cucerită pe rând de samariteni, arabi, cruciaţi, mameluci, otomani, britanici, iordanieni, israelieni, iar din 1995, a fost cedată palestinienilor. Locul este astăzi fără importanţă cu adevărat duhovnicească, biserica şi obiectele „sfinte” de acolo sunt mult mai târzii decât vechiul staul, care cu siguranţă s-a prăpădit cu mult înainte ca vreun credincios să bage de seamă. Dar locul are o mare importanţă economică (turistică), sporită şi de prezenţa mormântului tradiţional al Rahelei.
Betleemul, numit la origine Bit Lahmi (cunoscut de pe la 1440 î.Ch.), apoi Beth Léhem, a fost redat în greaca Evangheliei sub forma Betleem, care mai târziu s-a pronunţat Vithleem, de unde provin variantele româneşti Vicleim, Viflaim şi altele, prin colindele noastre. Numele cetăţii înseamnă „casă pentru cereale” (hambar) sau „templul lui Laham”, zeu canaanit. Numele nu are importanţă profetică, aşa cum cred unii.
Ceea ce are importanţă profetică, tipologică, este faptul că Betleemul a fost locul în care s-a născut şi a copilărit David, ciobănaşul uns rege, care a fost urât de moarte şi persecutat mulţi ani înainte de a fi încoronat. Aceasta avea să fie şi soarta lui Mesía, într-o mult mai mare măsură, atât în ceea ce priveşte suferinţele, cât şi coroana. De aceea Iisus S-a născut în Betleemul din Iudeea, aşa cum învaţă Evanghelia. Iar cei cărora îngerii le-au dat această veste au fost ciobanii Betleemului.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 