Generației tinere i s-a dus vorba că ar valoriza mai mult dreptatea socială decât evanghelizarea (transmiterea credinței creștine unei persoane cu altă orientare religioasă). Însă un recent sondaj Barna vine să răstoarne aceasta și alte câteva prejudecăți despre cine și cum mai evanghelizează astăzi.
Practica evanghelizării a fost fundamentală pentru transformarea creștinismului dintr-o religie sectară și persecutată într-o mișcare globală, de secole. Iisus Christos Însuși a făcut din ea un pilon al misiunii Sale pe Pământ și i-a îndemnat pe ucenicii lui să facă la fel. Astăzi însă, vedem tot mai puțin și ne-ar plăcea tot mai puțin să vedem predicatori de stradă împărtășind cu necunoscuții din oraș vestea bună a mânturii. Pliantele cu informație religioasă oferite pe stradă provoacă deseori un răspuns de respingere, motiv pentru care puțini le mai folosesc. Lumea creștină a făcut eforturi inovatoare de a se adapta la cerințele culturii momentului, însă lucrul acesta i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva aceste schimbări au lăsat în urmă tocmai obiceiul care a asigurat perpetuarea creștinismului. Un studiu efectuat recent de Grupul de Cercetare Barna (SUA) vine cu câteva statistici care răstoarnă câteva dintre cele mai populare prejudecăți despre modul în care este privită și abordată evanghelizarea.
Generația care se preocupă cel mai mult de evanghelizare
Milenialii au reputația de a se implica în proiecte de promovare a dreptății sociale mai mult decât se implică în proiecte de promovare a spiritualității. Se spune că ei sunt activi în cauza protejării săracilor, a celor oprimați, ai „văduvei și orfanului”, însă sunt mai puțin preocupați de nevoile spirituale ale celor pe care îi ajută.
Sondajul Barna a relevat date care contrazic această prejudecată larg răspândită. De fapt, în timp ce obiceiul de a evangheliza este tot mai puțin apanajul celorlalte generații, în rândul milenialilor practica înregistrează chiar o creștere. Milenialii sunt singura generație în care implicarea în evanghelizare cunoaște o creștere semnificativă. Aproape două treimi (65%) au transmis Evanghelia cuiva în ultimul an, prin comparație cu media națională a creștinilor născuți din nou, care este la 52%.
Diferența dintre teorie și practică
Nu mai puțin de 73% dintre creștinii născuți din nou (evanghelici, catolici, protestanți) sunt de părere că au o responsabilitate personală de a le împărtăși celorlalți religia lor. Însă atunci când vine vorba de punerea în practică a acestei convingeri, doar 52% dintre creștinii născuți din nou au vorbit, în ultimul an, despre religia lor cu cineva de altă confesiune, în speranța că interlocutorul L-ar accepta pe Iisus ca mântuitor.
În rândul creștinilor evanghelici (pentru care responsabilitatea personală a evanghelizării este unul dintre cele 9 puncte fundamentale de doctrină) proporția răspunsurilor afirmative la întrebarea privind datoria individuală de a evangheliza a fost de 100%. În plus, circa 70% dintre evanghelici au declarat că au acționat potrvit acestei convingeri. Reversul acestei statistici este că tot evanghelicii au și cea mai mare rată de eșec în a-și urma convingerile, fiindcă în timp ce 31% dintre ei consideră că ar trebui să le împărtășească altora religia lor, nu o fac.
Catolicii sunt la polul opus în privința consecvenței față de convingerile lor. Aproape o treime dintre ei (34%) cred că ar trebui să evanghelizeze și o treime dintre catolici chiar fac lucrul acesta.
Cine evanghelizează mai mult: săracii sau bogații?
Practica evanghelizării diferă inclusiv pe criterii economice. Potrivit sondajului Barna, persoanele cu venituri mici sunt și cele mai implicate în evanghelizare. Aproape 6 din 10 adulți cu venituri reduse au evanghelizat în ultimul an. Același sondaj a relevat și că recesiunea a contribuit la o creștere a orientării pe evanghelizare a acestui segment de populație. În 2008, doar 49% dintre creștinii adulți cu venituri mici și-au împărtășit religia cu altcineva.
În schimb, cei cu venituri ridicate sunt mai puțin predispuși să simtă că ar avea responsabilitatea de a evangheliza (16% își asumă această datorie). Cu toate acestea, 52% dintre adulții cu venituri superioare iau acțiuni concrete de evanghelizare.
Cei care sunt cel mai puțin predispuși să evanghelizeze sunt, din păcate, creștinii adulți din pătura de mijloc. Circa 76% își asumă această responsabilitate, dar doar 37% chiar trec la fapte.
Semnificația cercetării
Faptul că evanghelizarea este în declin în rândul generațiilor mature „ar trebui să îi îngrijoreze pe liderii creștini”, e de părere David Kinnaman, președintele Barna Group. Însă ei ar trebui și să se simtă încurajați de „curentul de tineri evangheliști”, proveniți din generația milenială.
Pe de altă parte, comentează cei de la Barna, este nevoie de mai multe informații cu privire la motivele pentru care creștinii cu venituri medii au renunțat în mare parte la evanghelizare, în ultimii ani. Fiindcă aceștia sunt deseori creștinii care au ajuns la o maturitate religioasă care, în mod normal, „ar trebui să includă și un angajament față de conversațiile de transmitere a credinței”.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 