Inspirată de un articol scris de Joyce Meyer, o femeie specială a Lui Dumnezeu, m-am gândit să scriu despre arta de a învăța să iubești!
Oricât de lungă ar fi viața noastră, nu vom înceta niciodată să învățăm. În fiecare minut al fiecărei zile apar noi oportunități de a învăța ceva ce nu am știut niciodată până atunci. Atâta vreme cât suntem deschiși și dispusi să primim, Dumnezeu va continua să ne învețe câte ceva în fiecare zi.
Și eu încă învăț și știu că acest proces nu se va termina niciodată. Ceea ce Dumnezeu mă învață în fiecare zi despre dragoste, continuă să îmi schimbe viața. Îi spun Domnului uneori, “Doamne, te rog să elimini din viața mea tot ce mă blochează și mă trage înapoi. Te rog să depărtezi orice lucru mărunt sau nu, care nu mă lasă să umblu în dragoste și mă împiedică să descopăr adevărata împlinire a vieții mele!” . Cu alte cuvinte, “Doamne, fă-mă să mă topesc în iubirea Ta și adu-mă în locul în care să pot umbla cu tot ce sunt, complet, în dragoste!”
Unul dintre cele mai importante aspecte pe care l-am învățat despre dragoste este renunțarea la egoism, caracterizată în Biblie ca o dorință de a ne sacrifica propriile dorințe pentru îndeplinirea dorințelor celorlalți. Adevărata dragoste se va adapta și ajusta întotdeauna pentru a răspunde nevoilor și dorințelor celor de lângă noi (și a tuturor oamenilor).
Este imposibil pentru cei care au ales să se topească în dragoste, să fie egoiști. Dumnezeu i-a învățat cum să fie în totalitate adaptabili și la dispoziția celorlalți. Oamenii egoiști, pe de altă parte, au inimi împietrite. Este foarte dificil pentru ei să învețe ceva, mai ales dacă este vorba despre sacrificiul de sine. Aceștia se așteaptă ca toți cei din jur să se adapteze lor și nevoilor lor, pur și simplu nu știu cum să procedeze și să răspundă nevoilor altora, devenind nervoși, triști sau supărați.
Să învățăm să ne adaptăm și să răspundem nevoilor și dorințelor celor din jur, este un proces dificil. Fiecare dintre noi va trece mai devreme sau mai târziu prin acest proces. Să fiu sinceră, nici mie nu mi-a fost ușor, mai ales în căsnicia mea. Dacă vroiam să se întâmple ceva, trebuia să fie în felul meu și mă supăram dacă lucrurile nu decurgeau așa. Eram deseori egoistă și tot ceea ce îmi doream trebuia să se întâmple cât mai repede, în termenii stabiliți de mine. Îmi era foarte greu să mă adaptez și să dau prioritate nevoilor soțului meu. Dar Dumnezeu a lucrat la inima mea, și încet încet am început să văd lucrurile diferit și să conștientizez mai mult nevoile lui și ale celor din jur. Aceeași luptă am avut-o și în ce privește hainele. Mi-a plăcut întotdeauna și am fost pasionată de tot ce înseamnă modă, răsfoiam Vogue și Allure (celebrele reviste de modă din SUA), eram tot timpul atentă la tot ce se întâmplă în fashion, eram prima la originalitate în îmbrăcăminte și chiar am primit multe complimente în perioada cât am fost “în lumina reflectoarelor”, când am fost prezentator tv la MCM România și solistă în trupa mea, Camioane’n Mulțime. Îmi plăceau peste măsură hainele și îmi luam mai multe decăt puteam purta. Deși eram o persoană darnică în general, când venea vorba de hainele din dulapul meu, nici nu încăpea discuție să dau ceva. Mai ales când plecam din țară, veneam cu valize întregi din cele mai speciale și unice modele vestimentare.
Dar și în această privință Dumnezeu a făcut minuni și am ajuns să dăruiesc cu toată bucuria și din toată inima hainele și gențile cele mai scumpe, la care țineam cel mai mult, unor persoane pe care Domnul mi le-a pus pe inimă. E atât de minunat să dăruiești, ai o bucurie mult mai mare când dai, decât când primești!!! Dumnezeu mi-a arătat ce înseamnă compasiunea, m-a învățat să știu să fiu disponibilă și să răspund mai întâi nevoilor altora decât celor personale. Și încă învăț!
Pas cu pas, am început să înțeleg și să aleg să învăț în fiecare clipă să umblu în dragoste, în orice domeniu al vieții mele. Am învățat să mă adaptez și să las deoparte nevoile mele de cele mai multe ori, pentru a da prioritate și a răspunde cu promptitudine nevoilor celorlalți, fie că sunt membrii ai familiei, prieteni sau doar oameni care au nevoie de ajutor. Am învățat și învăț continuu cum să arăt dragoste în feluri diferite, pentru persoane diferite. Nu toți oamenii au nevoie de același fel de ajutor și suport din partea noastră. Uneori, poate unul dintre copiii noștri are nevoie de mai mult din timpul nostru personal, decât ceilalți. Poate unul dintre prietenii nostri are nevoie de mai multă încurajare decât ceilalți. Toți cei care au nevoie de noi, au nevoie în diferite feluri. Vă întrebați poate dacă am avut sau am momente când mă simt depășită și obosită în a-i ajuta pe cei din jur…Da, sigur că am avut și poate mai am…noi toți avem uneori, astfel de momente când ne simțim copleșiți și epuizați…Dar atunci când trec prin asemenea clipe, îmi amintesc că Dumnezeu îmi dă har și soluții divine pentru orice situație sau lucrare pe care El mi le încredințează, că sunt atât de binecuvântată să fiu iubită și să pot iubi, să fiu folosită spre slava și Gloria Lui.
Nu este de ajuns să spunem oamenilor că îi iubim… și cei egoiști fac asta; important este să arătăm prin faptele și comportamentul nostru că îi iubim, să fim mereu disponibili nevoilor oricărui om, să dăm de mâncare celor care nu au ce mânca, să îi adăpostim pe cei care nu au unde locui, să îi îmbrăcam pe cei care nu au ce pune pe ei… să avem grijă de văduve și orfani, de cei care sunt în suferință fizică sau sufletească și au nevoie de dragoste, de rugăciune, de ajutor financiar sau de orice altă natură.
Este cu adevărat minunat când te dăruiești și te dedici în slujirea și ajutorarea celor din jur, celor care au atâta nevoie de dragostea Lui Dumnezeu, au atâta nevoie de Isus. Doar să spunem cuiva “Te iubesc” nu este de ajuns. Trebuie să mergem dincolo de aceste cuvinte și să acționăm ca atare, să facem ceva concret pentru acea persoană, să o ajutăm cu ceea ce are nevoie, fie că este vorba de soțul/soția noastră, de copiii noștri, de vecini, colegi, prieteni, cunoștinte, oameni pe care abia i-ai întâlnit, străini sau chiar dușmani (oameni care ne-au făcut rău). Umblând cu adevărat în dragoste ne vom vedea salvate căsniciile, copiii se vor întoarce către părinți, lucruri minunate ni se vor întâmpla când vom învăța să ne topim în dragostea Lui Dumnezeu, când vom alege să ne micșorăm pentru ca El să crească în noi și caracterul Lui să se contureze cu adevărat în ființele noastre pentru ca oamenii să Îl vadă pe El când se uita la noi.
Odată ce am ales să ne cufundăm în dragostea Lui, nu vom mai avea nici o problemă în a alege și a face binele, în a umbla în faptele bune mai dinainte pregătite, în a avea și a dezvolta relații bune și sănătoase cu toți oamenii, în sinceritate, transparență, respect și dragoste divină. Scopul nostru principal în viață va fi să punem nevoile și dorințele celorlalți mai presus de ale noastre. Vom învăța că dragostea adevărată înseamnă să ne sacrificăm și să renunțăm la eul nostru, umblând zi de zi, secundă de secundă în Cuvântul Lui, adică în dragoste divină; și egoismul va deveni doar o umbră a trecutului. Trebuie să fim împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători, trebuie să fim mereu cu inima deschisă să răspundem nevoilor, suferințelor și singurătății celor din jur, să fim o soluție la problemele lor.
“Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea inimii lui!”- și cât de adevărat este!!! Să lăsăm dragostea Lui să curgă prin noi și să răspândim mireasma cunoștinței Lui oriunde mergem!
“Slujiți-vă unii altora în dragoste. Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Galateni 5:13b-15
Fiți binecuvântați și bucurați-vă trăind în dragostea Domnului!
Carmen Dincă
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 