Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.
Un nou studiu publicat în revista de specialitate Journal of Communication sugerează că separarea geografică în cuplu poate aduce beneficii importante în relație, contrar opiniei generale care citează expresia „ochii care nu se văd se uită”.
Cercetătorii Crystal Jiang de la Universitatea din Hong Kong și Jeffrey T. Hancock de la Universitatea Cornell au realizat un experiment pentru a compara nivelul de profunzime al relațiilor la distanță, față de cele obișnuite. Ei au rugat mai multe cupluri de tineri heterosexuali să țină un jurnal al interacțiunilor lor. Jumătate dintre cupluri locuiau împreună, iar jumătate locuiau separat de aproximativ 17 luni. Experimentul a arătat că cei implicați în relații la distanță comunicau mai rar, dar mai profund, față de ceilalți.
Cuplurile angajate în relații la distanță au tins să de descopere mai mult în fiecare convorbire și să idealizeze răspunsurile partenerului la fiecare informație nouă. De asemenea, petreceau mai mult timp la fiecare convorbire, față de cuplurile care locuiesc împreună, comunică mai des, dar mai puțin. Cercetătorii sunt de părere că asemenea dezvăluiri personale și idealizări ale partenerului sunt adevărate structuri de construcție pentru intimitate. Așadar nu au fost surprinși să descopere că jurnalele celor implicați într-o relație la distanță reflectau mai multă satisfacție, decât ale celorlalţi. „Aceste cupluri depun mai mult efort în a comunica afecțiunea și intimitatea, iar eforturile lor au rezultate”, a declarat Jiang, conform Time. Cuplurile care locuiau împreună, deși se vedeau mult mai des și comunicau mult mai des, nu se străduiau la fel de mult pentru relație și erau foarte realiști în ceea ce privește răspunsurile primite de la partener. Și studiile anterioare arătau că relațiile la distanță se concentrau foarte mult pe înțelegere reciprocă și încredere mutuală, în timp ce relațiile apropiate din punct de vedere geografic puneau mai mult accent pe ajutorul practic și pe prezența în timpuri de restriște, ca liant al unei prietenii adevărate.
În ciuda rezultatelor care ar putea promova distanța în relațiile de cuplu, studiul are câteva limitări foarte importante. Este un studiu realizat pe un eșantion de doar 63 de cupluri, în care partenerii au o vârstă medie de 21 de ani, sunt studenți care abia au intrat la facultate și „foarte îndrăgostiți”. Cel mai probabil studiul nu ar avea aceleași concluzii dacă ar fi analizate cupluri căsătorite, la diverse etape din viață și eventual cu unul sau mai mulți copii de întreținut. Statisticile realizate pe teritoriul Statelor Unite arată că dintr-un total de 14 milioane de cupluri implicate în relații la distanță, doar 3,75 de milioane sunt cupluri căsătorite, adică aproximativ 2,9% dintre toate cuplurile căsătorite din SUA. De accea concluziile acestui studiu, deși încurajatoare pentru tinerii implicați în relații la distanță, nu pot fi generalizate.
Există mai multe probleme în relațiile la distanță care fac ca acestea să fie considerate ca imposibile de întreținut. O parte dintre aceste probleme pot fi rezolvate, dar rămân și lucruri care pot duce la distrugerea relației. Statisticile realizate de Center for the Study of Long Distance Relationships arată că 40% dintre aceste relații se termină cu o despărțire definitivă, în cele mai multe cazuri (70%) din cauza unor schimbări neprevăzute. În medie, majoritatea oamenilor implicați în astfel de relații tind să fie despărțiți de o distanță de cel puțin 130 km, pentru 4, 5 luni de zile. După această perioadă majoritatea cuplurilor se despart. În această perioadă tind să se viziteze de cel mult de 2 ori pe lună și să vorbească la telefon cel puțin o dată la trei zile.
Una dintre greșelile pe care le fac cei implicați în astfel de relații este să se izoleze de prieteni și de societate, în timp ce așteaptă întoarcerea persoanei iubite. Aceste cupluri nu pot rezista dacă partenerii nu găsesc o cale să își ducă mai departe viața separat și în același timp să rămână optimiști cu privire la viitorul relației. O altă problemă este pierderea încrederii în persoana iubită. Deși nu există studii care să sugereze că cei implicați în astfel de relații sunt mai predispuși la a înșela decât cei care locuiesc împreună, este foarte greu să împiedici mintea să nu creeze astfel de scenarii care sădesc îndoiala în inimă. O a treia greșeală este evitarea discuțiilor problematice. Este foarte tentant ca atunci când în sfârșit cei doi se văd față în față sau vorbesc la telefon să încerce să uite de griji pentru a nu strica puținul timp petrecut împreună. Un acest tip de comportament nu va duce decât la agravarea problemelor nediscutate până când vor refula, foarte probabil într-un moment în care rezolvarea lor nu va fi imediat posibilă, ceea ce va duce la și mai multă frustrare și poate chiar renunțare.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 