Nașterea lui Isus, semnificație și mesaj – Nelu Brie

Ioan 1:1-5;9-14

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.

9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
10 El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.
11 A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.
12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
13 născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
14 Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.

Ori de cate ori citim un pasaj din sfintele Evanghelii, respectivul pasaj poate sa fie privit in doua feluri:

1.  Primul fel este reprezentat de sensul istoric al celor relatate, este perspectiva istorica al evenimentului descris in Evanghelie.
2. Celalalt sens este sensul de invatatura, semnificatia profunda a evenimentului. dimensiunea teologica a celor relatate.

Ori de cate ori citim din cele 4 Evanghelii, un anumit paragraf, o anumita relatare, el capata aceste doua sensuri. Cele doua sensuri sunt sensuri care se completeaza. Ele nu se exclud unul pe celalalt, ci se tes impreuna intr-un mesaj care intregeste revelatia lui Dumnezeu pentru noi. Pana si copiii cei mici observa aceste doua sensuri. Nasterea Domnului Isus Hristos si ea poate sa fie privita din aceste doua perspective: perspectiva istorica si perspectiva teologica sau perspectiva de invatatura. In seara aceasta, va invit sa ne uitam la nasterea Domnului Isus din perspectiva invataturii, din perspectiva sensului teologic.

Inainte de toate, inainte de a vorbi despre semnificatia intruparii si despre mesajul nasterii lui Isus, cred ca este absolut necesar sa afirmam 3 adevaruri mari, adevaruri care se constituie in contextul in care trebuie sa fie privita nasterea Domnului Isus. Fara intelegerea acestor 3 adevaruri mari, sensul intruparii Domnului Isus se poate intelege partial.

Adevarul 1. Paternitatea lui Dumnezeu

Primul adevar se refera la paternitatea lui Dumnezeu: Dumnezeu este Creator si este Tata. Sfanta Scriptura Il descopera pe Dumnezeu ca fiind ziditorul tuturor lucrurilor. Lumea este opera lui Dumnezeu. Dumnezeu a facut tot ceea ce este in cer si pe pamant. El i-a creat si pe oameni, i-a facut dupa chipul si asemanarea Sa. Toate acestea au fost facute prin Isus Hristos, Domnul nostru, despre care am citit in acest pasaj- Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. Mai mult, Mantuitorul nostru, Domnul nostru, este implicat in creatie. El, nu doar ca a creat tot ceea ce exista, ci, El este implicat adanc in creatie sustinand in fiinta zidirea, lumea. El este Ce care ne da viata. El este Cel care ne da suflarea, El este Cel care intretine existenta noastra. El ne da paine si aer si hrana, ne poarta de grija in toate lucrurile. Este aproape de noi, Dumnezeu este ziditorul nostru. Numele Lui sa fie binecuvantat!

Subliniez ca Dumnezeu este Tata. Nasterea Domnului Hristos nu poate da fie inteleasa fara ca sa ne referim la paternitatea lui Dumnezeu. Fiecare om este creatia lui Dumnezeu. Nu exista copil, nascut pe fata pamantului, pe care Dumnezeu sa nu-l recunoasca ca si creatia Sa, ca opera a Sa. Chiar daca e un copil nascut nelegitim, ca bine zicea un filosof american: nu exista copii nelegitimi, exista numai parinti nelegitimi. Dumnezeu recunoaste in fiecare copil creatia Sa. Este conceptul de paternitate a lui Dumnezeu. Dar, aceasta paternitate, stimati frati si surori, nu trebuie intelease decat in termenii firii, in termenii naturii noastre omenesti. Nu in termeni spirituali, pentru ca in termeni spirituali este vorba despre o alta paternitate. In termenii firii, oamenii se trag din Dumnezeu, in sensul in care Dumnezeu este creatorul nostru. Slavit sa fie Dumnezeu!

Adevarul 2. Caderea omului in pacat

Al doilea adevar tine de caderea omului in pacat. Desi Dumnezeu l-a facut pe om desavarsit, omul a ales sa se indeparteze de Creator si sa traiasca in pacat. Datorita acestei alegeri facuta de Adam, mai intai, si apoi continuata decisiv generatie dupa generatie, oamenii s-au indepartat de Dumnezeu si astazi asistam la o omenire indepartata de Creator, plina de nelegiuire, de imoralitate, de pacat, o lume pe care o intelegem foarte bine. Ceea ce subliniem aici este ca oamenii, indepartanduse de Dumnezeu, se gasesc intr-o primejdie de moarte. Iar, sensul acestei primejdii de moarte, este imprejurarea care face necesara intruparea Mantuitorului nostru.

Faptul ca oamenii sunt indepartati de Dumnezeu se reflecta in pasajul nostru citit, cel putin in doua feluri. Mai intai este conceptul de intuneric, care face trimitere directa la pacat- întunericul n-a biruit-o. Este vorba de intunericul imoralitatii, al trairii in pacat, al tot ce inseamna indepartare de Dumnezeu si lipsire de slava lui Dumnezeu. Al doilea concept care arata trairea in pacat tine de ostilitatea oamenilor fata de Domnul Isus. Adevarul este ca oamenii sunt ostili fata de Domnul Isus, ceea ce este scris in vers. 11 – A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. – se repeta aproape in fiecare zi. Adica, a venit la oamenii pe care i-a creat, a venit la aceia pentru care este Tata si totusi ai Sai nu l-au primit. Este adevarat ca oamenilor le sunt dragi binecuvantarile care deriva din mana lui Dumnezeu, dar cand este vorba de onorarea Lui, se dovedeste o ostilitate din ce in ce mai evidenta.

A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. – Nu pot continua mai departe fara sa ridic o intrebare pentru fiecare dintre noi. Te gasesti printre cei care smpatizeaza cu Domnul Isus sau intre cei care-I sunt ostili? E o intrebare la care n-ai voie sa-i ignori raspunsul. As vrea sa spun ca prezenta noastra in adunare spune multe lucruri despre tabara din care facem parte, dar, dati-mi voie sa subliniez, ca nu spun tot. Amintiti-va ca in grupul care se tinea foarte aproape de anturajul Domnului Isus s-au gasit asa de multi oameni care au fost ostili.

Adevarul 3. Fratia oamenilor,
identitatea colectiva a umanitatii

Al treilea adevar in contextul carui trebuie inteleasa nasterea Domnului Isus este fratia oamenilor, identitatea colectiva a umanitatii. Cuvantul Domnului ne invata despre aceasta. Toti oamenii de pe pamant sunt nascuti, in final, din acelasi sange. Purtam in noi acelasi cod genetic. Chiar daca traim in natiuni diferite, vorbim limbi diferite, apartinem culturilor diferite, chiar daca avem pielea alba sau neagra, par blond sau negru, purtam in noi acelasi sange. Avem acelasi Tata. In natura noastra omeneasca este intiparita aceeasi identitate. Toti ne tragem din Adam.

Observatia mea este ca sub influenta filosofiilor de tip umanist, incet, incet, lumea s-a defragmentat si ea nu mai este vazuta ca o identitate colectiva, ci este vazuta ca o identitate centrata pe individ, pe persoana. Forma extrema a acestei gandiri este filosofia individualista, despre care n-as vrea sa vorbim, nu face subiectul nostru. Ideea centrala, stimati frati, este ca omenirea a pierdut sensul identitatii colective. Se merge acum pe individ, dar nu asa se gandeste in Scriptura. In Sfanta Scriptura, omul a fost inteles, valoarea lui a fost subliniata in contextul colectivitatii de care apartinea, a familiei de care tinea, a poporului in care s-a nascut si a cetatii in care traia, a grupului mai larg, cum am zice, a semintiei. Asa s-a inteles in Sfanta Scriptura si asa se uita Dumnezeu la oameni.

Exista o latura individuala, o responsabilitate pe care o avem ca persoane, ca indivizi. Dar, dincolo de identitatea noastra personala, exista o identitate colectiva care nu trebuie sa o pierdem din vedere. In baza acestei identitati colective, pacatul se muta de la om la om, ca sangele care se muta de la unul la altul. In baza identitatii colective, de la Adam spre toti ceilalti, se transfera vinovatia si pacatul. Si tot in baza acestei identitati colective vine si responsabilitatea. In sanul poporului Israel, Acan a pacatuit, dar, pentru ca era parte a unui popor, actiunea lui a afectat intregul popor. In baza identitatii colective- unul a facut, dar, i-a implicat pe toti.

Avram este un om cu frica de Dumnezeu si din el se porneste un neam care paseste pe urmele tatalui lor si din pricina relatiei cu Dumnezeu a lui Avram, Avram obtine o binecuvantare care se transfera nevazut grupului care porneste din el, familiei care porneste din el. Uitati-va va rog si in alte locuri din Sfant Scriptura si veti vedea acest adevar. Doar la unu as face referinta, este scris in ep. catre Romani 5:12 – De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… Iata identitatea colectiva a speciei umane. Asa ne vede Dumnezeu. Exista o fratie, o fraternitate a lumii intregi. Aceasta fratie vine din creatie. Purtam in noi acelasi sange.

In contextul acestei realitati trebuie inteleasa nasterea lui Isus, pentru ca in acelasi pasaj, Romani 5:19, Cuvantul lui Dumnezeu ne vorbeste si despre Hristos – Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. Este vorba, aici, de Domnul Isus. Va rog sa observati ca Mantuitorul Isus, in acest pasaj, este numit ‘Om’. Prin neascultarea lui Adam, in baza identitatii colective a umanitatii, cei multi care s-au nascut din el au fost pacatosi. Si acum, in baza aceleasi identitati colective , asa cum prin neascultare toti au fost facuti pacatosi, acum, prin ascultarea Unuia dintre noi, care ne reprezinta pe toti, este Isus, numit aici ‘Om’. Printr-un singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. Cu asta se contureaza o alta fratie, o alta fraternitate, as zice, in sanul fraternitatii mai largi, adica a omenirii intregi se naste un popor nou, care este chemat sa poarte un nume nou si care sa se identifice cu acela in care au crezut si care este Mantuitorul nostru, Isus Hristos. Numele Lui sa fie binecuvantat.

Avand in vedere aceste trei adevaruri- paternitatea lui Dumnezeu, caderea oamenilor in pacat si fratia oamenilor, in acest context, nasterea lui Isus capata un sens mai adanc. Acum, sa vorbim despre semnificatia nasterii lui Isus in lume. Cred ca aici, cuvantul central care concentreaza cel mai bine esenta semnificatiei nasterii lui Isus este cuvantul ‘speranta’. Dumnezeu ofera lumii speranta. Dumnezeu se apropie de lumea care l-a parasit.  Semnificatia centrala, mesajul central al acestor sarbatori este speranta.

(Din primele 18 minute, mai sunt aprox 30 de minute din mesaj)

Biserica penticostală Emanuel din Sibiu. http://www.bisericaemanuelsibiu.ro/

PAGINA – Nelu Brie PREDICI

VIDEO by N.marian