Ce ar trebui să știe orice biserică creștină care funcționează în postmodernism


În anul 2050, Europa va avea cu 100 de milioane mai puțini creștini. Africa Subsahariană în schimb va găzdui circa 4 din 10 creștini din lume. Ce cauzează aceste modificări? Factorii sunt numeroși: de la diferențe intercontinentale privind natalitatea, la filosofie. În privința acesteia din urmă, autorul american Tim Keller face niște precizări foarte pertinente.

În fiecare cultură, explică autorul, există niște reguli „de bun-simț“, pe care le adoptă majoritatea și care fac automat ca creștinismul să le pară oamenilor neplauzibil. Aceste așa-zise reguli funcționează pe următoarea idee: dacă credința A e adevărată, înseamnă automat că credința B nu are cum să fie adevărată. De aceea, oamenii dintr-o anumită cultură pot respinge creștinismul pentru un motiv, iar în altă cultură îl pot respinge pentru un motiv complet opus față de cel invocat de primii.

De exemplu, continuă Keller, în lumea occidentală mulți spun că creștinismul nu are cum să aibă dreptate, pentru că există credința aceasta generalizată că nu poate exista o singură religie adevărată. În schimb, în Orientul Mijlociu, oamenii n-au absolut nicio problemă cu ideea că o singură religie este cea adevărată, însă cred că aceasta n-are cum să fie creștinismul, pentru că creștinismul vine din Occident, iar Occidentul este nedrept și depravat.

Când o cultură dezvoltă o combinație a mai multor obiecții sau probleme de felul acesta, avem deja de-a face cu o structură a neverosimilului. În societăți care au adoptat structuri întregi ale neverosimilității creștinismului, oamenii nici nu mai vor să audă de creștinism. Li se pare o risipă de energie.

În țările occidentale, structura neverosimilului este extrem de dezvoltată, susține Keller. De aceea și numărul credincioșilor este în scădere. În țări din Africa, America de Sud și China aceste structuri se erodează rapid, iar cultura locală îi permite creștinismului să pară credibil.
Impact asupra misiunii

Analiza pe care o face Keller nu este una pur filosofică. Autorul este interesat să găsească soluții la motivele pentru care nivelul creștinismului scade în țările dezvoltate pentru că el însuși activează ca pastor al unei biserici afectate de această tendință: biserica prezbiteriană.

Ca răspuns la problema scăderii numărului de membri ai bisericilor creștine unii au propus o abordare postmodernă a misiunii de evanghelizare, spunând că omul momentului este mai degrabă convins de o comunitate iubitoare și preocupată de societatea în care trăiește. Că un postmodern vine la Christos prin relațiile trainice pe care le stabilește cu cei din jur, prin mini-decizii și prin „probarea creștinismului“.

De ce? Pentru că postmodernul este un tip foarte pragmatic. Însă pragmatismul acesta dus la extrem – „e adevărat dacă funcționează pentru mine“ – face parte dintr-o paradigmă necreștină, afirmă Keller. De fapt, nu este altceva decât un alt tip de individualism: dacă merge pentru mine, înseamnă că e adevărat. De aceea, spunea Keller, mulți nu caută argumente și nu nici nu sunt atrași de ele.
Ce îi face pe noii convertiți să rămână

Sigur, ca evangheliști, sublinia Keller, noi trebuie să ne contextualizăm mesajul, să îl adaptăm pentru urechile celor cu care vorbim. Însă, la un moment dat, ideea lor că „e adevărat doar ce funcționează pentru mine“ va trebui pusă sub semnul întrebării. E nevoie ca pragmaticul să își schimbe profund perspectiva cu privire la lume ca să poată să rămână creștin. Pentru că, de ajuns poate ajunge creștin, însă pentru a și rămâne așa trebuie să asiste la o bătălie de forță între evanghelie și individualism.

Altfel, avertiza Keller, oameni care poate vor face mărturii mișcătoare despre bunătatea pe care au găsit-o la Christos se vor prăbuși zdrobiți odată cu primul necaz care dă peste ei sau vor ceda la prima oportunitate mai puternică de a păcătui.

E important, spunea pastorul, ca noul creștin să nu aștepte ca religia să îi asigure o utopie terestră. Gândirea creștinului matur este: „Da, pe termen foarte foarte lung, a asculta adevărul «va funcționa» pentru mine și îmi va aduce prosperitate, iar neascultarea «nu va funcționa», ci mă va duce la ruină. Dar pe termen scurt (ceea ce uneori poate însemna chiar toată viața ta) a asculta de adevăr poate să însemne ostracizare, persecuție sau alt fel de suferință“, conchide Keller.

 http://semneletimpului.ro

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.