ÎMI PARE RĂU, DAR REFUZ!

Refuz să mă joc cu dragostea. 

Refuz să flirtez. Nu știu să fac asta și nici nu vreau să învăț. Cuvintele trebuie să dea viață. O relație care începe prin flirt se îndreaptă spre prăpastie cu 100 km/h. Asta e. Mai bine fată bătrână, decât „să mă râd” și să îmi scot ochii din orbite în fața unui mascul (îmi cer scuze, dar un bărbat ascuns în Cristos nu va accepta aceste lucruri).

Refuz să mă îmbrac dezbrăcat. Nu fac acest lucru pentru că nu am un corp de fotomodel. Fac acest lucru pentru că mă respect prea mult încât să mă consider o plăcintă pentru privitori. Da, fac acest lucru în semn de respect pentru soțul meu, dar înainte de asta fac acest lucru pentru mine. Pentru demnitatea mea.

Refuz să câștig inima unui băiat prin trupul meu. După cum el este mai mult decât trup, după cum eu sunt mai mult decât trup, și relația noastră trebuie să fie mai mult decât trup.

Refuz să îmi machiez sufletul. Da, sunt prea sinceră. Uneori sufăr din cauza asta. Uneori nu știu când oamenii profită de mine. Și ce? Asta nu îmi dă dreptul să mă îmbrac în pământ. Ceea ce sunt în fața ta, sunt și în spatele tău.

Refuz să mă sărut înainte de căsătorie. Nu fac acest lucru pentru că vreau să ies în evidență. Fac acest lucru, deoarece vreau să investesc cât pot mai mult în relația mea cu viitorul meu soț, fără a implica și trupul.

Refuz să am relații intime înainte de căsătorie. Da, e demodat. Și ce? Îmi place să fiu demodată. Ador acest lucru. De ce să îmi răpesc o binecuvântare (enormă) de-a lui Dumnezeu, doar pentru a asculta de moftul lumii?

 

Refuz să nu îmi ascult părinții. Ei sunt binecuvântările mele. Ei sunt cei care sunt alături de mine, chiar dacă nu trec un examen, chiar dacă îmi pierd locul de muncă, chiar dacă îmi sare țandăra. Îmi ascult părinții, pentru că asta e porunca lui Dumnezeu. Îmi ascult părinții, pentru că sunt mai înțelepți decât mine. Îmi ascult părinții pentru că așa voi cunoaște fericirea.

Refuz să mă joc cu inima unui băiat. E ușor să faci acest lucru. Nu își dau băieții seama de cât de ușor pot fi învârtiți pe degete. Refuz să fac acest lucru. Nu am să îi fac să se îndrăgostească de mine, doar pentru a-mi umple un anumit gol al inimii.

Refuz să ascult de lume. Da, refuz. Înapoi e lumea, înainte-i crucea. Am să îmi duc crucea pe genunchi. Refuz să nu mă rog. Refuz să nu citesc Biblia.

Refuz să îmi plâng de milă. Da și ce dacă nu sunt căsătorită, dacă nu am cel mai bun nu știu ce? Și ce? Trebuie să învăț să mă bucur de ceea ce am. Refuz să fiu cârtitoare. Refuz să mă eschivez și refuz să bolborosesc.

Refuz să scriu doar pentru a mă elibera. Vreau să scriu pentru a da viață. Plângerile inimii le păstrez pentru Dumnezeu. Dacă nu scriu împreună cu Dumnezeu, nu scriu deloc.

Refuz să lucrez cu jumătăți de măsură. Ori dau totul, ori nimic.

Refuz să trec prin viață privind la trecut. Am greșit? Da. Dacă se mai poate schimba ceva,bine, dacă nu, învăț și merg mai departe.

Refuz să fiu o prietenă falsă. 

Refuz să mă lepăd de Cristos. 

Îmi pare rău, dar
REFUZ! 

STAȚI…

De fapt,

ÎMI PARE BINE! 

https://boradoroteea.wordpress.com/2016/01/31/imi-pare-rau-dar-refuz/