Disciplina Spirituală

– Disciplina Spirituală (I)

Mesajul incepe la minutul 27:40

TEXT 1 Corinteni 9:24-27

Ieri am avut o discutie cu cineva care a mers in Norvegia, fiind implicat in toate demersurile care se fac acolo pentru familia Bodnariu si respectivul mi-a spus urmatorul lucru: „Ma uit la un popor care se distruge singur. Ma uit la un popor care a uitat orice fel de urma  de moralitate.” Si a adaugat el: „Ma uit la un popor protestant care s-a departat de biserica si de Biblie.” Dragii mei, vreau sa judecati dvs. si sa intelegem ce se intampla cand ne uitam la Polonia, o tara catolica care inca interzice avorturile si divorturile, care infloreste economic. Is catolici. Da. Deci, noi stim doctrina. Stim ce crede. Si ne uitam la tarile nordice care l-au dat pe Erasmus de Rotterdam si alti reformatori si oameni care s-au ocupat de Biblie si ne intrebam: „Ce s-a intamplat?” Exista o explicatie pe care unii o dau si de aceea, mesajul meu din aceasta seara si din seara viitoare (vezi video mai jos) nu va fi un mesaj comod. S-ar putea sa va dea de lucru. Nu va fi un mesaj usor.

Am luat prea usor harul. Am predicat atata despre har  incat l-am luat in usor si l-am luat ca un lucru  de apucat mantuirea. Un grup de crestini a hotarat sa nu se mai roage din urmatorul motiv. S-au surprins pe ei insisi in momentul cand s-au asezat la masa, ca fiind in hipoglicemie si fiindule foarte tare foame, au zis: „Suntem ipocriti. Ne uitam la masa. Ne gandim la friptura si noi ne rugam. Hai sa nu ne mai rugam, ca sa nu fim ipocriti.” Intrebare: credeti ca dupa aceea le-a mai venit sa se roage in mod natural vreodata? Nu. Asta inseamna ca sunt niste lucruri la care trebuie sa strangi din pumni. Trebuie sa strangi si sa le faci, ca asa se face. Ca spiritualitatea nu-i naturala. Carnalitatea, poftele, da. Dar spiritualitatea nu ne vine natural. Nu stiu daca va surprind. Probabil fratelui Ovidiu si fratelui Chiu le vine in mod natural. Dar, eu va marturisesc un lucru. Nu ma scol dimineata si imi frec mainile si zic: De-abia astept sa citesc Biblia. Nu-mi vine. Nu ma scol si spun: De-abia astept sa ma rog. Si cand se apropie ziua de post, zic: „Ah, extraordinar, mi-a asa o pofta sa poftesc. Nu mai pot.” Cand vine cate o seara de veghere, ma sperii ca stiu ca mi se va face somn si voi face pulsul mare.  Dragii mei, impulsurile noastre trupesti carnale, cat suntem in trup, trebuie prinse, domesticite, umilite, constranse, bagate cu nasul in tarana. Si, asa cum spune Ieremia: Omul, cat este tanar, sa ia un jug, sa-si umple gura cu tarana. Si nu numai cat este tanar, daca este cazul si cand este mai batran.

Acuma, trebuie de la inceput sa deosebim intre doua lucruri. Este un pendul care se poate misca intre legalism- si cineva spunea: legalismul este  definit ca o aderenta excesiva  la formule de viata sau  la lege. Si legalistii cred ca prin lege vom fi mantuiti. Daca respecti cutare reguli e ca la carnat. Ce bagi pe o parte, iese pe partea cealalta. Si daca ai facut reteta cutare, vei fi mantuit. Asa i-a mustrat Domnul pe farisei pentru ca asta credeau ei. Faci cutare si cutare lucru, este reteta pentru mantuire. Pe cand, disciplina este  activitatea sau exercitiul care dezvolta o abilitate spirituala.  As vrea in aceste seri (aceste doua videos din aceasta postare reprezinta cele doua seri) sa ne referim la Discpilina Spirituala.

Care este cea mai mare pierdere a crestinismului modern? Cea mai mare pierdere a crestinismului modern, cred eu, cand avem posibilitatea  sa comunicam mai mult,  sa ne intalnim mai mult. Nu ne mai ascundem in catacombe. Avem libertate inca in lumea civilizata sa ne vedem fata catre fata. Putem lua breakfasturi impreuna. Putem sa mergem la cina impreuna, putem sa ne telefonam in timpul zile, sa ne trimitem mesaje. Cea mai mare pierdere este ca suntem conectati, dar nu mai avem comuniune. Suntem conectati, dar nu mai avem partasie. Si, nemaiavand partasie, s-a pierdut si ceea ce a facut crestinismul  in 60 de ani de la inaltarea Domnului la ceruri, sa ocupe toata lumea civilizata sa devina un imperiu de temut. In 321 A.D Constantin Cel Mare, fiind foarte bun politician,  si-a dat seama ca crestinii sunt atat de raspanditi si  atat de puternici, incat, daca nu devine si el  cu toata oaste lui crestin, va pierde definitiv imparatia.

Cum de s-a raspandit crestinismul atat de repede, fara avioane, fara masini, fara fax, fara telefoane? Stiti cum? Prin ucenicie. De la om, la om. Cea mai mare pierdere este relatia aceasta: mentor-ucenic, maiestru-discipol, relatia Pavel-Timotei si Pavel-Tit. In acelasi timp, ceea ce s-a pierdut este invatatura despre credinta, cum sa-ti traiesti credinta teoretic si cum sa-ti traiesti credinta practic. Ce este disciplina? Disciplina este din aceeasi familie de cuvinte cu cuvantul discipol. Noi spunem si din pacate s-a contaminat acest cuvant si spunem: am facut disciplina bisericii azi. Si ,cand spunem ‘am facut disciplina bisericii azi’, ce inseamna asta? Punere deoparte si excludere. Ei, nu insemna asta. Disciplina bisericeasca insemna ca cineva dupa ce s-a convertit intra intr-un proces, cum spun didahiile apostolilor si pana la Augustin este pomenit. Botezul se facea o singura data pe an, in noaptea Pastelor, in apa curgatoare in natura, se imbracau in haine albe adulti, atentie, adulti si dupa ce treceau prin mai multe cicluri de invatare a Scripturilor. Erau testati. Erau examinati. Si catehuminii care deveneau competenti, competenti erau cei care cereau impreuna botezul. Asta inseamna in limba latina competentes: cei care cer impreuna botezul.

Cei care  cereau impreuna botezul erau dusi, examinati si dupa ce erau examinati erau botezati. Erau obligati la ascultare, la slujire,  la supunere, la frangerea voii. Ganditi-va ce se intampla in bisericile noastre, de obicei. Nu stiu cum e la dvs. dar am incercat ani de zile sa corectez acest lucru in biserica noastra si in bisericile care le-am pastorit.Se boteaza oamenii. Se predau Domnului, se boteaza si o saptamana de la botez, prima, ii stim pe nume, dupa care se pierd printre ceilalti si nu le mai are nimeni grija. Nu-i mai intreaba nimeni: „Tu, cum mai esti in relatia cu Domnul? Ai mai citit Biblia? Ai mai postit? Ai mai memorat versete?” Ne bucuram cum se bucurau indienii ca au scalpuri. Ii punem pe panoplie, avem pozele cu botezuri. Ii numaram la numar. Ne cresc membrii. Si membrii aceia sunt numere. Eventual, nume in registru bisericii. Dar, nu sunt ucenici.

Faceti un exercitiu mental. Cand te-ai pocait, ucenicul cui ai fost? De la cine ai invatat credinta? Cine te-a invatat cum sa citesti Biblia? Cum sa postesti? Cine te-a invatat ce-i bine si ce=i rau pe calea credintei? Si acuma, a doua intrebare fundamentala: daca ai crescut in credinta, care ti-s ucenicii? Cine te urmeaza? Tu cand te uiti in urma, cine paseste in urma ta? (Notite pana la minutul 39:00 mai sunt aprox 40 min din mesaj) Mesajul incepe la minutul 27:00)

Fragment de la minutul 56 – De ce trebuie sa ne purtam aspru cu trupul nostru? Intre nastere si moarte suntem in trup. Da? Nu asta este sfarsitul existentei noastre. Imaginati-va ca la sportivi, ca suntem  in perioada de pregatie, un fel de alergare si incalzire pe marginea terenului. Inca n-am intrat in arena. Suntem doar in pregatirea pentru meciul cel mare, pentru cand vom primi laurii victoriei. Aceasta existenta a noastra in trup este un fragment, este o picatura de timp fata de ceea ce ne asteapta. Insa aici ne dam cateva examene, dragii mei. aici este partea de cioplire si de pregatire. Partea asta, de dincoace de moarte, cat suntem in trup, este partea in care  Olarul ne tranteste pe roata olarului si baga degetele in noi ca sa ne modeleze caracterele si sa ne pregateasca pentru adevarata glorificare. Apostolul, in 1 Corinteni 9, are un discurs cu multe intrebari retorice despre ce inseamna adevarata libertate. Nu stiu daca la dvs. se poarta, dar la noi a inceput sa vina un curent din acesta: totu-i permis. Nu spune apostolul Pavel? Toate lucrurile imi sunt permise. Ei uita partea a 2-a: nu toate imi sunt de folos. Si am ajuns asa: ceai crestin dansant. Pentru ca dansul nu mai este o problema. Ceai crestin dansant, sa fim relevanti pentru … O bauta la bere. Cei care nu pot si nu rezista, de cad sub masa, fara alcool. O bauta la bere la studiu biblic. Fumatul nu mai este o problema, ca doar si Spurgeon a fumat. Ei nu stiu ca a facut si guta si s-a chinuit. Si multe,multe alte libertati pe care si le asuma oamenii in numele harului. Si spun: „Deci, calea a fost aicea. Si noi largim calea din ce in ce mai mult ca sa ne bucuram de adevrata libertate in Hristos. Iata ce spune ap. Pavel:

1 Corinteni 9
1. Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu in Domnul?
2. Daca nu sunt apostol pentru altii, sunt macar pentru voi; caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul.
3. Iata raspunsul meu de aparare impotriva celor ce ma cerceteaza.
4. N-avem dreptul sa mancam si sa bem?
5. N-avem dreptul sa ducem cu noi o sora, care sa fie nevasta noastra, cum fac ceilalti apostoli si fratii Domnului si Chifa?
6. Ori numai eu si Barnaba n-avem dreptul sa nu lucram?
7. Cine merge la razboi pe cheltuiala sa? Cine sadeste o vie, si nu mananca din rodul ei? Cine paste o turma, si nu mananca din laptele turmei?

Trei metafore sunt aici: soldat, agricultor si sportiv. Acestea apar si in Timotei. La razboi, soldatul are o scapare de griji, dar cu pretul limitarilor. Trebuie sa se limiteze. Trebuie sa fie credincios celui ce l-a angajat. Agricultorul si el se supune la unele restrangeri. Sportivul si el se supune la unele restrangeri. De ce nu s-a folosit Pavel de dreptul lui?

8. Lucrurile acestea le spun dupa felul oamenilor? Nu le spune si Legea?
9. In adevar, in Legea lui Moise este scris: „Sa nu legi gura boului care treiera graul!” Pe boi ii are in vedere Dumnezeu aici?
10. Sau vorbeste El inadins pentru noi? […..]
12. Daca se bucura altii de acest drept asupra voastra, nu ni se cade cu mult mai mult noua? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta…

Foarte interesant. De ce, apostolul Pavel, spunea: am libertate, sunt slobod, dar nu ma folosesc de drepturile mele. Imi restrang. Ma autofrustrez. Iau disciplina sportivului. Dragii mei, nu are un sportiv libertatea de a se duce sa manance in fiecare zi la McDonald’s? De ce nu se duce si-o face? Pentru ca prinde greutati in plus cand trebuie sa alerge. Nu-i asa? N-are soldatul libertatea de a dormi unde vrea? De ce trebuie sa doarma in cazarma? Ca sa fie tot timpul disponibil. N-are agricultorul libertatea  de-a dormi pana la ora 10 dimineata? De ce se scoala la ora 5 dimineata? Se autorestrange. Isi restrange libertatile pentru ca are in vedere un premiu mai mare, o rasplata mai mare. Sportivul are in vedere cununa de lauri. Soldatul are in vedere sa placa celui ce l-a inscris la oaste. Si agricultorul viseaza la recolta din toamna. Toti au ceva care este aruncat in fata si de dragul a ceea ce a aruncat in fata , precum de spune despre Moise, in Epistola catre Evrei, in cap. 11, ‘de dragul rasplatii dinainte’, practici niste restrangeriniste frustrari….

VIDEO by Logos Baptist Ministries

March 3 2016 – Marius Cruceru

– Disciplina Spirituală (II)

Le spun adeseori studentilor ca facultatea e facultativa. Nu-i obliga nimeni. Da, pe unii ii obliga parintii, desi eu cred ca ar avea mai mult talent sa fie un excelenti tinichigii sau excelenti strungari. Ii obliga sa devina intelectuali si ei devin delectalai. N-au nici un fel de intalnire cu activitatea intelectuala. Dar, daca-i ordin, cu placere. Si atunci, sarmanii copii studiaza, studiaza, studiaza si nu se alege nimic de viata lor pentru ca sunt oameni nepotriviti la loc nepotrivit. Intr-un fel si crestinismul e asa, dragii mei. Crestinismul nu-i pentru oameni superficiali. Crestinismul nu-i pentru oameni duplicitari. Crestinismul nu-i pentru amatori de crestinism. Crestinismul nu e pentru cei care vor sa se joace cu pocainta, cum am aflat ieri, ca Esau care se joaca cu pocainta  in asa fel incat a uitat locul unde a pus-o. Am un prieten in Spania, constructor. A inceput ca emigrant. A dormit pe banci in Madrid. Dupa care, incet, incet, Dumnezeu l-a binecuvintat. A facut o echipa de constructori, astfel ca in 2008, cand toata industria spaniola s-a blocat si  toti constructorii s-au oprit, el era cu un microbuz de muncitori si circula pe o autostrada. L-a oprit politia si a zis: „Ce faceti aici? Sunteti Romani.” „La munca.” „Unde?” „La constructie.” „Nu-i adevarat. Nu se poate.” Si l-au urmarit. Au mers si au zis: „Vreau sa vedem unde construiti.” Si intr-adevar, oamenii construiau. Harnici, parolisti, construiau. Foarte multi bani au facut si la un moment dat s-au hotarat sa plece in concediu. Au plecat in concediu co sotia si aveau vreo 20.000 euro, o suma extraordinar de mare pentru mine si au zis: „Ce sa facem cu astia?” Si i-au pus undeva.  Au plecat in concediu. In concediu uiti de multe lucruri. S-au intors. Au uitat de bani. La un moment dat, la catva timp si-au adus aminte de bani. Unde-s banii? Unde-s banii?Au certat-o pe cea care le facea curatenie, dar ea nu stia nimic. Au inceput sa-si banuiasca  prietenii, cei ce calcau prin aparatamentul lor. In sfarsit, si-au luat gandul. A venit toamna, a venit iarna si sotia a trebuit sa incalte cizmele. Si-a luat o pereche de cizme si nu mai putea sa bage piciorul in cizma. Au gasit banii. Au uitat locul unde au pus. La fel se intampla cu pocainta, dragii mei.

Pocainta este o valoare extraordinar de mare. Numai ca cei care sunt nascuti si crescuti in familii de pocaiti si este o lege in sociologie a unei realitati trans-generationale. Cei care suntem din familiei de pocaiti, ajungem la a treia sau a patra generatie si este legea celei de-a patra generatie care nu mai pretuim ce au pretuit inaintasii nostri. Prima generatie este extrem de entuziasta. A doua urmeaza prin educatie pasii primei generatii. A treia generatie este un pic mai relaxata si incep sa largeasca un pic caile inaintasilor. A patra generatie este generatia razvratitilor, revoltatilor, a celor care incearca sa conteste ce au facut parintii si bunicii lor. Insa este o veste buna. Uneori, a cincea generatie, incep sa se intoarca la origini. Si apare reforma spirituala. Apare reintoarcerea la lucrurile de la inceput. Ca unul care sunt la a patra generatie de baptisti, ma uit la copiii mei si sper ca ei sa fie generatia celor care se intorc la caile dintai. La caile vechi. La caile pocaintei. Cum spunea Tozer: Noi vrem puterea crucii celei vechi, dar nu vrem sa platim pretul pentru crucea cea veche. (Notite pana la minutul 41, mai sunt aprox 55 min din mesaj)

Mesajul incepe la minutul 34

TEXT 1 Corinteni 9:24-27 (Mesaj Part 2)