Autor: Biserica Maranata Vulcan
Iata-ne ajunsi in anul 2015. Editorial Ioan Ciobota
Iata-ne ajunsi in anul 2015.
Cine s-ar fi gandit prin anii ’70 – ’80ca vom ajunge si in 2015 ?
In urma cu 20-30 de ani, unii dintre noi eram mult mai tineri, altii copii, altii nu erau Inca.
Dar la anul 2000 ne gandeam ca la “Un pod mult prea indepartat”.
Astazi, anul 2000 este deja istorie. A trecut de mult, l-am depasit, l-am lasat In urma.
“Noi insine”, nu-i asa? “Prin puterea, afacerile, intelepciunea noastra” vor fi tentati sa creada unii…
Dar…
“De n-ar fi fost Domnul de partea noastra – sa spuna Israel acum –
…ne-ar fi inecat apele,
ar fi trecut raurile peste sufletul nostru;
ar fi trecut peste sufletul nostru valurile napraznice.
Binecuvantat sa fie Domnul… Stanca Mantuirii” noastre.
Cum ti-ai defini anul 2014 ? Ce a Insemnat pentru viata ta ? Daca ar fi sa-ti descrii viata din anul 2014 intr-un singur cuvant, care ar fi acesta ? Frumoasa? Deosebita? Excelenta ?
Sau poate Trista ? Urata ? Deprimanta ?
La razboi, dupa cate o lupta, se numara ranitii, mortii, ramasii In viata.
Daca stam sa ne numaram “mortii, ranitii, ramasii In viata” din ultimii 20 de ani, cu totii avem In familiile noastre sau printre cei dragi cel putin 1, 2,… care “au adormit”.
Unii au adormit In Domnul, altii n-au trecut Inca din viata aceasta, In schimb “au adormit” pe cale, pentru ca i-au obosit grijile sau i-au furat beculetele colorate si beteala acestei lumi. si au pierdut legatura cu Lumina, cu Cel care spune: “EU SUNT LUMINA LUMII”.
Obiectiv vorbind, cei mai fericiti sunt cei care “au adormit In Domnul”, comparativ cu noi – cei care am ramas Inca “aici jos”, sau cu cei pe care i-a furat stralucirea si desertaciunea acestei lumi.
Pe de alta parte, aproape la fiecare Inceput de an ne facem tot felul de planuri, pe care nu le implinim.
Probabil ca si la Inceputul anului trecut ne-am propus sa avem cel putin 1 ora pe zi de partasie personala cu Domnul – rugaciune si studiul Bibliei – dar lucrurile urgente le-au biruit pe cele importante.
Poate a fost mai urgent sa-mi gasesc un loc de munca, sa-mi duc copiii la gradinita sau scoala, sa Invat pentru examene, sa-mi renovez apartamentul sau casa, sa vad stirile de la televizor sau “telenovela cea de toate zilele”. Sau poate am trecut prin dezastrul unui divort, a unei boli fara leac, a unei pierderi cumplite. si rugaciunea am amanat-o pe “maine”. In fiecare zi de “astazi”… am fost prea obosit.
Si apoi ma declar nemultumit de faptul ca pe mine “toata lumea” m-a dezamagit. Sot, sotie, copii, parinti, colegi, prieteni, etc.
Parca mi s-a sters cu buretele indemnul Bibliei – nu va incredeti in oameni, ci doar in Dumnezeu.
Nu stiu ce este In inima de Tata a lui Dumnezeu, dar eu personal as fi cumplit de trist sa-mi doresc din toata inima sa stau de vorba cu fiul meu, iar el sa fie vesnic ocupat, sa nu aiba niciodata timp de mine. Sa fie ocupat cu GUNOAIELE acestei lumi asa de mult, Incat NICIODATA sa nu aiba timp sa-mi spuna: “Ce mai faci tati? MA BUCUR sa stau de vorba cu tine.”
Pur si simplu cred ca as plange…
Creatorul, Ziditorul, Domnul nostru, Dumnezeul Cel vesnic, Cel atotputernic, Iehova Iire-Cel care poarta de grija, ma asteapta si doreste sa stea de vorba cu mine.
Iar eu… sunt asa de ocupat…
Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta”, pentru ca “Ni se duc anii ca un sunet.”
Anii nostri se duc ca zilele, Intr-o viteza ametitoare, unul dupa altul.
De zile ce sa mai vorbim, parca zboara, parca “astazi” trece deja si ziua de “maine”…
Cand l-au arestat pe fratele Olariu, prietenul fratelui Bradin, tortionarii lui i-au spus: “Olariule, ai cautat poarta Raiului si ai gasit poarta iadului”.
La aceste cuvinte, fratele Olariu le-a raspuns: “Nu, Nu ! Pe aici se trece !”
Poate drumul nostru in acest an va trece prin apropierea portilor iadului. Dar nu descuraja !
In mersul nostru spre rai, “Pe aici se trece”!
Rabinul Abraham Herschel spunea: “O credinta ca a lui Iov nu poate fi zdrobita pentru ca ea insasi este rezultatul zdrobirii”.
Vom mai apuca 2016 ?
Poate in cetatea eterna, la pieptul Mielului, la masa cu Avram, Isac si Iacov.
Daca vom mai zabovi totusi aici jos, atunci, Doamne, “Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima Inteleapta.”
Ioan Ciobota
Ionuț – Sunt veacuri multe de atunci
Apel la rugaciune pentru Pastorul Lazar Gog
Am asteptat cu nerabdare sa ascultam “Profetia Profetica 2015″, asa cum Pastorul Lazar Gog obisnuieste sa o pregateasca si sa o prezinte la inceput de fiecare an. Am aflat insa cu mahnire ca fratele Lazar Gog este bolnav si nu a putut sa fie prezent la biserica pentru prezentarea acestei predici. Nu stim starea in care dansul se afla, dar stim ca Biserica Emanuel din Anaheim (unde serveste ca Pastor), s-a rugat pentru el ca Domnul sa-l insanatoseasca.
Dorim ca sa ne alaturam si noi cu totii si sa ne rugam Domnului pentru el, asa cum si el s-a rugat pentru multi din noi atunci cand am avut si noi nevoie de rugaciune, ca Domnul Isus sa lucreze. Va rugam asadar pe toti cei care cititi aceste randuri sa-l aduceti in rugaciune pe Pastorul Lazar Gog, ca Domnul sa-i dea izbavirea. Vom reveni cu amanunte atunci cand le vom obtine. God Bless You!
Avram
Update, 11:15 Pm C T
Am aflat din surse de incredere ca fratele Lazar Gog a suferit miercuri, un mini stroke(accident vascular), si este sub ingrijire medicala la un spital din Anaheim. Doctorii nu recomanda vizitatii, dar acum in aceste momente este mare nevoie de rugaciunile sfintilor, ca Domnul Isus sa se atinga de el si sa-l vindece. Rugati-va pentru fratele nostru Pastorul Lazar Gog…
Pana Domnul il va insanatosi pe fratele Gog, avem predica dansului din 24 decembrie 2014, aici –
VIDEO by Emanuel Church Anaheim
Ultima dirigenție din an – Nicolae. Geantă
Am învăţat că ori de câte ori îţi întinzi mâinile să iubeşti, trebuie să te aştepţi ca cineva să ţi le rupă.
Astăzi, nu mai sunt soldaţi rânduiţi să-ţi bată piroane în palme, dar sunt destui oameni pregătiţi să-şi dea cu ciocanul peste degete.
Am învăţat că oamenii ocolesc biserica nu din lipsa Evangheliei, ci a plictisirii cu ea. Ca predicatori trebuie să saturăm turmele, nu să le intoxticăm religios. În viaţă, să fiţi totdeauna pâini calde, nu ciuperci.
Am învăţat că tinerii – despre care societatea spune că sunt looseri, sunt gata să-şi salveze sufletele. Dar nu-i de ajuns numai să le arunci colacul, ci trebuie să sari şi în apa îngheţată după ei. Aduşi la ţărm s-ar putea să nu-ţi mulţumească nici unul, dar tu vei fi mulţumit că ţi-ai făcut datoria. Iar Dumnezeu,
Am învăţat că mulţi semeni nu zboară pentru că nu vor să poarte aripi. Că alţii şi le-au tăiat singuri, de mult. De fapt nu vor să fie îngeri. Iar când nu au aripi, le cresc coarne. Cu ele pot împunge dar nu vor mângâia niciodată. Şi nici nu se vor înălţa spre cer.
Am învăţat că bătutul pe umăr de azi, e şutul în spate de mâine. Căci cine perie bine haina, va urma s-o scuture straşnic. Dar fiecare şut în spate, e un pas înainte. Iar noi n-am fost chemaţi la staţionare.
Am învăţat că oamenii te vor ierta dacă faci crime, dar nu te vor ierta niciodată dacă te văd fericit. Spre surprinderea noastră (şi-a lui Hristos), chiar şi-n biserici se-ascund atâţia hoţi de fericire.
Am învăţat că în secunda doi când ai început să-ţi savurezi binecuvântarea, neobositul drac vine în şorţ de bucătar şă-ţi servească desertul. Desert cu gust de moarte. Nu vei fi otrăvit atâta vreme cât nu vei întinde mâna după „dulceaţă”!
Am învăţat că un milion de demoni dacă ar zbiera la mine, eu şi cu Dumnezeu suntem suficient să învingem! Şi am constatat că totdeauna Hristos e prezent înainte ca ei să rage! Dacă ai fost cu El înainte de groapa cu lei, va fi cu tine în groapa cu lei!
Am mai învăţat că religia trage cu gloanţe oarbe, dar gloanţele credinţei învie pe cei atinşi, că amvonul nu e umbra reflectoarelor, ci a Golgotei lui Hristos, că acolo nu urci, ci te cobori, că în piramida valorii sfinţii sunt peste genii, că şi şchiopii sunt tot din turmă, atâta timp cât merg după ea. Dar şi că semnul superiorităţii e bunătatea, ori că investim în evanghelizări fără să avem roade. Asta înseamnă că nu ne-am pregătit suficient înainte.
Am învăţat anul acesta că „dacă aş fi putut să mă opresc ieri” e filosofia de viaţă care nu ne iartă. Nu ne-ai oprit, suntem buni de plată. Regretele nu mai contează. Lacrimile sunt de prisos. Pocăiţi-vă azi fraţilor!
Acum. Aici. Acolo, va fi prea târziu!
Citeste-l pe Nicolae Geanta aici – http://nicolaegeanta.blogspot.com/
