Cartea “Aproape Acasă” de Billy Graham, cea mai bună carte creștină a anului


ECPA (Societatea Editorilor Bisericilor Creştine Evanghelice) a acordat premiul pentru cea mai bună carte creştină a anului, cartea “Nearing Home” (“Aproape Acasă”) scrisă de către evanghelistul Billy Graham.

“Niciodată nu am crezut că voi trăi la această vârstă,”  a spus Billy Graham când a început această nouă carte plină de reflecţii şi sinceritate. În această poveste dureroasă, Billy Graham împărtăşeşte experienţa sa personală cu înaintarea în vârstă, şi oferă câteva lecţii importante despre modul de a vedea viața noastră de aici, pe pământ.

Potrivit lui Graham, Biblia spune clar că Dumnezeu are un scop specific pentru fiecare dintre noi. Care este scopul Lui pentru aceşti ani şi cum ne putem alinia vieţile noastre cu acest scop?  Cum putem învăţa să ne confruntăm cu temerile şi limitele noastre, și să devenim mai puternici în interior, în mijlocul acestor dificultăţi?

“Vă invit să exploraţi cu mine, nu numai  realitățile vieții, dar, de asemenea, speranţa şi satisfacţia şi chiar bucuria pe care o avem atunci când învăţăm să ne vedem aceşti ani din punctul de vedere al lui Dumnezeu şi descoperim puterea Lui care ne susţine în fiecare zi. ”

Billy Graham, născut la 7 noiembrie 1918, este un autor, predicator şi evanghelist cunoscut în toată lumea. El a transmis mesajul Evangheliei faţă în faţă la mai mulţi oameni decât oricare altul în istorie, și a călătorit pe toate continentele pentru a duce Evanghelia lui Isus.

Citeşte mai mult pe: Cartea “Aproape Acasă” de Billy Graham, cea mai bună carte creștină a anului | Stiri Crestine.ro

Biserica condusa de scopuri – Cresterea ei fara compromiterea misiunii si a mesajului – Rick Warren


Biserica condusa de scopuri este istoria entuziasmanta a bisericii Saddleback. Cartea explica convingerile, principiile si practicile care au fost folosite cu multa putere de Dumnezeu în zidirea uneia dintre cele mai eficiente biserici din America de Nord. Lucrarea lui Rick Warren se bazeaza pe Cuvantul infailibil si inerant al lui Dumnezeu si este înradacinata în conducerea slujitoare sub ungerea Duhului Sfant si într-o dragoste adevarata pentru oameni. Unii ar spune ca biserica Saddleback este o megabiserica, însa aceasta biserica a crescut fara sa compromita misiunea sau doctrina bisericii Noului Testament. Este uimitor ce a facut Dumnezeu în Saddleback. În ultimele doua sau trei decenii, multe biserici s-au bazat în primul rand pe o crestere biologica si prin transferuri, dar în Biserica Saddleback nu este vorba de asa ceva. Ea este devotata ideii ca bisericile vii din secolul 21 trebuie sa fie dedicate în întregime cresterii prin convertire. Rick Warren întelege modul de gandire al celor nemantuiti. Daca bisericile vor sa aiba tot mai mare succes în evanghelizarea societatii noastre care devine tot mai pagana cu fiecare zi, ele trebuie sa învete sa gandeasca asemenea necredinciosilor. Spre lauda lui, Rick descurajeaza încercarea altor biserici de a deveni „fotocopii” ale bisericii Saddleback. În schimb, el încurajeaza bisericile locale sa cucereasca societatea noastra materialista si umanista cu mesajul transformator al lui Hristos folosind metode contemporane relevante fara a compromite adevarul Evangheliei. Aceasta este tema cartii de fata. Biserica condusa de scopuri va ajuta orice biserica locala, indiferent de dimensiunea ei, sa regaseasca misiunea bisericii Noului Testament. Rugaciunea mea catre Dumnezeu este ca mii de pastori, lucratori, învatatori de scoala duminicala si lideri spirituali sã citeasca aceasta carte. Am auzit pe cineva spunand odatã: „Mintile oamenilor sunt ca parasutele; functioneaza cel mai bine cand sunt deschise.” Asa trebuie citita aceasta carte! Dumnezeu sa va binecuvanteze, indiferent de lucrarea în care sunteti implicati. Fiti credinciosi lui Hristos si bisericii Sale pana Se va întoarce El.
W. A. Criswell

http://www.librariamaranatha.ro/product/57/biserica-condusa-de-scopuri-cresterea-ei-fara-compromiterea-misiunii-si-a-mesajului-rick-warren.html

Domnia lui Cristos peste incertitudinile noastre


fragment din cartea DOMNIA LUI CRISTOS ÎN VIAŢA CREDINCIOSULUI

Care ar fi lucrul pe care l-ai cere dacă ai fi absolut sigur că Dumnezeu ţi-ar da orice îţi doreşti? O viaţă lipsită de orice griji? O căsnicie reuşită? Copii sănătoşi, frumoşi şi inteligenţi? O carieră de succes? O lucrare încununată cu rezultate spectaculoase? Te las să te mai gândeşti?

Singura persoană căreia i s-a oferit vreodată posibilitatea să ceară orice şi-ar fi dorit a ales să ceară ceva destul de surprinzător: înţelepciune. Este vorba despre Solomon, fiul moştenitor al celui mai apreciat rege al Israelului din toate timpurile. Fiind chiar la începutul mandatului său, tânărul conducător al poporului ales era încă în perioada când: „…iubea pe Domnul şi se ţinea de obiceiurile tatălui său David” (1 Împăraţi 3:3). Într-o zi: „Împăratul s-a dus la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai însemnată înălţime. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe altar. La Gabaon, Domnul S-a arătat în vis lui Solomon, noaptea, şi Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ţi dau!” (3:4-5). Ca urmare a jertfelor extravagante şi costisitoare ale lui Solomon, Dumnezeu a răspuns gestului său de dragoste cu o ofertă incredibilă: „Cere ce vrei să-ţi dau!

Deşi tânărul rege făcuse câteva greşeli grave în puţinul timp de când urcase pe tron: alianţa cu Faraon, împăratul Egiptului şi căsătoria cu fiica acestuia, precum şi tolerarea închinării pe înălţimi (tradiţie păgână de închinare a triburilor canaanite locale), întâmplarea de la Gabaon ilustrează modul neaşteptat prin care Dumnezeu răspunde iubirii omului şi, mai ales, evidenţiază urmările inimaginabile care pot apărea atunci când rugăciunile noastre ating inima lui Dumnezeu.

Când citim primele două capitole ale cărţii 1 Împăraţi şi vedem greşelile intolerabile ale lui Solomon, dar şi capitolul 11, care descrie felul în care Solomon s-a depărtat de Dumnezeu, ajungând, în cele din urmă, idolatru, mai firesc este să ne întrebăm de ce i-a îngăduit Dumnezeu să urce pe tronul lui Israel, sau de ce nu l-a detronat de la prima greşeală, decât să recunoaştem că El este Cel care îi oferă celui care avea să provoace (în mod indirect) ruptura definitivă între seminţiile poporului lui Dumnezeu un „cec în alb” pentru a-i împlini orice dorinţă.

Nu-i aşa că te bucuri că Dumnezeu este plin de răbdare şi compasiune faţă de oameni?Aşa-i că dacă ai fi fost în locul lui Solomon ţi-ar fi plăcut să ai parte la fel ca el de binecuvântările nemeritate ale lui Dumnezeu? N-am primit noi uneori unele dintre cele mai calde îmbrăţişări din partea lui Dumnezeu atunci când nu ne descurcam deloc bine în umblarea noastră cu El? N-a fost dragostea Lui cea care ne-a cucerit inimile când am văzut cât este de îndurător cu noi? Câtă dreptate avea David când recunoştea, probabil cu lacrimi în ochi, aducându-şi aminte de propriile păcate, că:

Domnul este îndurător şi milostiv,

îndelung răbdător şi bogat în bunătate.

Nu ne face după păcatele noastre,

şi nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.

Ci cât de sus sunt cerurile faţă de pământ,

atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;

cât este de departe răsăritul de apus, 

atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi.

Cum se îndură un tată de copiii lui,

aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El

(Psalmul 103:8-13).

Vorba lui Creangă: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu…”, când privesc în urmă la propria-mi viaţă, tot ce văd este: bunătate, credincioşie, răbdare şi îndurare din partea lui Dumnezeu, scrise cu majuscule peste falimentele mele. Parcă Psalmul 103 ar fi fost scris special pentru mine. Nu aş vrea să mă înţelegeţi greşit, cum că aş încerca să găsesc scuze căderilor celor credincioşi, mă lupt cu toată fiinţa împotriva păcatului, ci vreau mai degrabă să înţelegeţi contextul uneia dintre cele mai uimitoare oferte făcute vreodată de Dumnezeu unui om care nu merita nimic din partea Lui. În ciuda falimentelor sale spirituale, Solomon şi-a vărsat inima înaintea Domnului şi a recunoscut că este neînţelept şi că dorinţa lui cea mai mare este să facă cinste lui Dumnezeu printre naţiunile păgâne, judecând cu pricepere poporul Său.

Una dintre cele mai mari nevoi ale oamenilor este înţelepciunea. De ce înţelepciunea? De ce nu banii, faima, fericirea, sănătatea? Pentru că înţelepciunea este capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu aşa cum este (Sfânt) şi de a ne vedea pe noi aşa cum suntem (păcătoşi). Solomon însuşi avea să recunoască mai târziu că înţelepciunea este virtutea care ne ajută să ne temem de Domnul (Proverbe 1:7; 9:10).

mediacbee.ro

http://www.pasi.ro/revista/domnia-lui-cristos-peste-incertitudinile-noastre.html

Bucuria de a fi femeie … şi ceea ce poate face bărbatul – Ingrid Trobisch


REZUMAT:Cartea lui Ingrid Trobisch, aşa cum spune soţul ei în Cuvânt înainte, prezintă „un tablou sinoptic al celor mai importante laturi şi experienţe din viaţa unei femei căsătorite: împlinirea sexuală, fertilitatea, perioada de graviditate, naşterea, alăptarea şi îngrijirea copilului mic şi, în fine, menopauza şi maturitatea”. Autoarea discută diversele domenii ale experienţei unei femei ca un tot unitar, în care diversele aspecte se întrepătrund şi se influenţează reciproc. În viziunea ei, punctul de plecare îl reprezintă acceptarea de sine, acceptarea frumuseţii de a fi femeie, acceptarea propriului corp. Sunt discutate apoi principalele experienţe de ordin fizic trăite de o femeie: (1) plăcerea soţiei în actul sexual; (2) trăirea în armonie cu ciclul fertilităţii; (3) perioada minunată a aşteptării unui copil; (4) naşterea – o experienţă a cuplului; (5) arta maternă a alăptării; (6) menopauza – o şansă pentru un nou început.

http://www.librariamaranatha.ro/product/1665/bucuria-de-a-fi-femeie-i-ceea-ce-poate-face-b-rbatul-ingrid-trobisch.html

IUBEŞTE-L PE DUMNEZEU DIN TOATĂ INIMA!


IUBEŞTE-L PE DUMNEZEU DIN TOATĂ INIMA!

Cartea „Iubește-L pe Dumnezeu din toată inima!” se adresează, tuturor femeilor, indiferent de vârstă. Ideea de bază este că tot ce se așteaptă Dumnezeu de la noi, este să-L iubim din toată inima. Pustiul experimentat adesea în viața noastră, nu este finalul nefericit al unei curse pierdute, ci poate reprezenta, în esență, locul de întâlnire cu Dumnezeu, sau, metaforic spus, ”sala de clasă” unde învățăm cum să-L iubim, indiferent de circumstanțe și unde ne reamintim ce comori purtăm în ființele noastre vulnerabile, pentru că acolo, tocmai în mijlocul deșertului se află izvorul binecuvântat care dă viață din belșug. A-L iubi […]

http://www.pasi.ro/