Categorie: EDITORIALE

Si a treia intrebare de care vreau sa ne ocupam, dupa ce spune Scriptura –

Efeseni 2:4-6- ⁴ Dar Dumnezeu, care este bogat* în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, ⁵ măcar* că eram morţi în greşelile noastre, ne-a** adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). ⁶ El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti*, în Hristos Isus, V-ati adus aminte adresa exacta a bisericii in locurile ceresti in Hristos. De ce? ⁷ ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea* Lui faţă de noi în Hristos Isus. ⁸ Căci* prin har aţi fost mântuiţi, prin** credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul† lui Dumnezeu.  ⁹ Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni.  ¹⁰ Căci noi suntem lucrarea* Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a** pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele. ¹¹ De aceea, voi, care altădată eraţi neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur şi care sunt tăiaţi împrejur în trup* de mâna omului, ¹² aduceţi-vă aminte* că în vremea aceea** eraţi fără Hristos, fărㆠdrept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele†† făgăduinţei, fără*† nădejde şi fără†* Dumnezeu în lume. 

Asa eram. De aia sa ai toate motivele sa fii dezamagit de tine. De vreo zece ani incoace am un motto al vietii mele surprinzator motto si mi-l adresez intai mie. Imi dau seama ca fiinta de pe pamant cea mai predispusa a autoinselarii  este omul. Si moto-ul meu pentru mine insumi si-mi aduc aminte de el: „Inima omului este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea, incepand cu a mea.” Sunt predispus la autoinselare. Imi place sa ma pacalesc pe mine insumi. Imi place sa ma mint si Duhul Sfant al adevarului ma face sa mi se lumineze ochii mintii, sa ma vad in lumina in care ma vede Dumnezeu. Iata ce am fost, iata ca nu merit nimic. N-am nici o pretentie. Ce mare har este ca sunt primit in familia lui Dumnezeu. A treia intreare de care as vrea sa e ocupam sa intrebam imediat este: De ce ai toate motivele sa fii entuziast de lucrarea lui Dumnezeu.

1. Prima intrebare este: De ce nu ai nici un motiv sa fii dezamagit de biserica?
2. A doua intrebare este: De ce ai toate  motivele sa fii dezamagit de tine insuti.
3. Si a treia intrebare este: De ce ai toate  motivele sa fii entuziast de lucrarea lui Dumnezeu?

Iata ce spune vers. 13 – ¹³ Dar acum*, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi**, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Lucrarea lui Dumnezeu de apropiere de El este extraordinara. ¹⁴ Căci El* este pacea noastră, care din doi a** făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea ¹⁵ şi, în trupul Lui, a înlăturat* vrăjmăşia** dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om† nou, făcând astfel pace, Dragii mei, as vrea sa va aduc aminte de un alt text scris de ap. Pavel. Unii se tot intreaba: Vreau lucrari mai mari. Si-s un duh rau care sunt prin bisericile noastre si prin bisericile dvs: dorinta dupa lucrari senzationale. „Frate, m-am saturat de plictisul din biserica. Vreau sa vad putere. Vreau sa vad senzatii. Vreau sa vad lucruri de-adevaratelea.  Vreau sa vad Duhul Sfant la putere. Duhul Sfant la putere? Hai sa-ti arat care e roada Duhului Sfant. 

Galateni 5:22 – ²² Roada* Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea**, facerea de bine†, credincioşia††,²³ blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva* acestor lucruri nu este lege. Dragii mei, le-am spus ieri tinerilor ca vor fii unii in ziua judecatii care vor veni inaintea lui Dumnezeu: „Doamne dar, n-am facut noi minuni in numele tau?” Unii vor invia morti, altii ung cu untdelemn. Sunt tot felul de lucrari. Altii imping pe altii si se rastoarna cu picioarele in sus. Vedeti tot felul de lucrari. Dar roada Duhului este dragostea. Poti sa ai tot felul de performante sa faci tot felul de lucruri senzationale. Spune ap. Pavel in Corinteni: si daca mi-as da trupul sa fie ars si n-am dragoste..  Daca n-ai dragoste si ai orgolii si ividii… Roada Duhului este dimpotriva dragostea. Apoi, degeaba faci tu tot felul de lucrari daca ti-ai pierdut pacea. Roada Duhului, lucrarea lui Dumnezeu este dragoste, iti da si bucurie.

Spunea un frate: Unii credinciosi sunt atat de incruntati, sunt atat de suparati, murmura atat de mult de parca n-ar fi fost botezati in apa, parca ar fi fost botezati in otet. Asa-s tot timpul incruntati. Asa-s, tot timpul le ploua, le tuna si le fulgera. Si parca tot timpul d-le sunt incordati si frustrati pe cineva. Te-ar manca. Dragostea, bucuria, pacea- o pace care intrece orice pricepere. Stiti unde am vazut din plin aceste lucruri cel mai mult? Unde nu va asteptati. Pe paturile de spitale intre bolnavi  rastigniti de perfuzii am vazut bucurie si pace.

La un moment dat, ani in urma, m-am dus sa vizitez un frate. Si a auzit ca vin cumva si s-a pus in carucior si si-a facut vant. Avea un picior amputat din cauza diabetului si acuma era tocmai amputat al doilea tot din cauza diabetului. Diabetul a urcat, era distrus piciorul si stiti foarte bine ca la diabet ranile se vindeca foarte greu. Si i-am vazut uturelul acela de  picior infasurat bine si se vedea cum sangele era inca oprit acolo si era rosu. Si instinctiv, nu m-am putut opri, m-am uitat la piciorul lui. S-a uitat la mine zambind, si-a facut vant spre mine. A zis: „Frate, va uitati ca lipseste un picior,  lipsesc amandoua de fapt, amandoua picioarele.” Zice in felul urmator: „Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza radare. Dar, rabdarea trebuie sa-si faca  desavarsit lucrarea ca sa fiti desavarsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic.” Zice: „Acuma sunt desavarsit, intreg si nu duc lipsa de nimic. Dumnezeu a vazut ca picioarele mele ma impiedicau  sa intru in Imparatia Cerului, le-a taiat si acuma intru perfect, desavarsit, intreg si nu duc lipsa de nimic.

Am vazut dragoste unde nu te astepti, la copii abandonati de parinti. Am vazut dragoste la copil provenit din familie cu sase copii. Cand au ajuns in Statele Unite, tatal i-a parasit si i-a lasat de izbeliste. Si i-a lasat saraci. Si copii aceia au invatat ce inseamna dragostea, unul pentru altul mai intai, apoi dragostea pentru biserica, dragostea pentru Domnul, dragostea pentru mama lor, dragostea pentru semeni. Si au invatat sa daruiasca si sa fie generosi. Acolo am gasit dragoste. Am vazut dragoste, bucurie si pace in case unde stateau 11 in casa cu o singura camera si nu erau nemultumiti. Si am vazut amaraciune si frustrare si nervi si cearta unde aveau fiecare o camera, ca albina celula ei. Si tot nu erau multumiti.

Roada Duhului Sfant, lucrarea in noi este dragostea, pacea, indelunga rabdare, unatatea, facerea de bine, credinciosia sau perseverenta, blandetea, infranarea poftelor, impotriva acestor lucruri nu este lege. Ce ne spune ap. Pavel in partea a doua dincap. 2 din Efeseni este: Dar, acum, in Hristos, toate lucrurile acestea ni se dau din plin. Am fost pecetluiti cu Duhul Sfant, de aceea trebuie sa sar in sus de bucurie. Ap. Pavel este in puscarie, prins probabil in butuci si stiti dvs. ce inseamna sa fiti prinsi in butuci? Am fost acolo la una din inchisorile in care  se spunea ca a fost ap. Pavel. Eu sunt un om mic de statura, dar nu puteam sa stau in picioare. Tot timpul ghemuit si nu era nici un fel de iluminator. Sa fii fara lumina, sa nu poti sta in picioare, si pe langa tine prin spate sa treaca un fel de canelura, un fel de canal pe care se adunau toate mizeriile de la ceilalti puscariasi. Si mirosea cumplit. Frig, bacterii, mizerie, ap. Pavel se pare ca avea o conjunctivita cronica, ca-i curgeau ochii tot timpul, de aia le spunea: „Fratii mi-ar fi dat chiar si ochii.” Plin de cicatrici si probabil din cand in cand, prins in butuci. Cand esti prins in butuci, chinurile  sunt cumplite. Mai intai, ca nu poti sa te misti si esti tot timpul in pozitia sezand. Si vin nevoi fiziologice pe care le ai si nu poti sa le faci, pentru ca esti prins in butuci. Tu esti tot timpul sezand si inecp sa ti se umfle picioarele. Si incep sa tumefieze.S i incep sa se gangreneze. Si incepi sa suferi tot felul de insuficiente. Ce faceau Pavel si Sila cand erau prinsi in butuci? ombaneau, asa-i? Nu le convenea ca e biserica nu stiu cum. Ce faceau? Cantau cantari de lauda. Si ap. Pavel, din inima pamantului, din puscarie, ne scrie un text care trebuie sa ne calauzeasca azi. De ce trebuie sa sari in sus de bucurie ca esti membru al bisericii? De ce trebuie sa sari in sus de bucurie ca esti iubit al Domnului? De ce trebuie sa sari de  bucurie ca esti parte a miresei Domnului? „Bucurati-va,” si n-ajunge odata, „si iarasi zic: Bucurati-va.” De ce? Pentru ca avem Duhul Sfant, pentru ca bucuria e o roada a Duhului Sfant.

El a venit sa aduca vestea buna a pacii, voua, celor ce erati departe si pace celor ce erati aproape. Roada Duhului Sfant este dragostea, bucuria, pacea. „Caci prin El si unii si altii  avem intrare la Tatal intr-un singur Duh”. De aceea trebuie sa fiu bucuros.  ¹⁹ Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni* cu sfinţii, oameni din casa** lui Dumnezeu, – si urmeaza o imagine extraordinara: ²⁰ fiind zidiţi* pe** temelia apostolilor† şi prorocilor, piatra†† din capul unghiului fiind Isus Hristos. In El. tu esti caramida. eu sunt caramida. ei sunt caramida. tinerii sut caramizi vii. ²¹ În El* toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu** sfânt în Domnul. O imagine statica si dinamica. Un templu care creste. ²² Şi prin* El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul. Habar n-am din ce este construit zidul bisericii dvs. Daca ar fi costruit din caramizi, imaginati-va la un moment dat ca caramida aceea, a 20-a de sus si a patruzecea de jos ar spune: Mie nu mai imi convine aici. Suratele mele-s cam grele pe mine si le suport cam greu. Asta din stanga ma inghesuie, asta din dreapta ma inghesuie si astea de sus parca nu mai imi place de ele si nu mai imi place in compania lor. Eu m-a hotarat sa ies afara. Si asa face si a cincizecea si asa face si a o mia si asa face si a 1.200 si s-au hotarat sa-si faca clubul caramizilor care nu mai sunt in biserica. Clubul caramizilor parabisericesti. Clubul si grupul caramizilor care s-au izolat. Ce se intampla cu cladirea? Colapseaza. O caramida care-i scoasa din cladire nu-i buna nici macar de nimic. Nu-i buna decat sa te impiedici de ea. Si daca raman caramizi prin curte, cei care ati lucrat in constructie, cand raman caramizi intregi prin curte, ce se intampla dupa o vreme? Se sfarama si se  fac praf. Dragul meu, vreau sa-ti spun cu toata responsabilitatea: tineri fara biserica va faceti praf. Or fi bune intalnirile voastre,  or fi bune excursiile, vacantele, taberele. Nu tin loc de biserica. Biserica este cladirea lui Dumnezeu. Bisericii i s-a promis ca portile imparatiei mortii n-o vor birui. Nu ONGurilor, nu fundatiilor, nu organizatiilor, nu celulelor de casa, nici unei alte institutii. Nici primariilor, nimic nu li s-a promis, ca portile Imparatiei mortii nu o vor birui! Ci, numai bisericii. Si  nu exista alta institutie care sa fi rezistat 2.000 + ani de-a lungul istoriei, decat biserica. Au cazut imperii. Sa-u dezbinat natiuni. Au cazut etnii, dar biserica a ramas. Slavit sa fie Domnul bisericii.

Am vazut in seara aceasta, dragii mei,

1. de ce nu ai nici un motiv sa fii dezamagit de biserica ta, pentru ca nu-i biserica ta. E biserica Domnului. Si daca n-ai dreptul sa fii dezamagit de Domnul, n-ai voie sa fii dezamagit nici de trupul Lui. Daca n-ai dreptul sa fii dezamagit de mire, n-ai dreptul sa fii dezamagit  nici de mireasa Lui. Daca n-ai dreptul sa fii dezamagit de Cel care a facut Templul, n-ai dreptul sa fii dezamagit  nici de templul viu care creste.
2. De ce ai tot dreptul sa fii dezamagit de tine?  Pentru ca esti in firea pamanteasca. Daca apostolul Pavel striga: „Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! –Romani 7:19  ²⁴ O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?… – trebuie sa strigam si noi impreuna cu el: O, Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? Dumnezeu prin harul Lui ne-a izbavit. Eram morti, dar acum suntem vii. Multumim Domnului ca nu mai suntem unde am fost. Si multumim pentru harul de a ne pune intr-o pozitie nemeritata de nici unul dintre noi. Nici eu n-o merit, nici dvs.
3. Al treilea lucru, de ce trebuie sa fii intotdeauna bucuros de lucrarea lui Dumnezeu? Pentru ca lucrarea desavarsita, perfecta pentru care Dumnezeu iti da itelepciunea si-ti deschide ochii s-o vezi si daca o vezi cum trebuie, vei fi tot timpul plin de bucurie  ca ap. Pavel in puscarie si vei striga impreuna cu sfintii: „Bucurati-va si iarasi zic, bucurati-va si chiar cad vei fi persecutat, cum spune Domnul: Bucurati-va asi veseliti-va chiar si atunci cand veti fi prigoniti- numai daca veti fi prigoniti din cauza numelui Meu.” 

Dragii mei, iubiti biserica. Invatati-i pe copii sa iubeasca biserica. Invatati-i pe cei care sunt proaspat convertiti sa iubeasca adunarea. Sa iubeasca si intalnirile, dar sa iubeasca si pe frati si pe surori pentru ca in vremurile grele care ne vin  inainte, nu avem nimic mai un, nici o familie mai aproape decat biserica. Intreati-i pe tinerii care au fost alungati de parinti. Am avut studenti care au fost alungati de parinti si parintii au zis: „De astazi, nu te mai primim.” Am avut student musulman din Albania si familia lui musulmana l-a renegat si a gasit o familie in biserica. Ei, acesti stiu sa aprecieze biserica, cei pentru care biserica inseamna mama, tata, frati, surori. multi in veacul acesta si mai multi in veacul viitor. Domnul sa va binecuvanteze sa aveti o biserica vie, sa cresteti spre slava Lui si nu uitati, acesta este un Templu care inca creste. Este un Templu care este inca in constructie. Dumnezeu n-a dat inca schelele jos. Cand va da schelele jos, cand va da draperiile jos se va vedea bijuteria pe care Marele Arhitect a facut-o spre slava laudei Lui. Amin.

CITESTE PARTEA 1-a aici – Marius Cruceru ~ Trei intrebari „DE CE?” 1.De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica? Biserica Izvorul Vieţii 6 septembrie 2015

Mesajul din video incepe la minutul 21:00-

VIDEO by Biserica Izvorul Vieţii

https://rodiagnusdei.wordpress.com

A vorbi înseamnă a rupe puţin din tine însuţi.  Henry de Montherlant

Citeam ieri din cartea Estera în Biblie şi prin capitolul 3 mi-am regăsit unele din greşelile trecutului. Una din acele greşeli este că i-am ascultat pe cei care îi vorbeau de rău pe alţii. Teoretic măcar, acum ar trebui să fiu mai înţelept deci să fi învăţat din greşelile din trecut şi să aplic în viaţa mea, dar oare cât de mult am învăţat în realitate?

Să asculţi vorbe senzaţionale, lucruri ascunse despre ceilalţi e foarte incitant pentru vorbitor dar şi pentru ascultător. În momentele acele de conversaţie se crează ca o vrajă între cei doi şi ambii se simt foarte bine discutând picanteriile secrete din viaţa altora, te cuprinde un fel de stare unică aflând detalii intime şi ascunse despre aproapele tău şi starea asta te face să te simţi „o ţâră de zeu”. Secretele discutate „în secret” măresc considerabil doza de adrenalină din corp şi echivalează uneori cu o săritură cu coarda la senzaţiile trăite.

Nu ştiu dacă lucrul acesta e valabil şi pentru alte naţii dar pentru români e valabil cu siguranţă. De altfel modul de funcţionare al televiziunilor ne confirmă asta. Aproape toate se concentrează pe ştiri senzaţionale şi nu se dau în lături de la a divulga secrete murdare la propriu şi la figurat. Ei ştiu că oamenii se simt bine să afle astfel de lucruri, senzaţia generată de astfel de ştiri îi va face pe clienţii lor să se întoarcă pe acel post pentru că este plăcut pentru ei să vadă sau să audă astfel de ştiri.

În cartea Estera după ce Haman este pus mai mare peste slujitorii împăratului unii îl văd pe Mardoheu că nu se închină şi se duc la Haman „să îi spună secretul”. E ceva ce trebuie să afle, e un secret care trebuie ştiut, era necesar să obţină oarece statut de „vedetă” pârâşul. Deşi erau cu toţii doar slujitori care lucrau pe la poarta împăratului, aveau acelaşi statut unii s-au văzut deja mai sus puţin, s-au văzut superiori.

De câte ori nu se întâmplă asta şi cu noi. Am auzit multe istorisiri din perioada comunistă dar una larg răspândită era tocmai asta privitoare la „turnarea” aproapelui. Oameni de aceeaşi condiţie, colegi de suferinţă, de aceeaşi clasă socială se pârau unii pe alţii. Ba mai mult, vecinii se urmăreau unii pe ceilalţi ca să găsească ceva „de turnat”, dorinţa de a avea ce raporta era mare. Nu aveau beneficii decât puţini dintre ei şi de regulă turnătorii erau şi ei turnaţi la rândul lor dar era senzaţia aceea unică a secretului aflat şi spus.

În biserică nu a fost diferit din păcate. Oamenii „s-au turnat unii pe alţii” iar cei care nu au făcut-o comuniştilor au făcut-o unii altora. Asta e un fel de “turnare evlavioasă” care a rămas şi după ce comuniştii au plecat. Vorbirea de rău a fratelui aduce multe lucruri negative în biserică, otrăveşte multe inimi. Dincolo de plăcerea aceea perfidă găsită la ascultarea sau la vorbirea de rău, de senzaţia aceea unică în care inima bate mai tare şi ochii „sticlesc”, dincolo de dorinţa aceea nebună de a ajunge acasă sau la altcineva pentru a spune mai departe acel secret este doar otravă şi nefericire. David este afectat tare de un asemenea fenomen si spune  „Dacă vine cineva să mă vadă, vorbeşte neadevăruri, strânge temeiuri ca să mă vorbească de rău; şi când pleacă, mă vorbeşte de rău pe afară.”

Vorbirea de rău distruge oameni. Dacă vrei motive să vorbeşti de rău pe aproapele cu siguranţă vei găsi, dacă vrei oameni cărora să le spui acele vorbe rele cu siguranţă vei avea ascultători dar omul pe care îl vorbeşti va fi dărâmat. Toţi greşim în multe feluri şi deci material de bârfă vei găsi dacă stai la vânat greşeli însă nu uita: ce seamănă omul aceea va şi secera, dacă seamănă în firea pământească…. Nimic nu poate distruge mai eficient un om decât un secret ţinut ascuns pe care tu sau eu îl dezvăluim. Nimic nu poate distruge mai eficient o biserică locală ca acest sport. Gândeşte-te înainte de a rosti acele vorbe „magice”, „senzaţionale” care va fi efectul lor.

Vorbirea de rău otrăveşte comunitatea. Fie că e vorba de biserică sau de un alt tip de comunitate, vorbirea de rău atacă liantul care ţine oamenii împreună. Atacă încrederea în ceilalţi. Nu te mai poţi încrede în aproapele deloc, nu te mai poţi destăinui cuiva din teama de a nu apărea la „la radio şanţ”. Liantul care ar trebui să ne ţină uniţi este distrus şi continuă să se distrugă. Nu mai avem încredere în nimeni. Cui să mai mărturisim păcatele? Cui să mai cerem ajutorul? Cu cine să ne mai unim în rugăciune?

Vorbirea de rău este condamnată de Dumnezeu. Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor! Cine vorbeşte de rău pe un frate sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci Legea, nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător. Iar în Tit scrie: Tit să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.

Vorbirea de rău este otrava şi armele cu care creştinii îşi permit să se războiască cu alţii. Nu ar putea să îşi otrăvească mâncarea, să se bată în cuţite, să se atace, să se împroaşte cu pietre dar nu ezită când e vorba să strecoare „vorbe otrăvite” sau „să înfingă” o vorbă bine plasată sau să arunce cu cuvinte neadevărate sau dubioase.

Eclesiastul 7:22  Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii. Nu ştiu tu cum ai fost dar eu am greşit la capitolul acesta şi scriptura ne spune: între voi nu trebuie să fie aşa fraţii mei.

Sursa :http://www.filedinjurnal.ro/din-greselile-trecutului-vorbirea-de-rau/

2. De ce trebuie sa fii neaparat dezamagit de tine?

A doua intrebare: De ce trebuie sa fii neaparat dezamagit de tine? Prima intrebare a fost: De ce nu ai nici un drept sa fii dezamagit de biserica lui Dumnezeu? De frati si de sfintii care sunt in Hristos. Dar, de ce trebuie sa fii neaparat dezamagit de tine? Apostolul Petru si apostolul Pavel , fiecare dintre ei au facut un lucru in trecut de care le este permanent rusine si pe care-l amintesc tot timpul. Petru aminteste faptul ca s-a lepadat de Domnul. Intrebare, frati si surori: Fratii l-au iertat? Sigur. Domnul l-a iertat? Sigur. El s-a iertat? Niciodata. Niciodata. Fratii l-au iertat. Domnul l-a iertat. El, pe el insusi, nu se iarta. Intr-un fel bun. Tot timpul, ca sa se smereasca, isi aduce aminte: „Eu L-am negat pe Domnul. Iuda L-a vandut, eu L-am negat pe Domnul. M-am rusinat de El.”

Hai sa ne amintim acuma de Pavel. Pavel spune: In cele din urma, ca unei starpituri, mi s-a aratat si mie.” Si mai spune un lucru pe care nu si-l iarta. Ce credeti dvs. frati si surori, fratii l-au iertat ca i-a persecutat? Da. Domnul l-a iertat? Dar el s-a iertat? Niciodata. Spune: „Eu, care am persecutat biserica Domnului, sunt nevrednic de har. Asta inseamna har, sa fii constient cat de nevrednic esti si cum Dumnezeu ti-a daruit intrare in Imparatia Lui. Atitudinea unora dintre noi este cu o oarecare vrednicie, ca si cum am merita harul lui Dumnezeu. Ca, venim inaintea fratilor si a surorilor: „Cum, pe mine nu ma pune? Pe mine nu ma baga in seama? Mie nu mi-a dat atentie? Pai, eu sunt si pregatit, eu am si diplome, am si cutare si cutare..” Si, parca asteptam ca toti ceilalti sa ne salte pe noua perne (ca in Fat Frumos si Ileana Consanziana) si chiar de sub noua perne, tot simti mazarea de sub ele. Asa de sensibili suntem.

De ce ai toate motivele sa fii dezamagit de tine? Iata ce ne aduce aminte apostolul Pavel: nu trebuie sa uiti niciodata de unde ai plecat.Stiti care este cea mai mare problema in bisericile naostre? Avem copii crescuti in biserica. Multi dintre ei care-s crescuti in biserica, cum le spuneam ieri tinerilor, si nu mai sunt nascuti din nou. Se boteaza, dar nu-s nascuti din nou. Nasterea din nou vine cu pocainta. Nasterea din nou vine cu zdrobire. Nasterea din nou vine cu lacrimi. Copii care n-au plans niciodata pacatul lor si nu-s constienti de starea lor, ei, acestora ne vorbeste Domnul. Si vorbesc ca unul care am crescut, sunt la a patra generatie de baptisti. Am crescut in biserica si am trait aceasta drama a faptului ca cel crescut in biserica tinde sa fie mandru ca-si merita statutul de membru in biserica. Pentru asta trebuie sa ne aduca aminte apostolul Pavel, cine suntem cu adevarat, de fapt. Cine am fost si cum ne-a spalat Domnul.

Iata ce spune capitolul 2- ¹ Voi* eraţi** morţi în greşelile şi în păcatele voastre, ² în* care trăiaţi odinioară – Iata paradoxu: esti mort, dar traiesti. Traiesti, dar esti mort..- după mersul lumii acesteia, după domnul** puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării†.. -Aseara, cu tinerii, am vazut sapte provocari pe care lumea contemporana le adreseaza generatiei lor. Fara sa ne dam seama, suntem cuprinsi de duhurile lumii acesteia si suntem conformati si modelati dupa lumea din jurul nostru. Probabil, majoritatea dintre dvs. ati mers cu trenul. Eu trebuie sa fac calatorii lungi cu trenul. Daca ma sui la Oradea, trebuie sa ma dau jos la Iasi, unde locuieste mama mea. Si dupa 12 ore de calatorie cu trenul, cand te dai jos pe peron, a plecat toata lumea si incepi sa mergi. Stiti ce ramane in toata fiinta ta? Ta-ga-dan, ta-ga-dan. Parca tot timpul face asa. Nu-ti dai seama cat ai fost in tren ca tot timpul, trenul te-a zguduit si cand te dai jos, parca continui sa mergi in continuare ca si cu trenul, pana cand iti dai seama ca mergi pe jos. Merg linistit, trebuie sa ma linistesc. Gata. S-a terminat. Exact aceasta-i imaginea.

Atata de mult mergi in mersul lumii, in ritmul lumii, uitati ce spune aici: ² în* care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, – dupa ritmul lumii acesteia. Nu ne dam seama cat de mult ne-a influentat lumea in care traim, in comportamente, in atitudini, in limbaj si cum aceasta mentalitate de consumator: „Mie nu-mi place la biserica asta, ma duc la alta,” sau „Mie nu-mi place predica asta, am sa-mi culeg alta de pe internet. Mie nu-mi place comitetul asta, ma duc la altii.” Mentalitate de consumator. O asemenea mentalitate este nebiblica si foarte paguboasa. Stii unde vei sfarsi? Singur. Si in singuratate este moarte. Iti aduce aminte Scriptura: ¹ Voi* eraţi** morţi în greşelile şi în păcatele voastre, ² în* care trăiaţi odinioară după mersul lumii acesteia, după domnul** puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării†. Sau fiii razvratirii. Duhul de razvratire in biserica este unul dintre cele mai pacatoase si otravitoare duhuri, care despart, dezbina bisericile in ziua de astazi. De aceea ai motive sa fii dezamagit de tine, pentru ca esti mort si acuma trebuie sa multumesti Domnului ca esti viu. Pentru ca ai mers in mersul lumii si acuma Dumnezeu ti-a dat un alt mers. Pentru ca ai fost un fiu al neascultarii si ai trait odinioara:  Între* ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele** firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram† din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi.

Problema unora dintre noi este ca doresc sa fie ca ceilalti. Ca femeile noastre au ajuns sa pofteasca sa arate ca femeile celorlalti. Ca, noi barbatii, dorim sa ne comportam ca ceilalti. Si Scriptura spune: Ai fost mort. Ei sunt morti. Tu, lauda-L pe Dumnezeu ca te-a scapat de acolo. Lauda-L pe Dumnezeu ca esti viu. Am facut armata exact in timpul revolutiei. Am fost recrutat in Octombrie, in 1989/ Au fost cele sase saptamani de instructie, am despus juramantul si dupa depunerea juramantului am intrat in ritmul de scoala de ofiteri cum era atunci. Si, in decembrie 1989, s-a dat alarma. In momentul cand s-a dat alarma, pana in martie, am fost in stare de razboi. Pana in 31 martie, daca va amintiti, ca au fost miscarile acelea de strada si noi am fost in stare de razboi din 17 decembrie pana in 31 martie. Am fost un copil mofturos la mama. Mama ne-a crescut asa cum a putut, dar am fost un copil mofturos. „Asta, nu-mi place. Asta, nu-mi place.” Ma culcam cand voiam eu. Ma sculam cand voiam eu. Mai ales dupa terminarea liceului. Strambam din nas… Dupa ce am trecut prin armata si dupa 40 km in mars, prin soare si prin frig, si dupa ce am indurat si frigul si ninsoarea, cand am ajuns acasa, parca am ajuns in rai. Dragii mei, painea prajita mi se parea prajitura. Ou ochi mi se parea un lux. Si am invatat sa apreciez lucrurile simple. Cand se facea 5:30 dimineata, fara sa-mi dau seama, eram in picioare si cautam pantalonii si centura. Si imi aduceam aminte ca sunt acasa. Si asa de dulce era sentimentul cand ma asezam din nou in pat. Dar, imi era frica: oare visez? Oare e real?

Asa-i cand esti eliberat de pacat. Cand esti eliberat de pacat si esti in Imparatia lui Dumnezeu, toate lucrurile ti se par asa de minunate. Un frate pastor, fratele Vasile Talos povesteste experienta pe care a avut-o cu doi intelectuali din Bucuresti pe care-i chema la biserica. Si i-a chemat la biserica si a zis: acuma, pregatesc cea mai buna predica, ca sa-i impresionez.  Si cantarea corului sa fie bine aranjata, ca astia-s oameni in televiziune, is scriitori, is oameni importanti. Trebuie sa avem grija cu ei. Sa vedem, ca poate se intorc la Dumnezeu. Si intr-adevar, toate lucrurile merg perfect si la sfarsitul programului, cuplul acela perfect, erau amandoi in lacrimi. Si le zice: „Haideti sa mergem la masa.” Si in timp ce s-au dus la masa s-au linistit cei doi si i-a intrebat: „Ei, cum v-ati simtit la noi? Ce va placut cel mai mult?” Au zis: „Domnul Pastor, am avut una dintre cele mai frumoase experiente  din viata mea. A fost extraordinar.” „Bine, bine, dar ce va placut cel mai mult?” „D-le, primul lucru pe care l-am apreciat si mi-a placut extraordinar a fost cand au incepu sa cante toti. Cand a cantata cel din stanga cel din dreapta, cel din spate, cel din fata, parca am fost in rai, parca m-a luat asa: cine o fi invatat pe oamenii astia sa cante cantarea comuna?” Uimit: „Cantarea comuna?” „Cantarea comuna ne-a placut exraordinar.  …asa de frumos! Ne venea si noua sa cantam impreuna cu ei.” „Bun. Al doilea lucru, ce va placut cel mai mult?” „Al doilea lucru- ne-a placut  extraordinar cand au inceput sa se roage. Spuneti-mi, dvs. ii invatati pe de rost rugaciunile astea?” „Nu se roaga liber.” „Am vazut acolo niste tineri care s-au rugat, dupa aia, o femeie mai in varsta care s-a rugat. Dupa aia, din spatele meu, un barbat care s-a rugat. D-le, extraordinar, oamenii astia de unde au atata invatatura si atata teologie? Si atata de articulat si asa cuvinte frumoase? Foarte mult ne-a placut rugaciunea comuna.” „Bun, si al treilea lucru?” Si pastorul astepta sa-i spuna: am apreciat predica dvs. „Al treilea lucru,” si aici incep sa-i curga siroaie de lacrimi pe obraji. „Al treilea lucru, d-l pastor, au fost anunturile.” „Anunturile?” „Da. Anunturile. Mie mi-ar place sa fiu parte dintr-o comunitate in care se anunta ceva de geul urmator: Sora Marioara e bolnava si trebuie sa ne ducem la ea s-o ingrijim. Sa-i taiem lemnele si fetele trebuie sa se ocupe, sa o schimbe si dupa aia sa-i cantam niste cantari. Mie mi-ar place sa fiu parte dintr-o asemenea comunitate. Sau anunt: Sora Lenuta e la spital fratele Ion are nevoie de ajutor acasa si este singur. Mie mi-ar place sa fiu parte dintr-o  comunitate care poarta grija fata de vaduve, fata de orfani si fata de bolnavi.”

Observati, oamenii care vin de afara ce apreciaza? Lucrurile pe care noi le dispretuim. „Ora de rugaciune e prea lunga is plictisitoare. De ce s-o mai folosim? Cantarea in comun- ‘Lasa, ca face niste trupe de lauda si inchinare si inlocuim cantarea comuna. Anunturile? Cand trece si momentul asta? Asta-i parte din pulicitate si reclame. Hai sa-l dam de-o parte. Nu, dragii mei asta-i viata bisericii. Si oamenii care vin apreciaza ceea ce noi consideram ca sunt roscove bune de aruncat. Le-am dat un exemplu tinerilor, ieri, ca noi incercam sa facem biserica sa semene cu lumea. Si lumea vine la noi si spune: „Nu de asta avem nevoie. Ne pare rau, n-avem nevoie nici de zgomotul pe care-l faceti voi, nici de lumificarea bisericii. Noi avem nevoie de o biserica in care sa avem liniste, in care sa ave cuvant.” Sisunt oameni care sunt insetati de Cuvant. Nu transformati biserica in altceva ce nu este. Cei care veniti din lume, amintiti-va ce frumos vi se parea prima data cand ati venit la biserica. Cum toate lucrurile erau luminoase si erai atata de entuziast. Te-ai copt intre timp. S-a depus o crusta pe inima ta. Ai inceput sa te impietresti si dragostea dintai in care ai fi venit la biserica si te intreba-i de frati: Dar, numai duminica aveti? Numai duminica si joia? As veni in fiecare zi la biserica. Pot sa vin si maine pot sa vin si poimaine. Acuma se face 9 dimineata si zici: Iar la biserica? Nu merit si eu o zi de odihna? Dragul meu, intoarce-te la dragostea dintai. Lasa pe Duhul Sfant sa sparga coaja de pe inima si sa ti-o moaie din nou pentru El, amintindu-ti, fara El a-i fi fost pierdut, fara El ai fi fost mort. Fara El ai fi fost fiu al maniei, la fel ca si ceilalti.

https://rodiagnusdei.wordpress.com

În citirea mea în Scriptură din această dimineață, un cuvânt mi-a atras atenția: „râvnă”. Acest cuvânt e folosit de puține ori în Scriptură, de aproximativ 40 de ori, și descrie starea de înaltă motivație a cuiva pentru anumite deziderate. E vorba de acea dorință arzătoare de a face ceva, de a ajunge undeva, de a respecta ceva și este una din stările recomandate de Dumnezeu, prin robii săi, nouă. Dumnezeu apreciază o râvnă sănătoasă pentru împlinirea poruncilor și pentru trăirea după modelul Cristic.

Pavel când îi scrie lui Tit că Domnul Isus Mântuitorul asta dorește, să Îi fim urmași în faptă, plini de râvnă: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, şi să-Şi curăţească unnorod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” Celor din Galatia le recomandă de asemeni râvna: „este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine”.

Râvna este o calitate care s-a erodat mult la creștinii de azi, sau care a luat alte forme nebiblice. Mulți sunt plini de râvnă pentru religii, pentru ideologii, pentru neprihănirea proprie. Situația asta nu e străină Scripturii, pentru că, s-a întâlnit în biserica primară din Roma, când Pavel e nevoit să le atragă atenția „ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” Râvna nu  e benefică și bună în orice situație. O râvnă greșită, poate produce mult rău, de aceea e nevoie ca râvna să fie stăpânită de Duhul Sfânt și insuflată de El, cum le scrie Pavel tot celor din Roma: „Fiţi plini de râvnă cu duhul.”

Râvna e pe cale de dispariție azi sub toate formele ei. Foarte greu și rar mai poți „aprinde” oameni, pentru diferite deziderate sau acțiuni. Tehnologia, confortul, izolarea, ne fac letargici și nu mai înțelegem termenul de râvnă, nu mai este relevant pentru noi și devine un cuvânt scos din vocabularul nostru. La acțiuni nebiblice încă mai este râvnă. Priviți râvna păcătoasă, care mână unii oameni, să militeze pentru drepturile minorităților sexuale. Au fost și sunt așa de plini de această râvnă drăcească, încât fac legea majorității. Un om normal, heterosexual, poate ajunge ușor la închisoare, dacă vrea o anume minoritate sexuală. Asta e râvnă, să mergi până în pânzele albe. Da, nu e corect dezideratul lor, nu e corectă manipularea, nu e corect modul de a vedea lucrurile, dar au râvnă pentru dorința lor.

Rar mai vezi oameni plini de râvnă. Creștinii, cei mai mulți, rezumă râvna la cadrul strict al bisericii. Credem greșit că râvnă înseamnă, să țipi tare la rugăciune sau amvon, credem greșit că râvnă înseamnă, să nu lipsești niciodată de la biserică, credem greșit că râvnă înseamnă, să ridici mâinile în sus la cântări sau rugăciuni, credem greșit că râvnă înseamnă, să ne batem cu alte tabere în biserică sau să vânăm pe cei care greșesc. Nu este râvnă acel predicator încruntat, transpirat și turbat care zbiară după amvon. Nici acel cântăreț care dă în delir, de câte ori repetă refrenul, nici acela care se roagă de se aude în tot cartierul sau acela care nu mai termină rugăciunea. Nu asta nu este râvnă.

Râvna este legitimă, când cuprinde mai întâi viața noastră în întregime, când ne arde dorul de a fi ca Isus, când ne arde dorul să slujim oamenii din afara bisericii, când nu ne dă pace gândul că am putea face o faptă bună în acea zi. Râvna este atunci când vrem și acționăm pentru a fi ca Isus.

Este mare nevoie de oameni ai lui Hristos plini de râvnă pentru fapte bune. Noi pocăiții avem capacități si puteri imense. Odată eram cunoscuți pentru unitatea noastră. Oamenii se pocăiau pentru că că pocăiții îi ajutau să își facă casă, pentru că pocăiții sunt uniți, pentru că pocăiții îi scoteau din necaz. Astăzi, pocăiții au schimbat foaia, nu mai fac din astea „că doar nu-s fraieri”. Înainte se știa de râvna pocăiților pentru „adunare”. Astăzi nu mai este așa proeminent aspectul acesta. Înainte râvna îi făcea pe pocăiți să cânte în tren, autobuz, gară, spital etc. Azi pocăiții tac în același context. Nu mai este râvnă sau dacă este, nu mai depășește biserica locală.

Suntem chemați să avem râvnă în deosebi pentru fapte bune. Aici se vede cel mai bine râvna. Suntem chemați să lucrăm pe degeaba, să oferim din banul, bunurile sau timpul nostru.Suntem chemați să ne jertfim pentru oameni, să ajutăm, să ne implicăm, să acționăm. Consider că o biserică locală, care nu are acțiuni sociale clare în localitatea în care funcționează, nu poate și nu are dreptul să facă evanghelizare și să cheme oamenii din acea localitate. Are dreptul să spună despre Hristos, doar acea comunitate de oameni, care l-a arătat pe Hristos mai întâi prin acțiunile sale, prin faptele de jertfă și implicare. Cineva spunea bine că: „Sunt mai sfinte mâinile care ajută decât buzele care se roagă.”

Râvna… cât de străin sau apropiat ți se pare acest termen? Cât de mult ne caracterizează pe mine și pe tine? Cum o manifestăm și care sunt granițele ei? Putem face ceva mai mult? Știi ce fapte bune se pot face în orașul tău? Știi ce proiecte de voluntariat există în zona din care faci parte?

Sursa:http://www.filedinjurnal.ro/plin-de-ravna-pentru-fapte-bune/

Text Efeseni 1:1-12

1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin* voia lui Dumnezeu, către sfinţii** care sunt în Efes şi† credincioşii în Hristos Isus:
2 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos.
3 Binecuvântat* să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos.
4 În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său, pe* care ni l-a dat în Preaiubitul Lui**.
7 În* El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile** harului Său
8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;
9 căci a binevoit să ne descopere* taina voii Sale după planul pe care-l** alcătuise în Sine Însuşi,
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea* vremurilor, spre** a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate† lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.
11 În El* am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai** dinainte, dupㆠhotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,
12 ca* să slujim de laudă slavei Sale, noi, care** mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

Scumpa biserica, traim zile extrem de dificile pentru biserica Domnului. Traim vremuri in care ne plangem. Si calatorind mult si la fratii penticostali si la fratii baptisti si la fratii Crestini dupa Evanghelie, peste tot aud aceleasi lucruri: „nu mai sunt vremurile de odinioara. Nu se mai pocaiesc oamenii cum se pocaiau, nu mai este credinta cum a fost, nu mai este aceeasi asprime a credintei. Sunt unii care vor sa largeasca calea Domnului. Nu mai este atata putere in predicare. Nu mai este atata placere de a veni la Casa Domnului….” Toate sunt adevarate intr-un fel. Traim vremuri foarte dificile si este o bucurie pentru mine cand vad o biserica plina pentru ca daca mergeti mai incolo de Ungaria, Austria, Anglia, Olanda, veti descoperi nu numai biserici goale duminica, ci biserici care au fost transformate in expozitii si in muzee. Si, in prima biserica baptista care a fost in Amsterdam, acum 500+ ani, acum este o cafenea la ora actuala.

Traim vremuri intr-adevar delicate. Libertatea ne-a adus multe multe beneficii, dar si multe lucruri care stau impotriva marturiei crestine. Acuma este o problema. Aud, mai ales din generatia mea, cei care sunt la 40, 30 de ani, si generatia lor, care sunt la 30, 20 de ani, urmatoarea critica: „Sunt dezamagit de biserica mea. Nu mai imi place. Parca nu mai este… mai bine cautam ceva pe internet si ascultam niste predici de acolo. In seara aceasta, as vrea sa ne uitam in Epistola lui Pavel catre Efeseni si sa ne raspundem la trei intrebari „de ce”.

1.De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica?

Prima intrebare este: De ce nu ai voie niciodata sa fii dezamagit de biserica? Observati ca am evitat ‘biserica ta”. Pentru ca nu e a ta. Nu poti spune „biserica mea”. Este biserica la care mergi tu, dar nu-i biserica ta. N-ai varsat nici o picatura de sange pentru ea. Altcineva este Mirele bisericii si altcineva a varsat sangele pentru a fi rascumparata biserica. Altcineva este Mire si biserica este Mireasa.

Cum poate cineva fi dezamagit de o comunitate in care a fost primit prin har? Cum poti sa fii dezamagit de biserica lui Hristos, care te-a primit cu bratele deschise, este comunitatea celor mantuiti, este poporul Domnului care merge spre cer, n-ai platit bilet de intrare, nu ai sacrificat absolut nimic. Nu ti-a cerut nimeni sa mergi pe coate si genunchi in jurul bisericii, sa te biciuesti sau sa faci altceva, ca sa intri in biserica lui Hristos, ci prin har. Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta, ca sa nu se laude nimeni. Nimeni. De aceea, cand spui ‘biserica ta’, e o mentalitate gresita. Ai mentalitatea aceasta, ca tu vii la biserica si biserica iti este datoare cu ceva.
~Cand vii la biserica, vii cu mentalitatea celui care merge la filarmonica si a platit bilet.  „Nu-mi place cum a cantat corul.”
Dar, tu de cand ai devenit critic de arta? De cand, biserica, a devenit filarmonica?
~”Nu-mi place, ca sora s-a incurcat la poezie.” Dar, de cand e biserica cenaclu?
~”Nu-mi place biserica din seara aceasta.” Dar, cine te-a pus arbitru?

In momentul cand spui asa ceva, ai un alt gand mai periculos in spate. In activitatea pastorala, timp de 20 de ani, m-am intalnit cu aceasta atitudine: „Sa stiti, ca daca procedati asa, eu nu mai vin la biserica asta.” Stiti ce am zis? „Sanatate, tata, si noroc.” Nu poti sa santajezi biserica, spunand ca tu mai vii. Ca, tu nu faci un bine. Uneori, oamenii isi imagineaza ca este un mare bine care tu il faci, ca vii la biserica. Nu, dragul meu, binele pe care-l faci este in primul rand tie, ca vii la biserica. Tu ai nevoie de biserica, nu biserica are nevoie de tine. Nu faci nimanui nici un hatar, nici macar parintilor, nici macar membrilor din comitet, nici prezbiterilor. Nu le faceti absolut nici o favoare pentru ca, atentie: daca nu vii la biserica, drumul celalalt, unde credeti ca duce? La crasma, la discoteca? Stiti unde duce celalalt drum? In iad. Sunt doar doua chei, dragii mei, este calea ingusta care duce spre Imparatia lui Dumnezeu si asta nu se poate, doar prin biserica. De asta, nu poti sa spui…

Ciprian, in primele secole crestine, un episcop crestin, a spus: unus christianus, nullus christianus. Un crestin izolat nu este crestin, nu poate fi crestin, pentru ca un crestin nu poate trai decat prin biserica. Daca, Doamne fereste, taind la abric, Doamne fereste, iti scapa o scandura intr-un nod si ti-ai taiat un deget, spui: „Mare pierdere, mai am inca noua.” Ce se intampla cu degetul ramas in tarana? Continua sa traiasca? Continua sa arate? Continua sa scrie? Nu. Moare. Putrezeste si ramane os. La fel se intampla cu crestinul care spune: „Eu va fac un favor ca vin la biserica. Sa va bucurati ca vin la biserica. Ca daca ma suparati cumva, eu nu mai vin.”

Dragii mei, as vrea sa vedem ce intelegere are apostolul Pavel despre biserica. Biserica din Efes era o biserica extrem de grea, intr-un oras port cu multe provocari. Numai biserica din Corint era mai grea decat biserica din Efes. Biserica din Efes era la intersectia de drumuri, situata pe actualul taram al Turciei, departe si de Atena, departe  si de Roma, departe  si de Ierusalim. Era un loc in care se intersecta tot felul de oameni, tot felul de rase, tot felul de limbi. Si biserica de acolo, mica comunitate din Efes, era bombardata de tot felul de invataturi, tot felul de comportamente si tot felul de apucaturi. Si sa vedem ce spune apostolul Pavel:1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin* voia lui Dumnezeu, către sfinţii** care sunt în Efes (Efeseni 1). Ce frumoasa perspectiva. Cand ai intrat pe usa aceea sau pe usa aceasta (in biserica), cand te-ai uitat la biserica, ce ai vazut?
Frati si surori de diferite varste, de diferite istorii, unii probabil care te calca pe nervi.
Te-ai uitat asa printre banci, sa zici: pe langa asta, ma asez, pe langa asta, nu ma asez.
Langa ala ma asez, langa ala, nu ma asez.
Lasa, ca langa asta nu ma simt bine.
Asta imi da ghionturi si ma trage la discutii in timpul predicii.
Si te-ai uitat si ai vazut o mare de oameni diversa. Daca stii mai multe despre ei,,,, Cel mai bine e pentru mine, eu nu va stiu de loc. Dar, daca stii mai multe despre ei, mai ai si judecati: Aha, a venit la biserica? In sfarsit, a venit la biserica.
Aha, si asta a aparut acuma!
Stii ce ai intalnit, cand ai venit, in urma cu 36 d eminute la biserica?
SFINTII LUI DUMNEZEU.

De ce sunt sfinti? Ca sunt curati. Prin sangele Domnului. Toti cei care au marturisit. Pentru tine, sunt pe grade. Pentru tine, sunt asa, unii mai importanti, altii mai putin importanti. Cand ne spune Iacov – „Cand vedeti unul bine imbracat, ziceti „vino incoace”. Cand vezi un frate mai prost imbracat, zici „Vino sa stai sub picioarele mele.” Nu. Apostolul Pavel, cand se uita la Biserica din Efes, el vede pe toti sfinti in Hristos pentru ca, dragii mei, in ziua judecatii, cand Domnul Dumnezeu Tatal va chema la judecata intreaga omenire si va intreba „Acestia, cine sunt?” Fiule drag, Eu nu vad decat o mare de pacatosi. Si Fiul lui Dumnezeu, care si-a dat viata pentru noi, va spune: „Tata, ia mai uita-te inca odata prin ranele mele. Ia spune-Mi, acuma, ce vezi?” Si Tatal se va uita prin ranele Domnului Isus la tine si la mine si va vedea sfintii care sunt in Medias, sfintii care sunt in Sibiu, sfintii care sunt in Oradea. Si toti, adunati laolalta, vor fii ca in Apocalipsa 7-⁹ După aceea m-am uitat şi iată că era o mare* gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din** orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi† în haine albe, cu ramuri de finic în mâini,– haine albe, spalate (spune mai jos) prin sangele Mielului. Nu prin matanii, nu prin pomeni, nu prin darnicie, nici prin vreo fapta, ci prin sangele Mielului.

Prima lectie care trebuie sa o inveti, dragul meu, este ca in momentul cand vii la biserica, n-ai voie sa fii dezamagit de biserica pentru ca te intalnesti cu sfintii Domnului. Nici macar nu-s prietenii tai. Cand noi cantam o cantare, nu stiu daca dvs. o cantati, de obicei o cantam cand dam Cina Domnului si ne salutam unii pe ceilalti in biserica in care am pastorit, cantam asa: ‘O ce bine ma simt cu alesii mei?’. Stiti jocul acela care il jucau copiii in copilarie, acuma joaca numai in computere, jocul „tara, tara, vrem ostasi.” Si in momentul cand ne tineam de mana, alegeam noi pe cei mai buni, pe cei mai puternici si stiam ca aia sparg zidul celorlalti. Si erau alesii mei. Asa am vrea sa fie si in biserica, alesii mei. O ce bine ma simt cu alesii Domnului. Pai, daca Domnul i-a ales, tu ai cumpana mai buna decat Domnul? Ai tu un cantar mai bun decat Domnul? In momentul cand Domnul i-a ales pe acestia ca sa fie sfintii Lui si I-a spalat in sangele Mielului, n-ai dreptul sa comentezi. Nici eu, nici tu. Cand venim la inchinare si suntem adunati aici, unii cu ceilalti, suntem sfintii lui Dumnezeu.

Cerul si biserica nu-i cu cine ne bem noi cafeaua. Cerul si biserica e cu cine a rascumparat Domnul. 

Le propuneam tinerilor ieri un exercitiu si vi-l propun si dvs. Ia, imaginati-va ca ar veni Domnul chiar in acest moment. Imi opreste mie predica, desface tavanul, si spune: „Am venit. Gata. S-a sfarsit istoria si vreau ca bisericile din Medias, (uite, asa cum sunteti adunati acuma) vreau sa va iau exact asa cum v-ati asezat si sa va duc in ceruri.  Dar, avem urmatoarea regula, pentru primele 10.000 de ani din vesnicie, nu te misti de langa cine te-ai asezat. Si 10.000 de ani sa ai partasie cu persoana langa care te-ai asezat si cu cel din stanga si cu cel din dreapta.” S-ar putea ca unii sa fiti dezamagiti. Asa-i? „Ah, pai eu credeam ca ma pune cu cumnatii, cu finii, cu cutare.. Cu astia cu care ma inteleg eu mai bine. Eu credeam ca ma pune cu ala din spate, cu care dintotdeauna cand ne intalnim, discutam pe frati si avem asa de multe subiecte de discutie. Niciodata nu se epuizeaza.” Dragii mei, cerul si biserica nu-i cu cine ne bem noi cafeaua. Cerul si biserica e cu cine a rascumparat Domnul.

către sfinţii** care sunt în Efes şi† credincioşii în Hristos Isus: 2 Har* şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos. 3 Binecuvântat* să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru, Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări-
si acuma ne da adresa exacta a bisericii. Adresa exacta a bisericii e – ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti-
Ce-i mai bun e inainte. Ce-i mai bun e pregatit. Si daca va uitati in continuarea capitolului, tot capitolul este un joc intre prepozitiile care se refera la Hristos: in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales. In dragostea Lui. Prin Isus Hristos. In preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea pacatului. Prin sangele Lui, iertarea pacatelor. Totul se invarte in jurul Domnului Isus Hristos.

Cand vii la biserica, dragul meu, nu vii sa te intalnesti cu o adunare care se aduna pe strada Izvorului. Nici macar nu vii la o adresa din Medias. Ci vii sa te intalnesti cu trupul viu al Domnului Isus Hristos, madularele Domnului Isus Hristos. Cum sa nu respecti madularele Domnului Isus Hristos? Ma doare si mi se strapunge inima cand aud pe cineva vorbind biserica de rau. Marturisesc ca in tinerete am facut si eu greseala aceasta. Si, mame scumpe, nu-i greseala mai cumplita, decat sa vorbesti biserica de rau in prezenta copiilor. Copiii, o sa se intoarca spre tine mai tarziu, la vremea adolescentei  [si o sa zica]: „La cine sa vin eu? Pai, n-ai zis ca aia-s o adunatura de neispraviti? Pai, n-ai barfit tu pe cutare si pe cutare? La ce sa vin sa ma adun cu ei? Nu asa ai discutat tu pe fratii si pe surorile tale? Am eu clubul mei si gasca mea, la care ma duc. Nu biserica ta.”

Nu vorbiti de rau biserica Domnului Isus Hristos. Cei care sunteti casatoriti, ti-a vorbit cineva vreodata de rau, sotia? Sa spuna ceva de rau de ea? Si daca are dreptate, nu-ti place! Cum credeti ca se simte Mirele cand mireasa Lui  e batjocorita? Cum credeti ca se simte Domnul Hristos cand cea pentru care si-a dat sangele si viata, biserica Lui, este batjocorita si este mazgalita si este barfita? Parca este o placere sa ne batjocorim pe noi insine. Frati si surori, biserica este trupul Domnului. Biserica este mireasa Domnului. Biserica este Templul Dumnezeului Celui Viu. Si, de aceea, trebuie sa avem foarte mare grija cand spunem ca suntem foarte dezamagiti de biserica. Biserica cui? Biserica Lui. Constructia Lui. Mireasa Lui. Si esti dezamagit de trupul lui Hristos? El spune ca o va prezenta o mireasa slavita, fara pata si fara zbarcitura. Da, acuma are pete si are zbarcituri. Da, acuma are caderi si pacate. Acuma, are si lideri care cad in pacat. Acuma, are si predicatori care o fac de ras. Acuma, are foarte multe scazaminte. Dar, sa n euitam la mireasa fara pata si fara zbarcitura, asa cum o viseaza Mirele ei si asa cum o va prezenta Mirele ei.

~~~~~

Cel mai simplu este ca in biserica sa nu faci nimic si sa fii tot timpul bombanind si tot timpul nemultumiti. Si tot timpul sa-ti ploua si tot timpul nemultumiti, ca cei din poporul Israel. Le cadea mana din ceruri, dar ei bombaneau ca era prea multa. Le cadeau prepelitele si nici macar nu trebuiau sa alerge dupa ele, ca erau amortite si le-a ramas carnea in dinti ca se saturasera si de asta. Daca era prea rece apa, nu era buna. Dacae era prea calda apa, era amaruie. Daca erau prepelitele prea multa carne si le crestea colesterolul. Daca era prea multa mana, era prea dulce si faceau diabet. Nimic nu-ti convine cand esti nemultumit in adancul sufletului.

Problema nu-i a bisericii. Problema fundamentala este a launtrului meu si al tau. Inima omului este nespus de inselatoaresi deznadajduit de rea. Iata ce frumos descrie apostolul Pavel biserica lui Dumnezeu. 7 În* El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile** harului Său 8 pe care l-a răspândit din belşug peste noi prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; Si, mai tarziu ne spune, in vers. 18 ce-i cu aceasta intelepciune si pricepere. De ce suntem nemultumiti de biserica? Si de ce nu avem dreptul sa fim nemultumiti de biserica? Pentru ca n-avem intelepciunea de sus si priceperea lui Dumnezeu. Cand ai intelepciunea de sus si priceperea lui Dumnezeu, tu intelegi care e planul lui Dumnezeu pentru biserica. Daca nu ai intelepciunea si priceperea lui Dumnezeu, atunci nu intelegi ce plan are Dumnezeu cu biserica. Iata ce spune in vers. 18 –¹⁷ Şi mă rog ca Dumnezeul* Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să** vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui – Cine este El? Este capul bisericii. – ¹⁸ şi să vă lumineze ochii* inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea** chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii† Lui  si nu se opreste aici, cum continua versetul? în sfinţi -adica, dvs. Ce se roaga ap. Pavel: „Eu stau aici in puscarie si sufar pentru voi, tanjesc pentru biserica, as vrea sa vin la o biserica cu un program prost, as vrea sa vin la o biserica in care se canta fals, as vrea sa vin la o biserica de care voi sunteti nemultumiti,” ca el era in puscarie. Si, dragii mei, sunt frati si surori care sunt acuma in China si Sudan, care s-ar inchina intr-o biserica in care tu esti nemultumit. Si ar vrea sa fie la partasie cu noi si li s-ar parea ca e raiul coborat pe pamant, daca ar veni intre noi si ar auzi cantarile in comun. Dar, tu strambi din nas si esti nemultumit. Si spune: „Problema pe care o aveti, dragii mei, ca aici in puscarie, eu am priceput. Dar, voi acolo nu pricepeti, ca trebuie sa vi se lumineze ochii mintii, sa pricepeti care este nadejdea,” adica, proiectat in viitor. Nadejdea mostenirii care trebuie sa vina, nadejdea mostenirii lui, IN SFINTI.   Sfintii care sunt in Efes. Asa, pacatosi si cazuti cum sunt. 

Noi incercam sa proiectam, sa aruncam, toata povara si namolul nostru sufletesc  asupra fratilor si a surorilor. Vedeti, cand Adam a fost chemat la Dumnezeu la socoteala, ce a spus? „Nevasta, nu eu-s vinovat.” Si pana acuma, nici ea, macar: „Nevasta pe care mi-ai dat-o Tu.” Adica, cine-i de vina? Tu! „Dumnezeu e de vina ca a inventat planul asta al familiei,” spunea Adam. Tu, cand judeci biserica, faci exact ca Adam: „Biserica pe care ne-ai dat-o Tu.”Ca-i planul lui Dumnezeu. Nu-i planul tau, nu-i creatia ta. Dragii mei, noi avem o mare, mare binecuvantare ca suntem membrii ai bisericii. Noi nu mai stim sa ne bucuram, ca suntem primiti in familia Domnului Isus. Mama mea a lucrat 30+ ani intr-un orfelinat. Mama mea a ramas vaduva la 27 de ani, dar, noi eram orfani, dar aveam casa. Noi eram orfani, dar aveam mama care venea. Mama vaduva si cu copii acasa, lucra in orfelinat si asa am avut contact cu copiii din orfelinat. Ducandu-ma din cand in cand, mai ales in perioada adolescentei si a tineretii sa o aduc pe mama acasa, pentru ca era intuneric si era mult pericol pe vremea aceea, pe vremea lui Ceausescu, pentru cateva minute am vazut orfanii de acolo. Si orfanii din orfelinatele lui Ceausescu erau batuti cu pantoful in cap. Erau maltratati. Si cand le arata-i un pic de dragoste si o imbratisare, se lipeau de tine, de nu mai putea-i sa-i desprinzi cu nimic. Si vedea-i in copilasii aceia tanjirea dupa familie. Cat de mult si-ar fi dorit o familie. Si-ar fi dorit un tata care sa-i bata. Si-ar fi dorit o mama care sa-i traga de urechi. Numai sa fie familie. Apoi, dupa ’90 erau programele acelea in care luai un orfan sambata si duminica la tine acasa, din orfelinat. Luni era jale, pentru ca trebuia sa-i duci inapoi in case in care nu erau mame si nu erau tati. Stiti de ce avem noi moft? Ca ne merge prea bine. Stiti de ce nu ne place la biserica? Ca avem libertate.

Daca ne iubeste Dumnezeu destul de mult, ascultati-ma ce va spun, daca ne iubeste Dumnezeu destul de mult, ne va da o persecutie cum n-am vazut in ultimii ani. Si abia atunci vom aprecia ce inseamna sa te inchini, ce inseamna sa-ti iubesti fratii, ce inseamna sa-ti iubesti surorile, cand vom fii scosi aici pe strada si vom fii decapitati de musulmani. Atunci vom intelege care e pretul credintei, cum inteleg altii in tarile musulmane, dragii mei.

¹³ Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul* adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu** Duhul Sfânt, care fusese făgăduit ¹⁴ şi care* este o arvună a moştenirii noastre, pentru**răscumpărarea celor† câştigaţi de Dumnezeu, spre†† lauda slavei Lui.¹⁵ De aceea şi eu, de când am auzit* despre credinţa în Domnul Isus care este în voi şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii,¹⁶ nu*încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele.

Cand este ultima oara cand ai multumit Domnului pentru frati si surori? Fratele Niculita Moldoveanu avea o cantare:
Icoanele mele cu salbe de crin,….
Voi fraţi şi surori sunteţi voi….

Noi nu pupam icoane, dragii mei, dar noi ar trebui sa le dam sarutarea frateasca fratilor. O, si de cate ori, sarutarea aceea frateasca este sarutarea de Iuda. De cate ori il barfesti pe la spate pe fratele si dupa aia ii spui: „Pacea Domnului!” in fata. Pace, pe care tu n-o ai. Seninatate pe care tu n-o ai. Vedeti, dragii mei, daca citim cu atentie capitolul 1 din Efeseni, vedem ca nu ai niciun fel de motiv as fii dezamagit de biserica, biserica locala in care esti membru. Esti membru prin har. Ti s-a facut mare, mare hatar sa fii membru a acestei biserici. Esti binecuvantat, esti iubit de Dumnezeu ca esti madular al trupului lui Hristos si esti parte din mireasa Domnului Isus Hristos. De ce ai face mofturi la asa ceva? De ce ai refuza un asemenea har? N-ai nici un motiv sa fii suparat, frustrat, intristat si dezamagit de biserica lui Dumnezeu.

Mesajul incepe la minutul 21:00

VIDEO by Biserica Izvorul Vieţii

https://rodiagnusdei.wordpress.com