Categorie: ESEURI
Vreau acasă, nene Barnevernet!
Mă aude cineva, nene? Sau ești tanti? Căci pe aici lucrurile sunt tare încurcate în privința asta. Cum am ajuns aici? Și de ce? Și unde-mi sunt părinții? Dar frățiorii?
Am înțeles că cei care se învârt în jurul meu, în această casă total străină, sunt „părinți surogat”. După logica mea infantilă (poți să mă contrazici dacă te ține „procesorul”), un surogat, adică înlocuitor, se folosește atunci cînd ceva nu mai funcționează. Sau lipsește.
Dar să înlocuiești părinții iubitori cu surogate este un gest criminal. Și tot după logica mea de copil, astfel de prostii uriașe fac adulții care nu au primit nicio pălmuță la fund când au făcut prostioare.
Nene Barnevernet, mata ai avut mamă? D-aia de-adevăratelea, nu surogat. Dacă da, trebuie să-ți amintești cum se percepe mama, cu un simț special. Al șaselea, căci de cinci simțuri am învățat la școală.
Este simțul prin care atmosfera „ca la…
Vezi articolul original 341 de cuvinte mai mult
Copiii aparțin părinților!
Mi-am supraevaluat echilibrul interior și controlul asupra supapelor care-mi dozează sentimentele. Nu eram pregătit pentru încă o lovitură. Căutând să fiu la curent cu evoluția dramei familiei Bodnariu, am întâlnit această afirmație mai mult decât șocantă: Copiii aparțin Statului.
Ludovic al XIV-lea, Le Roi Soleil, a spus: „L’Etat c’est moi!”. Statul sunt eu. Dar pe el îl folosim doar ca exemplu de absolutism monarhic. Care este, totuși, rolul Statului în democrația contemporană?
Că un sistem face o astfel de afirmație, nu e surprinzător, pentru că diavolul poate să spună orice. Surpinzător, dureros, sfâșietor e faptul că sunt oameni care îmbrățișează astfel de idei. Cui aparțin copiii?
Toate războaiele care au însângerat filele istoriei au pornit de la proprietate. De la încălcarea și apărarea ei. Oamenii au avut dintotdeauna un puternic sentiment al proprietății. Astăzi vorbim tot mai mult de „proprietate intelectuală”. Proprietate apărată de lege prin „drept de autor”, „marcă…
Vezi articolul original 400 de cuvinte mai mult
Bodnariu, numele unei drame
Sunt creștin. Dacă ar fi fost la modă, aș fi spus-o în șoaptă, să nu pară că mă laud. Dar nu mai e la modă. De mult. Ba dimpotrivă. Așa că pot să și strig, fără să fiu acuzat de lipsă de modestie.
Sunt și tată. Ambele perspective sunt canale prin care drama cu care se confruntă această familie mă afectează profund. Mă zguduie. Și dacă nu aș fi fost nici creștin, nici părinte, aș fi rămas, totuși, om. Cu rațiune și sentimente. Sentimente la care apelează chiar și cei care sfidează morala creștină.
Chiar mă ispitea un gând nebunesc: ce-aș fi făcut într-o situație similară? Am alungat cu lașitate gândul. Nu vreau să-mi evaluez nici măcar imaginar rezistența la astfel de tensiuni. Mi-e teamă să mă întreb cât ar fi rezistat zidul sentimentelor creștinești în fața durerii de fiară rănită căreia i s-au furat puii.
Sufăr alături de familia…
Vezi articolul original 422 de cuvinte mai mult
Primăvara din suflet
Privesc uimită pe fereastră şi ochii parcă nu vor să accepte realitatea ce se dezvăluie dincolo de sticla rece…Primăvara şi-a schimbat haina ei de verde fraged şi strălucitor cu un covor alb, pufos, ce mă duce cu gândul la zilele unei ierni veritabile…Deschid fereastra să mă conving de absurda realitate şi o pală de aer îngheţat îmi trimite în casă câţiva fulgi de nea ce în treacăt îmi ating obrajii şi am comfirmarea…Iarna s-a întors….Poate pentru puţin timp…dar s-a întors şi privesc cu milă la florile pline de curaj ce răsăriseră în grădină…acum acoperite de zăpadă…pierdute parcă în aşternutul alb ce s-a lăsat peste noapte! Cu paşi şovăitori îmi croiesc cărare spre ele şi cu mâna tremurând înlătur zăpada de pe lujerul unei zambile…Mă aştept să fie îngheţată…ucisă de haina rece de omăt dar nu…ea este vie…în contrast cu albul de afară este întradevăr de un verde mai viu ca niciodată…Parcă această zăpadă căzută pe neaşteptate ar fi pus în ea puteri noi…şi răbdare…şi încrederea că într-o zi, soarele va străluci mai tare şi primăvara va veni cu adevărat!
Dar noi? Noi oamenii avem puterea oare ca atunci când în vieţile noastre mai vin şi zile geroase să putem sta liniştiţi în încercări ştiind că Soarele nostru Isus ne va încălzi prin căldura dragostei Lui şi ne va scoate biruitori? Doamne dă-ne putere şi credinţă în această zi de primăvară eclipsată de o zăpadă târzie…măreşte-ne credinţa Doamne şi ajută-ne să ne păstrăm sufletul luminat de o veşnică primăvară!!! AMIN!
Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 