Categorie: EVENIMENTE

Întrebarea mea este dacă Cina Domnului se face de mai multe ori într-un an, când Biblia nu susţine (că trebuie făcută) decât Cina de Paşti. Și de ce ea nu se face când Biblia o cere și cum și ucenicii o făceau, adică la Paștele biblice (Levitic 23)?

Isus Hristos n-a stabilit o frecvenţă a celebrării Cinei Domnului

Paştele sărbătorite de poporul Evreu în Vechiul Testament au fost o umbră a răscumpărării care avea să vină în Isus Hristos, dar ele sunt şi o amintire a răscumpărării lor din robia egipteană. Domnul Isus este cel ce a instituit Cina Domnului pentru creştini dar nu a stabilit cât de des să se facă aceasta. Important era ca fiecare ucenic să înţeleagă semnificaţia acestui act sfânt care este amintirea jertfei răscumpărătoare a Mântuitorului. Iată ce spune Apostolul Pavel în acest sens:

Căci am primit de la Domul ce v-am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.” (1 Corinteni 11:23-25)

Fraza care se repetă este ca oridecâte ori se face cina Domnului „să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea”. Acesta este lucrul esenţial, ca oamenii să fie deplin conştienţi de semnificaţia acestui act oricând iau parte la el.

Cât de des luau parte la Cina Domnului primii creştini din Ierusalim?

În ziua Cincizecimii, când s-a pogorât Duhul Sfânt, în urma predicii lui Petru s-a pocăit şi au fost botezaţi mulţi oameni în Ierusalim şi la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete.

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele Apostolilor 2:42-47)

În acest text Cina Domnului este numită „frângerea pâinii” şi devin absolut clare două lucruri:

• Cina Domnului era practicată de către creştini pe la casele lor şi aceasta era de înţeles pentru că Biserica se aduna în curtea Templului unde nu puteau să oficieze cu toţii Cina Domnului.
• Cina Domnului era oficiată în casele oamenilor şi, se pare că avea loc în fiecare zi, sau destul de des.

Creştinii din Troa sărbătoreau Cina Domnului în ziua dintâi a săptămânii (Duminica)

În relatarea sa despre vizita lui Pavel la Troa şi cazul cu învierea lui Eutih, doctorul Luca, autorul cărţii Faptele Apostolilor scrie:

În ziua dintâi a săptămânii, eram toţi adunaţi la olaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit dea binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a pogorât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe, şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri. (Faptele Apostolilor 20:7-12)

Şi atunci cât de des să luăm parte la Cina Domnului?

Unele biserici şi confesiuni obişnuiesc să oficieze Cina Domnului odată sau de două ori pe an, altele odată pe lună şi altele în fiecare duminică. Nu este şi nu trebuie să fie acesta un prilej care să ne despartă sau să creeze discuţii şi divergente între creştini. De asemenea, nu este potrivit ca să faci discuţii şi certuri din pricina acestui subiect în cadrul bisericii din care faci parte. Cel mai important este să fii conştient de semnificaţia acestui act sfânt şi să te cercetezi bine oridecâte ori iei parte la Cina Domnului dacă ai încheiat legământ cu Dumnezeu prin credinţă în Domnul Isus Hristos.

http://moldovacrestina.md/biserici/ct-de-des-trebuie-celebrata-cina-domnului-sfnta-mpartasanie

Sfânta Împărtăşanie se poate lua doar de la biserica sau la orice creștin adevărat acasă ori de câte ori se ia masa in familie?

Domnul Isus a instituit Sfânta Împărtăşanie în casa unui om

În ziua dintâi a praznicului Azimelor, când jertfeau paştile, ucenicii lui Isus I-au zis: „Unde voieşti să ne ducem să-Ţi pregătim ca să mănânci paştile?” El a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: „Învăţătorul zice: „Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc paştile cu ucenicii Mei?” Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.” (Marcu 14:12-15)

Primii creștini celebrau Sfânta Împărtășanie pe la casele lor

După înălţarea Domnului Isus la cer şi coborârea Duhului Sfânt a luat naştere Biserica în Ierusalim. Cartea Faptele Apostolilor ne relatează:

Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia. Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi. (Faptele apostolilor 2:41-47)

Sfânta Împărtăşanie aici este numită “frângerea pâinii” şi cum vedem, o făceau pe la casele lor. Dar, având în vedere contextul în care se aflau ei, este şi de înţeles de ce se făcea pe la case pentru că se adunau în curtea Templului într-un context ostil lor și nu aveau încă o clădire proprie a bisericii.

Frângerea pâinii se făcea Duminica

În relatarea despre învierea lui Eutih aflăm lucruri importante şi despre Cina Domnului:

În ziua dintâi a săptămânii, eram adunaţi laolaltă ca să frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor şi şi-a lungit vorbirea până la miezul nopţii. În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini. Şi un tânăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea şi a fost ridicat mort. Dar Pavel s-a coborât, s-a repezit spre el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.” După ce s-a suit iarăşi, a frânt pâinea, a cinat şi a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. (Faptele apostolilor 20:7-11)

Din acest pasaj aflăm următoarele despre Cina Domnului:

• Frângerea pâinii, sau Sfânta Împărtăşanie se făcea în ziua dintâi a săptămânii, adică Duminica (şi nu cum spun unii că primii creştini se adunau Sâmbăta)
• Sfânta Împărtăşanie era făcută de către slujitorul Bisericii, în cazul acesta a făcut-o Apostolul Pavel, despre el scrie că a frânt pâinea.
• Sfânta Împărtăşanie se făcea în a doua parte a serviciului divin, după ce era predicat Cuvântul lui Dumnezeu

Oamenii au tendinţa să piardă semnificaţia Sfintei Împărtăşanii sau să creadă altceva decât adevărul despre acest semn al Noului Legământ lăsat de Domnul Isus. Este important pentru orice creştini să participe la Cina Domnului cu o frecvenţă care s-a hotărât în biserica locală sau confesiunea din care face el parte şi este extrem de important să realizeze semnificaţia acestui act sfânt şi să se cerceteze bine pe sine, aşa cum a scris şi Apostolul Pavel:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El. De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta. Căci cine mănâncă şi bea îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm. Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi. Dar, când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim osândiţi odată cu lumea. Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni. (1 Corinteni 11:23-34)

Să ne cercetăm ca să luăm parte la Sfânta Împărtăşanie în chip vrednic şi nu spre osânda noastră.

http://moldovacrestina.md/doctrina/sfanta-impartasanie-la-biserica-sau-acasa