Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
părtăşie,laudă şi închinare,rugăciune,vestirea Evangheliei,
 |
| Felix Marţian |
Adepţi ai vieţuirii uniforme
La adăpost de valuri şi de vânt,
Sau iniţiatori de mari reforme,
Păşim cu toţii printre legi şi norme
Ce guvernează viaţa pe pământ.
Le încălcăm ades prin revoltare
Sau doar greşind,însă greşim mereu
Plătind apoi un preţ mai mic, mai mare,
Dar dincolo de-acestea: cum stăm, oare,
Cu Legislaţia lui Dumnezeu?
Avem în Cartea Sfântă-o legiuire
Care trasează Calea de urmat,
Dar o-ncălcăm ades prin răzvrătire
Sau doar greşind, în clipe de-aţipire,
Şi-orice abatere e un păcat.
Urmează apoi Marea Judecată,
Unde dreptatea nu e doar decor
Sau regulă demult abandonată,
Şi-orice păcat are atunci o plată
Iar preţul este înfiorător.
Acolo şpăgi şi pile şi relaţii
Nu vor avea nici loc şi nici folos
Şi inutili ţi-ar fi toţi avocaţii,
Dar este dincolo de timp şi spaţii
Un Avocat divin, Isus Cristos.
Mai poţi scăpa de-a Judecăţii groază,
De spectrul ei planând asupra ta,
Chemându-L azi,căci El din cer veghează
Şi-aşteaptă să Îl chemi. Haide, cutează!
E şansa ta de-a te elibera.
Deschide telefonul rugăciunii,
Spunându-I că-L doreşti ca avocat,
Şi vei vedea luminile minunii
Când El va da un alt curs acţiunii
Punându-ţi ca verdict final: IERTAT!
Vulcan 13 ian.2012 Simion Felix Marţian
Nu te inchide in locuinta ta si nici in camera ta. Nu te juca de-a calugaritul nici de-a intemnitatul. Iesi pe strada si plimba-te in zone cu spatii verzi. Apa statuta se impute si masinaria nemiscata mucegaieste.
Evita activitati si gesturi ale unui om imbatranit: capul pleostit, spatele incovoiat, picioarele tarandu-se, imbracamintea patata. NU! Pentru ca oamenii sa-ti faca un compliment cand treci.
 |
| Felix Marţian |
De ce, când tot ce mişcă-n Univers
Supus e legii sfinte-a voii Tale,
Doar eu sfidam, voit, al vieţii mers
Şi, răzvrătit, mergeam în sens invers
Când către Tine este doar o Cale?
De ce, din tot ce Tu ai plăsmuit,
Păduri şi munţi, şi păsări, şi izvoare,
Doar eu, netrebnicul, m-am răzvrătit
Şi pentru dragoste Ţi-am „mulţumit”
Cu ură, cu dispreţ, cu nepăsare?
De ce, cu toate astea, m-ai iertat
Şi m-ai răscumpărat prin jertfa sfântă,
Spălând în sânge greul meu păcat
Să pot intra, cu slavă îmbrăcat,
În rândul celor ce în veci Îţi cântă?
……………………………
S-au stins aceste aspre frământări
Şi inima îmi e de pace plină
De când,din cerul Tău cu îndurări,
Asupră-mi şi-alor mele întrebări
Ai revărsat cascada de lumină
Şi-am înţeles că-n ochii Tăi am preţ
Căci Tu-ai suflat duh de viaţă-n mine.
Nimic din ce-ai creat nu-i mai măreţ,
Nici largul mării, nici piscul semeţ,
Ca cel chemat a-mpărăţi cu Tine.
În mâna Ta ţii Universu-întreg
De la atom la metagalaxie,
Dar m-ai făcut, Părinte, să-nţeleg
Că eu sunt cel ce pot azi să aleg
Să-mpărăţesc cu Tine-n veşnicie
 |
| Poftă bună! |
