Aş vrea să începem acest interviu prin a ne povesti cum ai ajuns în ultimii ani de la Skid Row, Guns’n’Roses, Bon Jovi, U2, sau piese cum ar fi “David si Goliat” – la un album care conţine piese precum “Prietenul meu”, “Spală-mă” şi altele din acest gen.
Consider că orice artist se află într-o continuă metamorfoză muzicală, schimbarea constând în ansamblul format din elementele muzicale vechi păstrate, cernute şi prelucrate în prezenţa şi sub puterea elementelor muzicale noi. Ascult în continuare piese bune ale trupelor menţionate. Lor li se adaugă artişti descoperiţi ulterior, cum sunt Jack Johnson, Ben Harper, Jason Mraz şi alţii. Ceea ce mi se pare interesant şi oarecum enigmatic e că piese precum Prietenul meu şi Spală-mă îşi au rădăcinile muzicale înfipte în trecut, undeva pe la mijlocul anilor ’90. Deci, am avut parte de metamorfoză sau nu? Iată însă că versurile s-au definitivat mult mai târziu, pe măsură ce am trecut prin viaţă, experimentând ceea ce ulterior am şi surprins în cuvintele cântecelor. Toate acestea nu fac decât să dovedească cât de frumoasă e arta şi cât de complexă este trăirea artistului.
Cum ai descrie perioada din timpul cât activai în trupa Born Again şi această perioadă, de după retragerea trupei?
Pe ambele le-aş numi trecerea inevitabilă a anilor. Când eram în vâltoarea vieţii de artist în Born Again, nu aveam imaginea de ansamblu a anilor ce urmau să treacă. Acum, am parte de un pic mai multă perspectivă, oferită de cei optsprezece ani scurşi de la fondarea formaţiei Born Again în 1993. Anii 1993-1999 au fost „the nineties” şi doar cei din generaţia noastră pot să înţeleagă ce au însemnat anii ’90 din punct de vedere muzical. E nostalgic, doar atât pot să spun. Anii 2001-2002 au însemnat Born Again aşa cum a fost cunoscută formaţia de cei mai mulţi în mediul evanghelic din România şi nu numai. În câteva cuvinte: pasiune, originalitate, efervescenţă, libertate de expresie, dezinvoltură, imaturitate pe alocuri, râvnă, mândrie subtilă (tot pe alocuri J), mult timp petrecut pe drumuri, două albume, câteva cântece care vor rămâne multă vreme în memoria colectivă, ş.a.m.d. 2003-2005, apusul formaţiei şi nevoia admiterii faptului că lucrurile se mai şi schimbă în viaţă. Fără a fi acuzat de eroare teologică, de prin 2004 încoace şi mai ales din 2007 pot să îmi descriu viaţa ca fiind born again again.
De ce crezi că Dumnezeu a vrut să mergi mai departe fără trupa “Born Again”?
Mi-e greu să cred că Dumnezeu s-a urcat într-o dimineaţă pe tron şi a reflectat zicându-mi „Cristi, de azi nu mai fii în Born Again. Fă-ţi altă trupă sau mai bine cântă solo!” Cred că îi punem lui Dumnezeu în cârcă în mod gratuit multe din deciziile noastre omeneşti.
În urmă cu ceva timp ai fost prezent la conferinţa Flacăra Închinării. Cum crezi că pot ajuta aceste conferinţe tinerii din România să devină bărbaţi şi femei după chipul lui Cristos?
Schimbându-şi formatul. E notoriu faptul că astfel de conferinţe sunt o bună platformă pentru închinare corporativă muzicală şi ascultarea unor mesaje inspiraţionale şi motivatoare (dar uneori poate mai puţin profunde teologic), şi evident pentru socializare şi îndrăgostire (lucru de altfel bun J). Dar ca să îi ajuţi pe aceşti tineri să devină bărbaţi şi femei după chipul lui Hristos, trebuie regândită viziunea conferinţei şi mai apoi structura împlinitoare a acestei viziuni. Consider că nu poţi opera schimbări profunde în tineri, ca bărbaţi şi femei într-un timp limitat, atât cât poate oferi o conferinţă. Dar se poate porni de la adevărul crud că Hristos trebuie prezentat ca model viabil pentru bărbaţi şi femei în viaţa de zi cu zi, în bărbăţia, respectiv feminitatea lor. Şi credeţi-mă, Hristos e capabil să li se prezinte astfel, însă e nevoie de voci autohtone care să le poată vorbi pe limba lor.
Dă-ne câteva nume de bărbaţi adevăraţi din viaţa ta şi motivele pentru care crezi că merită să poarte acest “titlu”.
Isus Hristos – pentru toate motivele din cer şi de pe pământ.
Dr. John Goldingay – (profesor de Vechi Testament), care şi-a iubit cu credincioşie timp de patruzeci şi şase de ani soţia devenită bolnavă de scleroză multiplă acută, ultimii doisprezece ani petrecându-i ţintuită în scaun cu rotile, fără să comunice, asistată fiind de un cadru medical. Nu voi uita niciodată cum ne-a descris Dr. Goldingay ziua când Ann a murit, cum a ţinut-o de mână ore în şir la morgă, ca mai apoi să îi dea trupul spre incinerare, iar cenuşa să o ducă din California până în Anglia unde a răspândit-o în valea străbătută de un izvor, acolo unde petrecuseră luna de miere ca tineri proaspăt căsătoriţi, când Ann purtase o rochie albă cu floricele albastre…
Matt Hillegass şi Brian Babb – (colegii mei de apartament la seminarul teologic), fiindcă am trăit alături de ei ca să îi pot descoperi cu bune şi rele, şi ca să văd că îşi doresc mereu să devină mai mult ca Hristos, realişti fiind faţă de propriile limitări.
Ionuţ Corlan – fiindcă face parte dintr-o nouă generaţie de lideri spirituali, îşi iubeşte soţia şi cei patru copii şi e mereu cu gândul la cum poate să (se) investească în împărăţia lui Dumnezeu în România.
Mai am multe exemple, dar poate le voi oferi în cadrul unei conferinţe viitoare, dacă voi fi invitat J
Spune-ne trei moduri care ajută cel mai mult la formarea noastră, a tinerilor, ca şi “oameni adevăraţi”
1. Eşecul sau zdrobirea, însoţite de alipirea de Dumnezeu
2. Încercările şi greutăţile, însoţite de alipirea de Dumnezeu
3. Trăirea în comunitate cu oameni diferiţi de noi şi de la care avem ce învăţa, evident fiind alipiţi de Dumnezeu.
Spune-ne trei cuvinte despre următorii bărbaţi: Irod, magii, Iosif (tatal lui Isus) si hangiul .
Irod: plin de nesiguranţă, cu două feţe, compromis (dându-se şi cu romanii şi cu evreii pentru a se urca pe tron).
Magii: care nu au fost trei, numărarea darurilor aduse Pruncului nefiind o bază corectă pentru a decide câţi magi erau. Oricum sunt geniali. Sunt dovada că Dumnezeu se poate descoperi oricui pe acest pământ. Şi trei/patru cuvinte despre ei: nişte domni, perseverenţi, manieraţi şi buni cunoscători ai regulilor ce privesc întâlnirea cu un rege, mai ales Regele regilor, Hristos Domnul.
Iosif: tocmai am scris un articol despre Iosif ce va fi publicat în câteva zile pe site-ul http://www.tatabun.ro
Hangiul: nu am ce să spun despre el, pentru că nu a existat. Isus nu s-a născut la han sau motel, ci cel mai probabil în casa neamurilor lui Iosif (vezi articolul de pe http://www.tatabun.ro)
Ce înseamnă Crăciunul pentru tine şi ce anume ar trebui să conţină cea mai reuşită colindă?
Crăciunul înseamnă un bun prilej de a revizita şi retrăi începuturile inaugurării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, printre noi. Crăciunul mai înseamnă să cultiv tradiţii de familie împreună cu Bella şi Avi. Crăciunul de asemenea înseamnă să fim înconjuraţi de cei dragi (de aici şi de departe), dar şi noi să îi înconjurăm pe cei ce nu au pe nimeni, altfel rămânem egoişti, înşelându-ne singuri.
Cea mai reuşită colindă ar trebui să aibă versuri autentic româneşti, mesaj domnesc biblic mesianic (fără imixtiuni de basme şi motive populare pre-creştine), şi linie melodică cu iz de doină sau strigăt românesc. Fără bocete inutile, ci cu bucurie în glas, fiindcă e Crăciun, şi atunci când Hristos s-a născut, cerul întreg a plesnit de bucuria întrupării lui Dumnezeu printre noi.
Pe data de 9 decembrie, de asemenea, ai făcut “furori” la festivalul Gloria printr-un moment deosebit. Ce te-a făcut să iei în considerare faptul că este nevoie de un moment acustic şi cât de mult te aşteptai ca publicul să reacţioneze într-un mod extrem de pozitiv?
Vreau să cred că nu am făcut „furori.”
Nu am planificat dinainte că va fi „nevoie” de un moment acustic. Am stabilit cu organizatorul că voi veni la concert singur, cu chitara în braţe. Aproape tot anul 2011 cântasem de unul singur, cu excepţia celor cinci-şase concerte cu trupa Ultima Oră. Aşadar, la Cluj urma să fac ceea ce în mod normal susţin că trebuie să facem toţi artiştii: să intrăm în comuniune cu publicul, menirea noastră fiind mai mult decât spectacol de divertisment. 
În mod clar nu am întrevăzut reacţia uimitoare a publicului. Când o mie de oameni au strigat de bucurie ca o singură voce, efectiv mi-a venit să plâng de emoţie. Tocmai începusem să cânt „Ridică-ţi ochii” iar strigătul lor mi-a fost ca o confirmare a calităţii întregii mele munci muzicale şi spirituale împreună cu formaţia Born Again. În secunda aceea am ştiut că a meritat tot ce m-am străduit să fac peste ani şi ani. A fost un moment foarte, foarte încurajator pentru care le mulţumesc tuturor celor prezenţi la festival.
Ai spune “nu” unei reveniri alături de “Born Again”, de ce da şi de ce nu?
De ce da? De ce nu? Anul acesta s-au împlinit zece ani de la lansarea albumului „Nu mi-e ruşine!” Ar fi fost frumoase câteva concerte aniversare. N-a fost să fie.
De ce nu? Cei ce au fost cândva în Born Again sunt dispersaţi prin lume, fiecare având drumul propriu, în care ideea de born again nu cred că îşi mai are locul. Anii scurşi vorbesc de la sine.
Încotro se îndreaptă viaţa şi cariera lui Cristi Cazacu?
În mod inevitabil viaţa merge înainte. Încă nu mă împac cu noţiunea de „carieră.” Mai multe însă despre cum urmează să mă investesc printre cei din neamul meu, sper să vă comunic în maxim jumătate de an.
Sărbători fericite şi La mulţi ani!
Interviu realizat de Ruben Precup
http://crestintotal.ro/2011/12/26/interviu-cu-cristi-cazacu/
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 