Categorie: Interviuri

Oniga Lucian Ioan (O.L.I.), are 39 de ani și este căsatorit cu Veronica și au 3 copii: Thea, Petra și Simon. Oli este lider de tineret în Biserica Penticostala “Sfânta Treime” din Bistrița, predă cursuri modulare la 3 școli biblice din România și din 1995 conduce organizația de tineret “Peniel”.

1. Oli până când ai de gand sa te slujesti in cadrul organizatiei Peniel, nu ești prea în vârstă pentru a sluji în cadrul unei lucrări de tineret?

Dumnezeu știe! Dupa cum în urma cu 20 de ani nu a ales să-mi spună că voi sluji, în principal, tinerilor, tot așa El nu a ales să-mi spună când și dacă va trebui să închei aceaste slujire cu totul specială. Bătranețea este mai mult o stare de spirit. Înca nu mă simt batran.

2. Pregatești pe cineva pentru a deveni viitor lider al lucrării Peniel, daca da, cine este această persoană?

Am înteles destul de devreme că un lider bun trebuie să-și pregăteasca urmași imediat după urcarea pe o noua treapta de influența. Tocmai de aceea, în cadrul Fundatiei Peniel organizăm anual întalniri pentru liderii și organizatorii voluntari ai Peniel, pregatirea de baza efectuandu-se “la locul de munca”, slujind în cadrul taberelor și conferințelor noastre. Astfel, de-alungul anilor s-au format zeci de lideri care astazi sunt implicați în diferite biserici sau slujiri creștine. Alții, sunt activi și astazi în cadrul Peniel și al bisericilor din care provin. Din rândul acestora, în funcție de disponibilitatea lor, conducerea Fundatiei Peniel ar putea oricând selecta unul sau mai mulți lideri care să duca slujirea aceasta mai departe. Nu pot da numele unei anumite persoane pentru că am încurajat întotdeauna lucrul în echipa. Cand Dumezeu va scoate un nume, o sa-l aflați.

3. În ce relatii se afla la ora actuala Peniel cu slujitorii din Cultul Penticostal, mai ales dupa scandalul de anul trecut?

Majoritatea covârșitoare a celor care cunosc de aproape slujirea pe care am facut-o înaintea Domnului prin organizația Peniel apreciaza ceea ce facem și se bucura de fiecare minune savarșită de Dumnezeu în cadrul activităților noastre: regenerări, vindecari, umpleri cu Duhul Sfant etc. Cei care au participat la Peniel cu gândul de a “vâna” orice greșeală sau au auzit de la alții doar lucuri negative despre lucrarea aceasta, e posibil să nu aibă o parere prea bună despre Peniel. Deci, relația cu cei din Cultul Penticostal e data de relatia noastra cu oamenii care formeaza acest cult. Slujitorii penticostali care au slujit de-a lungul anilor la Peniel, nu și-au schimbat părerea despre noi dupa incidendul din 2011, ci continuă să slujeasca în cadrul evenimentelor Peniel, daca sunt invitati sa o faca. Biserica penticostala din care fac parte mă susține atât pe mine, cât și lucrarea Peniel pe care a adoptat-o ca parte a misiunii ei.

http://cristianlaurentiu.wordpress.com/

Reporter: Pentru inceput am dori sa ne povestiti despre copilaria dvs si mici detalii despre viata personala!

Ruben Filoti: Este o placere sa va pot impartasi cate ceva despre viata mea personala. Copilaria mea a fost una  foarte frumosa m-am nascut si am crescut intr-o familie de crestini  , tatal meu fiind pastor  suntem 7 frati  dintre care eu am fost penultimul .La momentul actual am 29 ani si sunt casatorit de 7 ani , am absolvit liceul de matematica informatica sunt ultimul an la medicina AMG asistent medical generalis, psihopedagogie si asistent social . Lucrez de peste 10 ani ca operator chimist la fabrica Micheline, iar in slujba pe care Dumnezeu mi-a incredintat-o slujesc de peste 15 ani de zile.

Reporter: In cariera muzicala cand te-ai lansat ? Argumenteaza informatia

Ruben Filoti: In anul 2ooo Dumnezeu ne-a ajutat si impreuna cu Grupul Saron am scos primul album. De atunci si pana la momentul actual am inregistrat cu Grupul Saron 5 albume, 1 album cu Grupul Elim din Spania ,1album cu Grupul Eliezer ,3 albume cu Fratii de la Toflea ,2 cu Grupul Speranta  si 3 albume solo .

Reporter: Dumnezeu ti-a dat dat o voce minunata! De aceea cred ca discurile au fost cautate

Ruben Filoti: Da este adevarat  au fost cautate si inca sunt cautate  si ma bucur ca oamenii sunt interesati de munca noastra. am stabatut tara noasta in lung si-n lat  si chiar in europa si am dus evanghelia prin cantare pretutindeni. Anul trecut am avut harul sa merg in ucraina de 5 ori unde am slujit dommnului in mai multe biserici de acolo si chiar am mers impreuna cu fratele Beni Zegrean la o conferinta de peste 800 de tineri in cernauti a fost o experienta minunata Dumnezeu mi-a mai dat harul sa merg sa slujesc la o seara de tineret la Viena si la Bruxelles unde au fost seri de neuitat.deasemenea am avut harul sa slujes in biserica eben-ezer din castellon spania si in multe alte biserici din europa.

Reporter: Ceva album nou ai in plan?

Ruben Filoti: Da cu ajutorul Domnului in decurs de o luna voi inregistra si cel de-al 3-lea album solo impreuna cu Andreea Popoi, Ema Morosan si Ionut Craciun. As vrea sa multumesc tuturor celor ce asculta minunatele cantari pe care  domnul mi le-a dat eu cant si laud pe Domnul si ma bucur ca ceea ce mi-a dat  pot impartasi si altora. In acesti ani am compus peste 40 de cantari pe care mi le-a daruit domnul care sunt regasite pe albumele inregistrate cu Ruben Filoti ,grupul saron , grupul eliezer si grupul elim si speranta si prietenii.

Reporter: Am inteles ca ai lansat al 3 lea album solo, ceva videoclipuri nu te’ai gandit?

Ruben Filoti: da am inregistrat cel de-al 3-lea album solo inpreuna cu andreea popoi  emanuela mocanu si ionut craciun si in scurt timp va aparea si un videoclip nou pe care abia l-am filmat dar inca nu este gata .

Reporter:Inteleg! In afara de muzica, ce alte hobby’uri mai ai?

Ruben Filoti: Muzica este viata mea, am foarte putine hobby’uri, imi place tenisul de masa si inotul dar timpul imi este foarte limitat si aleg de fiecare data sa muncesc in studio si sa fac repetitie si sa fructific timpul care este foarte important pentru mine.

Reporter: Daca ai fi pus un situatia sa alegi sa colaborezi cu un interpret strain care ar fi acela?Argumenteaza raspunsul!

Ruben Filoti: da mi-ar placea sa coleaborez cu Ghiater Vocal Band si sa pot canta cu ei intr-un concert sunt extraordinari.

Reporter: Revenind la domeniul muzical, unii spun ca descarcarea gratuita nu e pacat, stiind ca descarcarea gratuita inseamna piraterie!Ce crezi despre acest lucru?

Ruben Filoti: Da cest subiect este cam greu de dezbatut. Normal ar fi ca un crestin adevarat sa nu faca acest lucru pentru ca descarcarea gratuita fara drepturi inseamna furt

Reporter: Acum te intreb ceva legat de biserica si nu numai: ce crezi despre generatia din ziua de azi?Despre credinta generatiei?

Ruben Filoti: Adevarul este ca oamenii s-au schimbat foarte mult si generatia in care traim aduce multe schimbari atat in viata de familie cat si pe plan professional. Prin toate semnele care le vedem si lucrurile care le auzim putem trage concluzia ca nu mai este mult si Domnul este aproape sa vina de aceea trebuie sa fim pregatiti in fiecare clipa.

Reporter: Oamenii erau mai credinciosi pe vremea comunistilor?

Ruben Filoti: Da cred ca erau mai credinciosi si aveau mai mul timp pentru Dumnezeu.

Reporter: Dar astazi nu timp? Eu cred ca au numai nu vor sa isi faca.

Ruben Filoti: asa este,  timp exista dar cauta motive si isi gasesc de lucru doar sa nu auda despre Dumnezeu, insa datoria noastra de crestini este sa le vorbim oamenilor si sa le spunem adevarul.

Reporter: Acestea au fost intrebarile, dar in final as dori sa transmiti un salut/mesaj pentru cititorii nostri!!

Ruben Filoti: Ce pot sa spun zic ca Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa fiti tari in credinta pentru ca sfarsitul bate la usa, pasii Domnul se aud tot mai tare deci prietene drag ascultam sfatul. Increde-te in Dumnezeu!

Reporter: Frate Ruben noi iti multumim pentru timpul acordat si noi ca echipa siteului Vestea Evangheliei  iti dorim mult har si multe binecuvantari!

Ruben Filoti: Si eu va multumesc pentru interviu si doresc ca Dumnezeu sa va binecuvinteze intreaga echipa .

Un interviul realizat de Marcel Crainic inainte de lansare celui de al 3-lea volum!!

http://vesteaevangheliei.wordpress.com

Cel care va răspunde la câteva întrebări ce vizează anumite probleme în ceea ce privește relațiile este pastorul Liviu Axinte. El este recunoscut la nivel național ca o persoană activă, ce relaționează cu numeroși oameni din diferite categorii sociale, atât din mediul evanghelic cât și cel laic.

Andrei Varasciuc: Care este imaginea dumneavoastră despre o relație? Cum vedeți legătura dintre doi creștini?

Liviu Axinte: O relație dintre doi creștini o văd după modelul Domnului Isus cu ucenicii. Cred că relația dintre creștini trebuie să fie o relație de frățietate, de prietenie, mult mai mult decât relația unor participanți la un loc, trebuie să fie mult mai profundă. Depinde din ce punct de vedere vrei să privești lucrurile. Dacă discutăm, nu înseamnă că trebuie să fim cu toții la fel, dar trebuie să ne acceptăm, trebuie să încercăm să nu schimbăm lucrurile esențiale, cele care nu sunt de negociat. Dar să ne acceptăm cu micile noastre diferențe, pentru că fiecare are personalitatea lui și modul lui de a fi.

A.V.: Care considerați că sunt principalele cauze ale lipsei relaționării dintre creștini?

L.V.: Prima cauză este lipsa relației personale autentice cu Dumnezeu. În momentul când ai o relație personală cu Dumnezeu, ai relație și cu ceilalți creștini care sunt copii ai lui Dumnezeu. Modul nostru de a percepe lucrurile este: „să iubești pe Domnul Dumnezeu tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.”

Lipsa relației poate proveni din modul extrem de a vedea lucrurile, fie spre extremul fanatic, conservator, fie spre extrema liberală. Eu cred că este mult mai ușor să ai relații și în stânga și în dreapta, dacă eviţi extremele.

Alte cauze ar putea fi: interese de orice natură, interese materiale, interese de grup, interese pe bază de neamuri. Trebuie să ne debarasăm de astfel de interese, și de astfel de influențe. Consider că prima dată trebuie să avem părtășie cu Domnul, și să fim slujitorii Domnului și apoi ai lucrării printre oameni.

O altă cauză ar fi individualismul, când fiecare își vede de treaba lui, de lucrarea lui, închiderea în sine fără a ține cont de ceilalți. Apostolul Iuda a dorit să scrie despre o mântuire de obște, totuși mântuirea este personală, dar noi pe drumul acesta al mântuirii mergem împreună, și avem nevoie unii de alții. Fără relaționare putem deveni mult mai ușor victime.

În altă ordine de idei, cred că o cauză a lipsei de relaționare este și faptul că nu ne cunoaștem între noi. Vedeți, e un cerc. Ca să-ți vină cineva la Biserică, trebuie să te duci, să formezi o relație, trebuie să faci tu primul pas.

A.V.: E normal pentru un creștin să se implice în multe relații? Care este echilibrul implicării unui simplu creștin în relații?

L.A.: Depinde ce fel de relații sunt. Dacă sunt relații sănătoase, dacă sunt prietenii, dacă se merge fără un scop ascuns, cu inimă curată, consider că este benefic. Dacă luăm în calcul exemplul Domnului și a ucenicilor, observăm că ei au relaționat cu mulți oameni. Un creștin nu trebuie să fie prizonierul cercului său. El trebuie să influențeze „ca sare, ca lumină”: „Voi sunteți lumina lumii.”Trebuie să atingă, la fel ca Dumnezeu, toate domeniile sociale. Dumnezeu este un Dumnezeu și al palatului și al bordeiului. Cred că nu dăm dovadă de asemănare cu El dacă ne închidem în perimetrul nostru. Trebuie să atingem cu influența noastră toate păturile sociale, toate categoriile de oameni. Cea mai eficientă lucrare de evanghelizare, cea mai eficientă influențare este atunci când ai stabilit deja relații.

A.V.: Ce aspecte ar trebui luate în considerare atunci când un creștin se implică în anumite relații?

L.A.: În primul rând, trebuie să-ți faci un raport sincer al conștiinței tale, să vezi ce-ți dorești de la relația respectivă. Apoi trebuie să-l analizezi pe cel cu care dorești să ai o relație, pentru că se poate ca acest anturaj să nu-ţi fie benefic nici ție, nici lucrării lui Dumnezeu. În sensul larg, și chiar dacă vrem să-l restrângem pe anumite domenii, eu cred că trebuie un anumit echilibru, ca să nu intrăm în anturaje care să ne tragă în jos sau să ne murdărească imaginea și chiar viața noastră spirituală, pentru că prieteniile rele strică obiceiurile bune.

A.V.: Cum se împacă relaționarea dintre creștini cu părtășia comună a Bisericii?

L.A.: Eu cred că relaționarea dintre creștini este mult mai mult decât părtășia comună a Bisericii. Bineînțeles, ea începe acolo, iar părtășia comună a Bisericii este foarte importantă. De aceea, Domnul spunea să nu părăsim adunarea, cum au unii obicei. Deci părtășia este unul dintre pilonii de bază a funcționării Bisericii, dar relaționarea trebuie să continue şi dincolo de ea. Dacă ne limităm doar la faptul că ne întâlnim la Biserică, ne dăm mâna, spunem „Pacea Domnului” ,iar apoi plecăm acasă, este extrem de puțin. Relaționarea trebuie să continue prin vizite, discuții personale. Altfel se deschide omul prin discuția personală. Şi un conflict se aplanează altfel în momentul discuției. Chiar Domnul spune că dacă îți aduci aminte că cineva are ceva împotriva ta, lasă-ți darul la altar și du-te să te împaci cu el, sau dacă ți-a greșit fratele, du-te și discută între tine și el, apoi mai ia pe cineva. Deci cadrul cel mai intim este cel al discuției, unde lucrurile pot să se rezolve. Așadar, relaționarea începe cu părtășia comună a bisericii, dar trebuie să continue oricând tot mai mult în direcția aceasta.

A.V.: Ce strategii propuneți să fie aplicate în Bisericile din această zonă pentru a exista o relaționare mai eficientă?

L.A.: Eu cred că fiecare Biserică are strategia ei. Printre strategiile care au dat rezultate este întâlnirea în grupuri mici, întâlnirea surorilor, întâlnirea tinerilor, întâlnirea de Școală Duminicală a copiilor. Am avut întâlniri cu caracter evanghelistic şi care s-u adresat în special medicilor, întâlniri cu profesori, întâlniri cu oameni de afaceri, întâlniri cu romi, întâlniri cu bărbați, întâlniri cu familiile. Trebuie folosită orice ocazie pentru a mări acest potențial al relaționării între oameni. Dau numai un exemplu din săptămâna aceasta. Joi am oficiat Cina Domnului, am avut părtășie în Biserică, iar vineri și sâmbătă nu am făcut slujbă, în schimb am propus o „temă de casă”: fiecare membru al Bisericii să viziteze pe altul, o altă familie, pe bătrâni, bolnavi, să ducă o portocală, o ciocolată, să spună o vorbă bună, un cuvânt de preţuire.

O altă strategie a fost să-i sfătuituiesc să-și aleagă un grup de cinci familiipentru care să se roage și să nu rateze ocazia de a spune unei familii despre mântuire, să dea o revistă, să dea o carte. De multe ori am fost închiși în unele forme ale noastre. Vorbim frumos, predicăm frumos, dar cred că e timpul să şi trăim frumos.

Apoi, trebuie să creăm un timp în care Biserica să poată discuta. Când s-a terminat slujba, să nu fugim la mașinile noastre, și în cinci minute să golim partcarea. Agapele sunt biblice. Ne întâlnim să bem un ceai, dacă nu avem altceva, dar stăm și discutăm. Trebuie create ocazii de a fi împreună, ca oamenii să se cunoască, să povestească, să spună și bunele și relele.

Așadar, trebuie să fim împreună pentru a stabili relații. Ştim că e mai greu să păstrezi o relaţie decât să o faci. Prin urmare, pentru a păstra o relație trebuie timp, trebuie să te cheltui, trebuie să dai ceva.

L.A.: Principalele efecte sunt izolarea, plafonarea. La nivelul Bisericilor, noi ne înconjurăm cu aceleași predici, cu aceiași oameni, aceleași cântări, aceleași obiceiuri. În momentul când relaționăm, ne schimbăm impresiile, învățăm din greșeli, învățăm din experiențe. Eu cred că lipsa relațiilor duce fără îndoială la plafonare, la închidere în sine, la cultivarea egoismului. Este benefic să existe relaționare între oameni, între slujitori, dar și între Biserici.

A.V.: Cum vedeți starea Bisericilor de astăzi, dacă vor continua să meargă pe drumul pe care se află în prezent?

L.A.: Dacă mergem în acest ritm, riscăm ca slujitorii să ajungă niște funcționari publici, Bisericile riscă să ajungă niște cluburi unde ne întâlnim câteodată. Din păcate, este tendința ca fiecare să-şi creeze Împărăția lui, lucrarea lui, Biserica lui, familia lui și să închidă cercul în jurul său. Pe când Domnul a văzut lucrurile cu totul altfel: „Mergeți în toată lumea! Duceți-vă!” Primii creștini au fost oameni dinamici, n-au fost oameni care s-au închis în ei înşişi sau în perimetrul Bisericii. Dacă ei ar fi făcut cum facem noi astăzi, Evanghelia n-ar mai fi ajuns până la noi.

A.V.: Care este principala schimbare pe care considerați că o dorește Dumnezeu pentru bisericile evanghelice din România?

L.A.: Creștinii din bisericile evanghelice din România trebuie să se concentreze la sfințirea lor. Teama de Dumnezeu a început încetul cu încetul să dispară. Ne obișnuim cu păcatul, ne obișnuim să fim superficiali. La fel de importantă este unitatea Bisericilor, a slujitorilor, a credincioșilor şi aceea între generații. Nu accept ideea de a avea două Biserici într-una. Nu! Biserica este compusă din oi, oițe și mielușei. Consider că nu este nimic mai frumos decât posibilitatea ca păstorul să fie împreună cu prorocul, tinerii să slujească împreună cu bătrânii, iar copiii să fie printre ei.

Trebuie să admitem că astăzi asistăm la o explozie de informație, nu mai sunt granițe, oamenii circulă, există o bulversare totală. Trebuie să conservăm ceea ce avem de valoare și apoi să fim gata să admitem lucrurile care sunt benefice. Nu sunt de acord cu o schimbare de dragul schimbării, dar sunt lucruri care trebuie adaptate la provocările anului respectiv, la provocările timpului pe care-l trăim!

http://www.orizonturieterne.ro/liviu-axinte-schimbarea-lumii-incepe-prin-relatii/

Dragul nostru cititor sau cititoare, cand ai fost la ultimul chef? Cum a fost? Cum te-ai simtit? Dar dimineata cand te-ai intors acasa ce-ai simtit in sufletul tau, atunci cand ai stat de vorba doar tu singur cu constiinta ta?
Silvia Dascalu are 15 ani, este eleva in clasa a VIII-a si a trecut si ea prin experiente de genul acesta.

Silvia Dascalu: Constiinta ma mustra si ma simteam foarte mizerabil.

Reporter: Ce se intampla la unele chefuri?

Silvia Dascalu: Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama. Nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.

Reporter: Tu ai renuntat la toate aceste lucruri. Iti pare rau ca ai renuntat?

Silvia Dascalu: Nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu imi binecuvinteaza viata si pot sa va spun ca viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant. Am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine. Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, la muzica aceasta din lume. Este ceva minunat pentru ca stiu sigur ca am un Tata sus in cer care vegheaza asupra mea zi de zi, clipa de clipa si oricand sunt in stramtorare pot sa-i cer ajutorul. El niciodata nu ma va respinge, oricat de pacatoasa as fi, iar acest lucru este un lucru minunat si este intr-adevar ceva de neimaginat.

Am frecventat Biserica =Emanuel= din Timisoara si am auzit despre o organizatie care se cheama =Awana= si care se ocupa de lucrarea cu copiii. Prietenii mei de la biserica m-au ajutat foarte mult, mi-au spus despre Domnul, despre Biblie, despre ce se face in biserica, apoi pastorul mi-a spus mai in detaliu tot ce se va petrece cu viata mea dupa moarte.
Atunci m-am gandit cam cum arata viata mea, am reflectat asupra trairii mele, asupra vorbirii mele, am ajuns intr-un moment in care mi-a fost scarba de mine si astfel Dumnezeu mi-a cercetat viata prin Duhul Sau cel Sfant si am decis sa ma intorc la Domnul.
Atunci am gasit pace in inima mea, am gasit dragoste. Acum pot sa spun ca Dumnezeu traieste in mine si vreau sa traiesc numai dupa voia Lui. Am credinta ca El ma va ajuta la aceasta.
Am 15 ani, invat la o scoala generala si mai departe vreau sa ma duc la un liceu de informatica ca apoi sa urmez Facultatea de Informatica si sa devin programator, dar sa-mi dedic tot timpul meu liber pentru Dumnezeu.

Reporter: Nu crezi ca ai inceput prea devreme? Nu crezi ca esti prea tanara, in clasa a VIII- a ca sa te intorci la Dumnezeu, ca sa-ti schimbi viata? In primul rand cred ca nu ai avut prea multe lucruri rele la care sa renunti si in al doilea rand nu te-ai gandit ca mai poti astepta pana la 40-50 de ani?

Silvia Dascalu: Eu m-am maturizat foarte repede la mine in familie. Deja la 12 ani umblam cu baietii si toate celelalte de genul acesta. Cand Domnul m-a cercetat, in jurul varstei de 14 ani, atunci mi-a fost dificil sa renunt la toate lucrurile acelea: la chefuri, la petreceri, la baieti, la dansuri, muzica aceasta din lume.
Mi-a fost foarte greu la inceput deoarece eram obisnuita cu lucrurile acestea si sora mea inca mai asculta chestiile acestea si le mai frecventeaza inca si mi-a fost greu, dar am fost invatata sa gandesc matur, de aceea am considerat ca am maturitate deplina sa aleg ce este bine pentru mine si ce este rau si de aceea am ales ca cel mai bine pentru mine este sa-mi dedic viata lui Dumnezeu si sa merg cu El inainte.
Cine se gandeste:  O, ma pocaiesc la 40 de ani face o mare greseala pentru ca tineretea traita cu Dumnezeu este cel mai minunat lucru si sa stii ca ai o viata foarte fericita acolo sus in cer este cel mai minunat lucru de care poti sa fii sigur.

Reporter: Pana in clasa a VIII-a ai avut atatea experiente din punct de vedere negativ?

Silvia Dascalu:Da, pot sa spun asa. Au fost multe momente in care am regretat trairea mea, ce-am facut. Ma mustra constiinta si au fost momente in care n-am putut sa suport. Trebuia sa alerg la cineva si sa le povestesc.
M-am gandit ca ceva nu este bine in viata mea si m-am gandit ca nu este normal sa plang aproape in fiecare seara. Atunci am hotarat sa incerc sa vad si cealalta latura a lucrurilor, nu doar sa ma duc la chefuri sau sa ascult muzica de acolo, ci sa vad si cealalta latura, sa ma duc la niste ore de studiu biblic pentru tineri, sa ascult Cuvantul lui Dumnezeu.
Am simtit multa pace in inima cand veneam de acolo si nu mai era cum era cand veneam de la chefuri, nu ma mai mustra constiinta, nu mai aveam chestii de regretat pe care le facusem, ci simteam pur si simplu pace in inima mea si dorinta sa merg tot inainte cu lucrurile acelea.

Reporter: Care este situatia din punct de vedere moral, intre tinerii din tara noastra care sunt pana in clasa a VIII-a?

Silvia Dascalu: Am observat in ultimii ani o dorinta a tinerilor pana in clasa a VIII-a de a se maturiza mai repede, de a creste mai repede, de a parea mai maturi cand de fapt mintea lor nu este decat la acei ani. Am vazut lucrul acesta prin imbracamintea lor, prin modul de a se comporta, modul de a gandi, lucrurile pe care le cauta.
si am vazut o schimbare radicala fata de ceea ce erau generatiile de acum cativa ani si fata de generatiile de acum. S-au maturizat foarte repede atat fizic, cat si din punct de vedere spiritual. Gandesc foarte matur cand de fapt ei nu stiu ce cauta. si acesta este un foarte mare dezavantaj pentru ca acum ei isi pierd copilaria si tineretea cu lucruri de nimic, iar mai tarziu o sa aiba multe de regretat. Pot sa va spun aceasta din proprie experienta.
Chiar daca am numai 15 ani am trecut prin multe chestii negative si acum am gasit ceea ce cautam. Am gasit pacea si fericirea care nu o pot da nici chefurile, nici lumea aceasta, ci numai credinta in Dumnezeu si siguranta ca vei avea o viata dupa moarte.

Reporter: Sigur nu-ti pare rau dupa ceea ce ai lasat in urma ta?

Silvia Dascalu: Nu. Au fost momente din viata mea in care intr-adevar ma simteam plictisita de toata viata aceasta dupa ce m-am intors la Dumnezeu, dar mai apoi venea o bucurie enorma si uitam toate lucrurile. Acum nu-mi pare deloc rau pentru ca simt cum Dumnezeu binecuvinteaza viata mea si viata traita cu El este cel mai fericit lucru de pe acest pamant.

Reporter: Cu siguranta Isus Cristos este modelul tau suprem acum si modelul la care ai vrea sa ajungi, dar te-as intreba inainte de a-l cunoaste pe Isus Cristos care erau modelele tale? Care erau idolii tai? Ce-ti placea? Celin Dion, Whitney Houston, Deep Purple? Ce ascultai?

Silvia Dascalu: Ascultam Britney Spears, Christina Aquilera, Celin Dion. Acestea erau cateva modele de viata pentru mine.
Un alt model in viata este tatal meu. Ma surpinde foarte mult cum inca poate sa faca fata acestor presiuni din lume cand toata lumea alearga dupa bani.

Reporter: Cum au reactionat prietenii tai cand au auzit ca tu ai decis sa te pocaiesti si sa-ti schimbi viata, sa nu mai mergi la petreceri cu ei, sa nu mai mergi la chefuri cu ei?

Silvia Dascalu: Intr-adevar au fost surprinsi, mai ales ca eu eram =sefa= lor. Au fost foarte socati, n-au vrut sa accepte lucrurile acestea. Tot ma imbiau: =Hai sa mergem la nu stiu ce chef, hai ca acum e acolo, acum e dincolo.= La inceput mi-a fost deosebit de greu sa pot face fata presiunilor, dar Dumnezeu de fiecare data ma cerceta sau imi punea o piedica si nu ma mai duceam. Ma cerceta si imi parea rau ca am avut dorinta de a merge.
La inceput a fost mai greu, dar acum au inteles toti ca eu caut alte lucruri decat ei si caut alte valori in viata. Acum au inteles si nu mai sunt presiunile acelea. Am ramas prietena cu ei, sunt apropiata de unii dintre ei si nu-mi pare rau ca pot sa le vorbesc despre Dumnezeu si ca pot sa le spun ce vrea Dumnezeu cu viata lor si sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa fac lucrul acesta cat mai bine.

Reporter: Care a fost momentul cand te-ai hotarat, cand te-ai decis suta la suta sa-ti schimbi viata?

Silvia Dascalu: Era odata dupa petrecerea de ziua mea, cand implinisem 14 ani.Mi-am tinut ziua impreuna cu o colega de clasa si a fost un chef de o noapte.

Reporter: O noapte alba!

Silvia Dascalu: Exact. A doua zi, Duhul Domnului m-a cercetat si constiinta m-a mustrat si mi-am dat seama de ceea ce facusem noaptea trecuta. Ma simteam foarte mizerabil pe dinauntru si atunci a fost un moment in care am stat inaintea Domnului, doar eu cu El. Atunci intr-adevar a fost momentul in care am spus: =Da Doamne, vreau sa te urmez toata viata mea!=

Reporter: Ce se intampla in general, la astfel de chefuri privite din afara ca fiind decente?

Silvia Dascalu: Este adevarat ca privite din afara par decente, dar pot sa va spun ca nu este asa deloc. Nu este deloc interesant ceea ce se petrece la niste chefuri, se mananca, indeosebi se bea, se fumeaza, se danseaza foarte mult. Cine nu este bagat in seama, n-are ce cauta acolo. Trebuie sa fii cu tupeu, cum se spune si trebuie sa te bagi in seama, ca cineva sa te bage in seama.
Acest lucru mi se pare foarte absurd deoarece nu mi se pare normal sa te bagi in seama ca sa fii bagat in seama.
Au fost si chefuri in care cand poate nu aveam chef, ma simteam foarte aiurea, nimeni nu ma baga in seama si ma simteam ca si cum nu m-as fi dus. si erau chefuri in care eram in centrul atentiei, in care puteam sa-i fac pe ceilalti sa ma faca centrul atentiei si acelea le gandeam eu cele mai faine si de aceea ma plictiseam la restul.
Dar dupa aceea mi-am dat seama ca intr-adevar sunt egoista pentru ca numai eu eram centrul atentiei si ceilalti trebuiau sa se invarta in jurul meu.
Sunt niste petreceri de dans toata noaptea, nimic interesant, nimic nou. E acelasi ritual la fiecare petrecere in parte, nu te simti mai deosebit la nici una din ele.

Reporter: Ai fost cumva la o =petrecere fara dans=, dupa ce ti-ai schimbat viata, dupa ce te-ai intors la Dumnezeu, dupa ce te-ai pocait? Mai ai bucurii impreuna cu alti tineri de varsta ta? Dar bucurii dupa care sa nu mai vii acasa la ore mici ale diminetii, plangand si parandu-ti rau in fata constiintei tale de ceea ce ai facut? Ai fost si la astfel de =chefuri=? Ma gandesc la un alt fel de petreceri si anume cu tineri crestini.

Silvia Dascalu: Bineinteles ca m-am dus la intalniri impreuna cu tinerii de la biserica. Este ceva minunat, este foarte deosebit. De fiecare data este mai deosebit ca datile trecute si pot sa va spun ca si noi stim sa cantam, dar sa-L slavim pe Dumnezeu, stim sa ne rugam lui Dumnezeu, stim si noi sa ne distram in felul nostru si putem sa radem, sa spunem glume, sa ne simtim bine, fara sa ne para rau, fara sa regretam ceea ce-am facut.
Este ceva ce nu putem sa exprimam in cuvinte deoarece cand suntem adunati toti laolalta, Duhul Domnului este intre noi, simtim prezenta Lui in inima noastra.

Reporter: De obicei acuzatia celor din afara pentru cei care intra inauntru, in biserica este ca-si inchid viata. Simti ca ti-ai inchis viata?

Silvia Dascalu: Nu, in nici un caz. Am auzit si eu expresii de genul acesta, chiar eu am afirmat uneori ca =pocaitii sunt tare incuiati=, sau =eu nu am ce cauta acolo=, dar mi-am dat seama ca era ceva foarte gresit pentru ca in primul rand ei nu au de unde sa stie ce se petrece pana nu vin sa vada.

Reporter: Poate citesc unii dintre fostii tai colegi de clasa. Ce le-ai spune acum?

Silvia Dascalu: I-as incuraja din toata inima, in primul rand, sa incerce sa caute o biserica care sa raspunda nevoii sufletului lor cat de cat. Sunt sigura ca fiecare copil, fie de clasa a VIII-a, fie de clasa a IX-a, fie de-a VII-a cauta pe cineva care sa-l inteleaga.
si tot timpul sunt momente in vietilor lor in care regreta ce au facut, in care le vine sa planga. Asa a fost si in viata mea, ma simteam groaznic, dar cred ca si ei cauta pace, fericire, bunatate, credinta, cauta ceva de care sa se agate in fiecare zi si care sa le ofere siguranta ca indiferent ce se va intampla, nimeni nu o sa-i paraseasca si o sa ramana cineva langa ei.
Acest lucru l-am cautat si eu cand m-am intors la Domnul. Cautam pe cineva care, indiferent ce as fi facut, sa ma inteleaga, sa ma accepte si sa incerce sa-mi dea o rezolvare la problema mea.
Pot sa-i incurajez sa-L caute pe Dumnezeu in fiecare zi prin rugaciune si sa incerce sa aiba o relatie strict personala cu Dumnezeu, nu cu preotul, nu cu parintele, nu cu bunica, cu nimeni, ci doar ei si Dumnezeu.
Atunci vor simti maretia credintei pe care poate sa o aduca Duhul Sfant cand vine asupra lor. Simti cum Dumnezeu te ia in mana Lui, te pazeste si te ocroteste in fiecare zi a vietii tale.
Nu mai esti pierdut, ci ai un Tata, ai un ocrotitor, ai un scut la care poti sa mergi in fiecare zi sa-i spui problema ta. El te va asculta si nu te va respinge, va incerca prin Duhul Sfant cu bunatate si dragoste sa rezolve problema ta, sa te schimbe si sa te duca pe calea vesniciei.

Citeşte mai mult: Flacăra Închinării » Interviu Silvia Dascalu