Categorie: STIRI

Ziua Mondială a Luptei împotriva Cancerului la Sân marcată la Petroşani

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

În fiecare an, la 1 octombrie se aprind lumini roz care îmbracă cele mai reprezentative clădiri sau monumente din toată lumea. Din 2001, Fundaţia Renaşterea a inclus şi România pe lista celor care organizează acest tip de eveniment.
Luni, în prima zi a lunii octombrie, o clădire din Petroşani a fost iluminată în roz. Totul în cadrul acţiunii „Iluminarea roz” organizată de fundaţia Renaşterea în parteneriat cu Asociaţia Speranţa Omului Singur din localitate.

„Întâi octombrie este Ziua Mondială a Luptei Împotriva Cancerului la Sân. De mai mulţi ani, suntem partenerii Fundaţiei Renaşterea şi organizăm în municipiul Petroşani această acţiune. Trebuie să menţionez că municipiul nostru este  cel de-al şaptelea oraş din ţară care a organizat acest eveniment. Acţiunea este de fapt un semnal de alarmă pentru toate femeile care trebuie să conştientizeze că boala depistată la timp poate fi tratată” spune Doina Popescu, organizator eveniment.

Aşadar, anul acesta clădirea care pentru câteva minute a fost iluminată în roz a fost Centrul Regional pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Protecţie Socială Petroşani.

„Este o nouă formă de colaborare între Centrul Regional pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Protecţie Socială şi o Asociaţie la bordul căreia mă aflu şi eu şi fundaţia Renaşterea şi Asociaţia Speranţa Omului Singur. Astăzi, fiind Ziua Mondială a Luptei Împotriva Cancerului la Sân am hotărât să iluminăm această clădire în roz. Mă bucur că astăzi a fost prezentă multă lume, că am marcat încă odată această zi foarte importantă în care multe femei au trecut prin momente grele şi înţeleg foarte bine cât este de important să te tratezi la timp” spune Haralambie Vochiţoiu, director Centrul Regional pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi Protecţie Socială Petroşani.

La eveniment a participat şi directorul Casei Pollicino, Florentina Presecan, o femeie puternică, care a luptat în urmă cu ceva timp cu această boală nemiloasă, cancerul. Femeia a venit la acţiune pentru a fi dovada vie că boala depistată la timp poate fi învinsă.

„Această acţiune este extrem de binevenită pentru că este o acţiune de conştientizare că această maladie, cancerul la sân, este o boală care ucide şi de multe ori, extrem de repede. Femeile trebuie să ştie că în cazul în care este depistată în fază precoce ea poate fi vindecată, nu uşor, dar poate fi învinsă. Este vital ca doamnele să fie informate despre ce înseamnă investigaţiile de a preveni, a depista şi a trata boala, pentru că, informarea este colacul nostru de salvare. Dacă ne uităm în ţările dezvoltate vedem că numărul persoanelor cu cancer la sân este cu peste 40% mai mic. Sper din tot sufletul ca şi la noi numărul persoanelor diagnosticate să scadă semnificativ” spune Florentina Presecan, director Casa Pollicino Petroşani.

Toate persoanele prezente la eveniment au primit din partea organizatorilor brăţări roz şi pliante informative, de unde pot afla totul despre depistara, prevenţia şi tratara cancerului de sân.

http://gazetadedimineata.ro/actualitate/ziua-mondiala-a-luptei-impotriva-cancerului-la-san-marcata-la-petrosani/

Cu gândul la turism, Consiliul Judetean Hunedoara finalizeazã infrastructura rutierã în doi ani

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

Drumurile judetene, finalizate în urmãtorii patru ani. De reabilitarea drumurilor judetene se vorbeste de foarte mult timp si încã se va vorbi. Este vorba de reabilitarea drumurilor spre Parâng, Straja, Pasul Vâlcan si Dealu Babii. Presedintele Consiliului Judetean Hunedoara, Mircea Molot ne asigurã cã, în acest mandat, pe aceste drumuri se va putea circula în conditii optime.

“Am promis în campania electoralã cã în acest mandat, dacã voi fi reales presedinte voi finaliza toate lucrãrile de investitii pe drumuri judetene. Am patru drumuri, e vorba de Pasul Vulcan, Straja, Parâng si de Dealul Babii. Dacã în Pasul Vulcan cei 3.7 km vor fi din fonduri europene, am dat drumul la licitatie, ea se afla pe SEAP, la mijlocul lunii noimbrie vom deschide plicurile, celelalte trei sunt din

fondurile Consiliului Judetean, am fãcut un împrumut si din primãvara ne vom apuca de ele. Nu mai e nevoie de licitatii, Straja este în întretinere, iar Dealul Babii este un contract multianual pe care în acest an l-am oprit din lipsã de fonduri, dar din primãvara viitoare îl vom face. Acelasi lucru se întâmplã si cu drumul din Parâng”, a declarat Mircea Ioan Molot, presedintele CJ Hunedoara.

În plus, Molot sperã ca lucrãrile de reabilitare si modernizare a drumurilor judetene sã fie finalizate mult mai repede.

Totodatã el dã asigurãri cã proiectul pentru dezvoltarea domeniilor schiabile din Valea Jiului nu va fi stopat, asta în conditiile în care cei din administratia publicã de la Petrosani spun cã toate fondurile pentru Parâng au fost oprite.

„Dacã ne bazãm sã terminãm aceste drumuri, nu în patru ani atât cât este mandatul, ci în primii doi ani vom finaliza lucrãrile, tocmai pentru cã în continuare am discutat cu Ministrul Dezvoltãrii si fondurile pentru proiectul schi nu se opreste, el continuã si atunci trebuie sã existe si infrastructura pentru a avea cât mai multi turisti în aceastã zonã. Este o variantã, pe care am spus-o de când sunt presedinte, cã pe lângã minerit este o alternativã cã Valea jiului sã o ducã cât de cât bine”, a mai precizat Molot.

Din momentul în care au fost demarate lucrãrile pentru dezvoltarea domeniilor schiabile toate persoanele cu putere decizionalã din judet au precizat cã turismul va deveni o alternativã la mineritul din Valea Jiului. Cert este cã faptic mai este mult pânã când acest lucru se va întâmpla. Pe lângã statiuni montane la standarde înalte este nevoie si de personal calificat si disciplina turisticã.

Raul IRINOVICI

http://cronicavj.ro/wp/?p=8414

Cel mai bãtrân student e proaspãt pensionar

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

Cel mai bãtrân student de la Petrosani e un pensionar care a plecat de la minã, unde a lucrat în subteran, dar a ales sã facã si altceva. Cristian Kuszai are 58 de ani si concureazã la titlul de pensionarul student.

El spune cã decizia este una luatã cu mintea de apoi si nu regretã nimic din ce a fãcut pânã acum, decât poate cã nu l-au vãzut pãrintii student. „S-ar putea sã fiu cel mai bãtrân, dar asta o va stabili statistica. În ceea ce priveste faptul cã m-am hotãrât, am fãcut-o din douã motive: este o vorbã româneascã ce spune cã românul trebuie sã se trezeascã mãcar în ceasul al XII-lea. Acum pentru mine e mai mult decât valabil. Al doilea motiv ar fi cã ai mei pãrinti au murit neîmpãcati cu gândul cã eu nu am fãcut o facultate”, a declarat proaspãtul student Cristian Kuszai.

Domnul Kuszai are doi copii, o fatã în Bucuresti si un bãiat care, spune el, a tot început cursuri la Petrosani, dar nu le mai si terminã,iar el vrea sã îi dea clasã. „Al meu bãiat a început 4 facultãti aici si nu a terminat nici una. Astea sunt niste picanterii si eu vreau sã îi dau exemplu, cã l-am tot bãtut la cap sã facã asta si nu a crezut, asa cã eu îi voi demonstra cum, cu vointã, se poate”, a mai spus fostul miner. Familia si prietenii i s-au împãrtit în douã tabere: pro si contra, dar omul e decis sã nu dezamãgeascã. „M-am înscris la sociologie, sperând cã voi studia societatea si o fac pentru mine, în primul rând,  iar în timp cred cã voi putea sã culeg roadele acestei alegeri. Poate intrând în politicã, desi, multi spun cã dupã 50, 60 de ani te duci altundeva… dar acolo ne ducem când ne vine rândul. Eu vreau, însã, sã fac scoala asta cu gândul cã mã va ajuta în viatã, chiar si sã le dau sfaturi la unul sau altul”, povesteste studentul din anul I de la sociologie..

A lucrat în minã, douã decenii si a plecat la pensie, fãrã ca mãcar o datã sã fi vrut sã fie sef, acolo sub pãmânt. „Am fost si personal TESA si auxiliar la mina Livezeni. Am fost

frânar la trenul ce duce minerii subteran, am fost si lãcãtus si am încheiat activitatea în 2010. Nici nu am vrut cât am stat în minã sã fiu sef. Eu terminasem un liceu uman si am fost corigent la matematicã si la

fizicã în anul I de liceu si cu stiintele exacte nu m-am împãcat”, a conchis Cristian Kuszai.

Proaspãtul student a venit luni la Universitate, îmbrãcat decent, a urmãrit toate discursurile oficialitãtilor si e decis sã nu rateze nici un curs, pentru cã are timp berechet.

Diana Mitrache

http://cronicavj.ro/wp/?p=8430

Ecuaţia timpului pe Facebook

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în "IZVOR" de GÂNDURI, EDITORIALE, STIRI

Te sperii puţin când te gândeşti la ce amploare a luat Facebook în puţinii ani care au trecut din 2004 când a fost înfiinţat. O amploare atât de mare încât o metaforă ca „a se întinde ca focul în mirişte” pare slabă şi incapabilă să descrie ritmul ameţitor în care acesta a cucerit lumea noastră.

Statisticile oficiale spun că în februarie 2012 Facebook a ajuns să aibă mai mult de 845 de milioane de utilizatori activi, ceea ce înseamnă că mai mult de unul din şapte locuitori ai planetei noastre albastre şi, mai recent, hiperconectate, are un cont pe Facebook. Faptul acesta este în sine remarcabil, dar când te gândeşti că există foarte mulţi oameni care nu ştiu să scrie şi să citească, că mii de oameni mor de foame în fiecare zi, că există numeroase zone locuite unde nu există curent electric, şi lista ar putea continua cu multe exemple de lucruri necesare vieţii care lipsesc unui procent important din populaţia lumii, rămâi perplex.

Bătrânul continent, cel mai cucerit de „carte”

Îţi mai revii puţin din uimire, totuşi, când te uiţi mai atent la statistici şi observi că ţările cu cel mai ridicat nivel de trai au şi cel mai mare procent de utilizatori Facebook. Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Suedia, Danemarca, Norvegia, Emiratele Arabe Unite sunt exemple de ţări în care aproximativ jumătate din populaţia ţării are un cont pe Facebook. În Finlanda, procentul utilizatorilor de Facebook urcă până în jur de 70%. În statul Vatican, din cei 800 de cetăţeni, 80 au cont pe Facebook. La polul opus, unele dintre cele mai sărace ţări din lume au şi cel mai scăzut procent de utilizatori de Facebook.

Ne-am grăbi totuşi dacă am trage concluzia că Facebook a cucerit întreaga lume. China e o ţară unde, din motive politice, Facebook este interzis. India este o ţară unde Facebook a reuşit să ajungă doar la patru procente din populaţie, în acest caz insuccesul fiind cauzat, cel mai probabil, de sărăcie.

Dar e dincolo de orice îndoială că Facebook a cucerit lumea celor de pe „bătrânul continent” şi deci şi pe a românilor. În martie 2012, în România existau 4.675.860 de utilizatori activi, însemnând aproximativ 22% din populaţia ţării. Dintre aceştia, 62% au vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani.

Mirajul ameţitor

Dar mult mai impresionant decât succesul geografic al celei mai mari reţele de socializare de astăzi este ceea ce am putea numi micro-succesul ei, adică performanţa de a se fi insinuat în vieţile virtuale ale utilizatorilor într-o asemenea măsură, încât acestea au devenit inconceptibile fără Facebook. Nu vreau să spun că vieţile multora au devenit inconceptibile fără Facebook, deşi astăzi se vorbeşte destul de mult despre „dependenţa de Facebook”, ci mă refer doar la vieţile virtuale ale tuturor utilizatorilor activi. Adică, un utilizator de Facebook nu foloseşte aproape niciodată internetul pentru alte activităţi fără a-şi verifica şi contul de Facebook. Uneori obsesiv şi fără noimă, vrăjit de mirajul posibilităţii ca între timp, de la ultima vizită, ceva să se mai fi întâmplat.

Aproape nimic nu se întâmplă pe Facebook niciodată, adică nimic semnificativ. Dar în ciuda lipsei de sens a vieţii de pe Facebook, nu ne putem lipsi de ea. Viaţa de pe Facebook ne cheamă cu o voce atât de puternică, încât se aseamănă cu vocea vieţii adevărate, cea nevirtuală. Şi vocea vieţii e atât de puternică, în ciuda faptului că nu suntem întodeauna siguri că are vreun sens, încât doar foarte rar ne trece prin cap posibilitatea de a renunţa la ea şi aproape niciodată în mod serios. Sinucigaşii sunt, în general, doar nişte grăbiţi.

Revenind la viaţa virtuală, deşi nu am găsit statistici detaliate cu privire la cât timp petrece un utilizator tipic pe Facebook, bănuiala mea este că, atâta timp cât cineva are acces la internet, relaţia lui cu Facebook poate fi descrisă în felul următor: T=(Fx)+(Fy)+(Fz)+… şi aşa la infinit, unde T înseamnă timpul total petrecut de cineva pe internet, F înseamnă, evident, Facebook şi x, y, z orice altă activitate pe internet. Ecuaţiile m-au speriat şi pe mine întotdeauna, aşa că, renunţând la simbolurile matematice, o să spun doar că aproape tot ce facem pe internet e împletit cu o doză de Facebook. Bineînţeles, şi eu am cont de Facebook şi ecuaţia de mai sus e extrapolată pornind de la propria experienţă, dar bănuiala mea e că nu sunt eu atât de special în relaţia mea cu Facebook, ba chiar că, din contră, n-am nimic special, adică sunt un utilizator tipic. (Până am ajuns aici cu scrisul, am intrat cam de cinci ori pe Facebook să văd ce se mai întâmplă. Primisem două „Like-uri” la un link.)

Voyeurii și exhibiţioniştii populează Facebook-ul

De fapt lucrurile nu sunt aşa de simple, fiind nevoie în continuare să facem următoarea nuanţare. Cred că toată lumea va fi de acord cu mine că utilizatorii Facebook pot fi împărţiţi în două mari categorii, anume voyeurii și exhibiţioniştii. Voyeurii sunt cei care nu se expun în fotografii şi nici măcar nu prea comentează la fotografiile altora, dar le place să urmărească din umbră ce se întâmplă în vieţile altora. Exhibiţioniştii, în schimb, sunt cei care nu termină bine de mâncat o prăjitură, că poza cu prăjitura respectivă a şi primit câteva „like-uri” pe Facebook. În realitate, nu există un voyeur pur sau un exhibiţionist pur, fiecare individ având, de fapt, trăsături din ambele categorii. Totuşi, simpla împărţire în aceste categorii ne permite să facem anumite predicţii legate de timpul petrecut pe Facebook. Desigur, ar fi nevoie de o cercetare de amploare ca să se dovedească dacă am sau nu dreptate, dar părerea mea este că, cu cât cineva este mai exhibiţionist, cu atât va petrece mai mult timp pe Facebook. Asta pentru că proiectându-se mai mult în virtual, adică „shareuindu-se”, nevoia sa de a verifica efectele pe care le produce în lumea Facebook creşte proporțional cu amploarea proiectării respective. Dacă vreţi, este ca și cum cineva ar arunca cu pietre într-un lac și apoi ar urmări cercurile făcute la suprafața apei. Dacă nu arunci cu pietre în lac, nu e nevoie să fii cu ochii pe cercuri, și tocmai aceștia sunt voyeurii, adică cei care nu vor altceva decât să stea cu ochii pe cercurile produse de pietrele altora, dar nu au un interes special într-o aumită piatră şi cercurile acesteia. De unde rezultă că voyeurii vor petrece mai puţin timp pe Facebook decât exhibiţioniştii.

Bătălia pentru sufletul utilizatorului

Fie că e vorba de voyeuri sau de exhibiţionişti, Facebook tinde să devină foarte important în viaţa utilizatorului, şi efectele acestei deveniri asupra vieţii adevărate ar merita multă atenţie, pe care din păcate nu i-o pot acorda aici. Puterea Facebook stă în capacitatea lui de a exploata în cel mai eficient mod, comparativ cu alternativele existente pe piaţa reţelelor de socializare, nevoia de a fi împreună, care pare să fie atât de adânc plantată în noi.

Dar asta face posibil un anume pericol, deoarece Facebook, prin simplul fapt că aduce împreună un procent aşa de important din populația lumii (aproximativ 10% şi creşte), tinde să devină una dintre cele mai profitabile afaceri din lume. Asta înseamnă că puterea pe care Facebook o are asupra utilizatorului, şi este vorba de o putere semnificativă, măcar pentru simplul fapt că reuşeşte să consume foarte mult din timpul acestuia, devine o marfă extrem de preţioasă vânată de corporaţii, de promotorii de cauze mai mult sau mai puţin nobile, de formatorii de opinie şi de idei şi aşa mai departe. Pe scurt, pentru că punem atâta suflet în Facebook sau pentru că Facebook a reuşit să ne cucerească sufletul într-o asemenea măsură, ceea ce înseamnă acelaşi lucru, este vorba efectiv de, dacă mi se permite o uşoară exagerare retorică, o bătălie pentru sufletul utilizatorului. Sufletul, cel puţin în acest context, nu înseamnă altceva decât suma valorilor, credinţelor, ideilor, nevoilor (reale sau închipuite), iar bătălia pentru suflet înseamnă în contextul Facebook, înainte de orice altceva, încercarea de a face sufletul să se supună logicii capitalismului, pentru care valoarea supremă este ceea ce se vinde. Această logică a capitalismului, care egalează orice valoare cu valoarea comercială, e considerată de unii o ameninţare pentru civilizaţia noastră în întregul ei, doar că, odată cu Facebook, ameninţarea ţinteşte direct în inima utilizatorului, cu o precizie care înainte de Facebook pur şi simplu nu era posibilă.

Dar cu toate că este vorba de un pericol cât se poate de serios, adevăratul pericol al Facebook vine din altă parte, anume din faptul că el nu oferă decât un surogat pentru nevoia de a fi împreună, nu o împlinire autentică a ei. Cei mai activi pe Facebook sunt exhibiţioniştii (şi logica însăşi a Facebook este aceea de a dori să ne vadă pe toţi exhibiţionişti), iar exhibiţioniştii tânjesc după atenţie. Încurajând exhibiţia, adică transformarea vieţii private într-un spectacol public, Facebook încurajează egocentrismul. Pentru un utilizator Facebook nu există bucurie mai mare decât numărul de „like-uri” primite la o anumită activitate, pentru că un „like” reprezintă atenţie şi valorizare din partea celorlalţi, şi nevoia de valorizare din partea celorlalţi este la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât nevoia de a fi împreună. Doar că Facebook, fiind un simplu surogat, nu îndeplineşte efectiv nici această nevoie, după cum nu o îndeplineşte nici pe cea de a fi împreună. Rezultatul este o exacerbare a tendinţelor narcisiste, ilustrată de goana după „like-uri”, şi hrănirea şi dezvoltarea egoistului din fiecare dintre noi, pentru că atunci când intru pe Facebook nu mă interesează atât de mult ce au făcut ceilalţi, cât ce au făcut ceilalţi în raport cu mine. Aceasta este semnificaţia profundă a remarcii pe care o fac unii, dezamăgiţi: „nu s-a mai întâmplat nimic pe Facebook”.

Rezumând, faptul că Facebook răspunde atât de eficient unor nevoi fundamentale, l-au făcut fenomenul mondial care este astăzi, dar în acelaşi timp i-au dat o putere asupra intimităţii individului cum nimic altceva n-a mai avut în întreaga istorie a omenirii. Pentru că beneficiile aduse de Facebook sunt comparabile cu cele ale altor mari inovaţii, despărţirea de el nu este, pentru cei mai mulţi oameni, o opţiune. Ne rămâne aşadar să învăţăm să trăim pe Facebook cu mai multă precauţie asupra modului în care folosirea acestuia ne afectează. Parafrazând un text biblic: Căci ce i-ar folosi cuiva dacă ar avea întreaga lume pe Facebook şi ar primi like-uri chiar de la Mark Zuckerberg, dar şi-ar pierde sufletul?

http://revistarespiro.ro

86% dintre români: trebuie să se predea religia la școală

Publicat de de Biserica Maranata Vulcan în STIRI

La o privire de ansamblu asupra cercetării desfășurată sub numele „Religie și comportament religios”, realizată de o echipă de sociologi în cadrul programului Studii Electorale Românești al Fundației Soros, observăm că 86% dintre cetăţenii români sunt de părere că trebuie să se predea religia la şcoală.

Un procent semnificativ din populația României își exprimă părerea în favoarea predării religiei în școli, apărând anumite diferențe în felul în care românii înțeleg cum să se predea religia în școlile publice.

În urma cercetării, respondenții pot fi împărțiți în trei grupuri:

– „conservatorii” care preferă predarea religiei ca materie obligatorie, de către preoți, iar fiecărui elev să i se predea dogma propriei confesiuni;

– „progresiştii” care preferă religia ca istoria religiilor, o materie opțională, predată de către persoane specializate;

– „indecişii” care tind să răspundă „nu ştiu” sau au refuzat să răspundă.

Datele cercetării relevă că:

– 50% dintre români sunt de părere că religia trebuie să fie o materie obligatorie;

– 52% spun că elevii să participe la cursuri care prezintă doar religia lor;

– doar 32% preferă cursurile la care sunt prezentate mai multe religii;

Potrivit sursei datele au fost culese, în perioada 01 – 21 iunie 2011, de compania International Brand Consultants. Eşantionul principal a fost de 1.204 persoane, reprezentativ pentru populaţia ţintă cu o eroare de +/- 2,9% la un nivel de încredere de 95%.

Pe pagina web a Fundației Soros se notează că „Cercetarea „Religie și comportament religios” este prima analiză completă a fenomenului religios la nivelul populației României, care pune sub lupă valorile, comportamentele și raportarea la politici și viață politică la nivelul celor mai importante confesiuni întâlnite în România.”

http://www.orizonturieterne.ro