Vânătoarea creştinilor este sportul preferat al islamiştilor. Asta e evident, o ştie toată lumea şi presa ne informează despre asta aproape zilnic. Săptămâna trecută vă informasem ca organizaţia internaţională Open Doors şi-a emis Raportul anual pe 2014 privind persecuţia creştinilor. Conform Raportului, în 2014 au fost ucişi 4.344 de creştini în toată lumea din cauza credinţei lor, dublu faţă de 2013 când au fost ucişi 2.123, şi triplu în raport cu 2012 când 1.201 creştini au fost ucişi din cauza credinţei. [Detalii aici:http://www.christianitytoday.com/gleanîngs/2015/january/not-forgotten-top-50-countries-world-watch-list-open-doors.html] Campionul mondial la uciderea creştinilor este organizaţia teroristă islamica Boko Haram, atrocităţile comise de aderenţii lui fiind obiectul unui Raport emis săptămâna trecută de Amnesty International. [Detalii aici :http://www.theatlantic.com/înternational/archive/2015/01/boko-haram-kills-too-many-to-count-în-nigeria/384395/]
Ironic însă este că, de câtva timp încoace, vânătoarea creştinilor a devenit şi sportul preferat al secularismului. Cum observa recent Joy Pullmann în publicaţia online „The Federalist”, vânătoarea creştinilor a devenit sportul preferat al legiuitorilor şi judecătorilor occidentali. Titlul articolului ei denotă o perspectivă îngrijoratoare asupra relaţiei dintre secularism şi instituţiile lui, pe de o parte, şi creştinism şi aderenţii lui, pe de altă parte: “For the West, Christian Hunting Is the Sport of Lawmakers and Judges” (”în Occident vânătoarea creştinilor este sportul legiuitorilor şi judecatorilor”) [Articolul poate fi citit aici: http://thefederalist.com/2014/12/29/for-the-west-christian-huntîng-is-the-sport-of-lawmakers-and-judges/] Evident, însă, vânătoarea creştinilor nu este un fenomen tocmai nou, ei fiind persecutaţi de cei mai tari ca ei de-a lungul istoriei. La origini, au fost persecutaţi de Iudei, cel mai bine cunoscut dintre ei fiind Saul din Tars, cel care, înainte de a deveni Apostolul Pavel, era bine cunoscut pentru teroarea şi zelul cu care prigonea creştinii. Campaniile lui anticreştine sunt bine documentate pe paginile Scripturii. Creştinii au fost apoi vânaţi de autoritaţile Romei, o realitate istorica şi ea bine documentată în scrierile lui Tacit şi ale altor scriitori antici. Iar în zilele noastre şi sub ochii noştri creştinii sunt vânaţi de un grup mare şi divers de inamici ai creştinismului, de la islamicii fanatici până la seculariştii fundamentalişti. E ironic că aceste două grupuri, care cel puţin teoretic sunt la cuţite, practică acelaşi sport – vânarea creştinilor. Astăzi ne concentrăm asupra campaniilor de vânătoare ale celor din urmă, un subiect extrem de vast care uşor ar putea fi subiectul multor volume.
Două evenimente s-au petrecut săptămâna trecuta care ne amintesc ca vânătoarea creştinilor continua şi ramâne în vogă. Cel mai bine cunoscut e cel din Franţa laică care a ridicat blasfemia împotriva religie la rang de drept al omului, cu toate că evenimentul în sine nu implică creştinismul ci islamul. Iar cel de al doilea s-a petrecut de cealaltă parte a Atlanticului, în Atlanta, Georgia, unde Comisarul Pompierilor din oraş, un om de culoare cu numele de Kelvin Cochran, a fost destituit din funcţie de catre primarul oraşului pentru unicul motiv că a numit homosexualitatea o “perversiune” în conformitate cu învăţăturile Sfintei Scripturi. În afara vieţii publice şi în timpul lui liber, Cochran a fost vreme de multi ani unul din liderii bisericii Elizabeth Baptist Church din Atlanta şi liderul unui grup de bărbaţi care căutau să fie modele de viaţă şi conduita morală pentru tinerii bărbaţi de culoare din oraş. În 2013 a publicat o carte direcţionată în special către barbaţi, unde, în două paragrafe, a discutat “păcatele sexuale” pe care Biblia le condamnă, printre ele homosexualitatea, pe care Cochran a numit-o, în conformitate cu învăţăturile Bibliei, o “perversiune.” În 2014 un pompier a depistat pasajul în cartea lui Cochran şi a informat homosexualii din oraş care au înregistrat o plângere la primărie cerând destituirea lui Cochran. Săptămâna trecută au scontat un succes de proporţii uriaşe: Cochran a fost destituit. [Detalii aici:http://dailyşignal.com/2015/01/08/atlanta-fire-chief-fired-expressîng-christian-beliefs/] Din nefericire, incidentul acesta nu e unic ci unul din multele incidente care se petrec cu o regularitate care îngrijorează, de ambele coaste ale Atlanticului. Începem cu Europa.
Consiliul Europei şi Parlamentul European sunt principalele instituţii prin care secularismul îşi promovează ideologia şi agenda anticreştină. Pe banii noştri. Cu ani în urmă Consiliul Europei a dezbătut, din fericire fără succes, rezoluţii care să interzică predarea creaţionismului în şcoli iar apoi educaţia acasă (home schooling). Cu toate că rezoluţiile au fost respinse, Suedia a devenit prima ţară din lume care să interzică predarea creaţionismului în şcolile ei, şi, împreună cu Germania, e campioana Europei la vânarea creştinilor şi părinţilor care doresc să îşi educe copii acasă (home schooling).
Cu sediul la Viena, Agenţia Europeană pentru Drepturi Fundamentale, reactivată în 2008, este un braţ agresiv al secularismului european care, ori de câte ori are oportunitatea, critică şi atacă religia şi Biserica în rapoartele şi demersurile ei. Într-un raport din 2008 privind drepturile homosexualilor a atacat chiar şi Biserica Ortodoxă Română. Religia şi Biserica sunt identificate în rapoartele ei ca instituţii care promovează discriminarea împotriva homosexualilor şi neagă “dreptul” homosexualilor să se “căsătorească.” Parlamentul European şi el a lansat un numar de rapoarte, rezoluţii şi directive preliminare, pentru adoptarea la nivel unional de legislaţii radicale care constrâng bisericile să nu “discrimineze” împotriva homosexualilor.
Dincolo de Atlantic
Dincolo de Atlantic vânătoarea creştinilor e în toi de mai multi ani. În Canada, Trinity University, cea mai reputabilă universitatea a creştinilor evanghelici canadieni, e mereu sub asediu din pricina opoziţiei ei faţă de homosexualitate. Unii din absolvenţii ei nu sunt angajaţi fiind suspectaţi de “bigotism”. Iar Facultatea de Drept a Universităţii a fost atacată de activiştii homosexuali pentru a i se suspenda acreditarea. Un vot preliminar al bordului de acreditare a suspendat acreditarea Facultăţii, dar votul final, din fericire, a respins moţiunea. [Detalii aici: http://www.cbc.ca/news/canada/new-brunswick/law-society-council-upholds-trînity-western-accreditation-1.2895025] În plus, staţiile de televiziune creştine sunt fie amendate fie ameninţate cu suspendarea licenţelor de funcţionare dacă se exprimă negativ la adresa homosexualităţii. Iar firmele de afaceri creştine care refuză, din motive de convingeri religioase, să producă materiale de propagandă homosexuală (de exemplu: pamfele, tricouri, desene, grafice, postere) pentru marşurile homosexuale ori “căsătoriile” homosexuale, pierd procesele intentate lor la tribunal. Judecatorii le găsesc vinovate de “incitare la ură”. Menţionăm şi situaţia tragică a părinţilor care doresc să-şi educe copiii acasă. Legislaţii agresive în provinciile canadiene constrâng parinţii care îşi educă copiii acasă să nu prezinte imoralitatea sexuală dintr-o perspectivă negativă.
Situaţia în America e şi mai tragică. Acolo, tribunalele de prima instanţă, de recurs şi apoi Tribunalul Suprem, au devenit arma favorită a seculariştilor pentru vânarea creştinilor. Judecatorul homosexual Walker din San Francisco a declarat căsătoriile homosexuale legale în California în 2011. Probabil la asta creştinii ar fi trebuit să se aştepte având în vedere că în timp ce prezida asupra cazului, judecătorul Walker trăia cu un bărbat pe care intenţiona să-l ia de “soţ.” Ce a şocat şi mai mult însă, a fost că homosexualul Walker şi-a folosit funcţia publică să atace creştinismul, creştinii şi religia în general, numindu-i cauza principală a “nefericirii” homosexualilor şi a discriminării împotriva lor. Opinia lui, lungă de peste 100 de pagini, conţine paragrafe cu un ton anticreştin care ar trebui să îngrijoreze pe oricine.
Tot în anii recenţi, Tribunalul Suprem american a decis că grupurile creştine care activează în campusurile universitare trebuie să accepte homosexuali ca membri, chiar în funcţii de conducere, şi chiar dacă ei trăiesc în relaţii sexuale cu persoane de acelaşi sex, şi chiar dacă cluburile creştine interzic tuturor membrilor lor relaţii sexuale înainte de căsătorie ori în afara căsătoriei.
În 2013 Tribunalul Suprem din New Mexico nu s-a lăsat nici el mai prejos. A pus drepturile homosexualilor deasupra drepturilor religioase. O familie de creştini a fost dată în instanţă pentru că a refuzat să fotografieze “căsătoria” unui cuplu lesbian. Creştinii au pierdut, iar Tribunalul Suprem le-a şi dat o lecţie de morală şi de educaţie civică. Creştinii, a zis Tribunalul, trebuie să accepte şi să se conformeze tuturor legilor emise de autorităţi, chiar dacă le subminează libertatea religioasă ori de conştiinţă. Uzurparea drepturilor lor, a menţionat Tribunalul, este “preţul” pe care creştinii trebuie să se obişnuiască să-l plătească pentru a trăi într-o societate seculară şi democrată. Este îndrăzneaţă această afirmaţie, dar una care a reverberat în toată America şi a contribuit la instituţionalizarea anticreştinismului în spaţiul public al Americii.
Educaţia creştina şi universităţile creştine
Sute de pagini ar putea fi scrise privind avalanşa secularismului împotriva universităţilor şi şcolilor creştine din America. Administraţia Obama a adoptat legea asigurărilor medicale care constrânge toate universităţile să acorde asigurări pentru prestarea serviciilor de avort femeilor pe care le angajează. Din fericire aceste cazuri au fost câştigate de universităţile creştine, dar legislaţii la nivel de stat sunt modificate pentru a se ajunge la acelaşi rezultat, dar prin uşa din dos. Un astfel de exemplu este o lege deja adoptată de Districtul Columbia luna trecută. Un alt proiect de lege iniţiat tot de Districtul Columbia este forţarea şcolilor şi a universităţilor private creştine din Washington DC să permită formarea de cluburi homosexuale, desfăşurarea în campusurile lor de evenimente homosexuale, inclusiv propagandă homosexuală. Acelaşi proiect de lege interzice şcolilor şi universitatilor creştine să înscrie în contractele profesorilor, ca şi o condiţie de angajare, o obligaţie pentru profesori de a fi exemple de trăire morală şi creştină pentru elevi ori studenţi, ori să promoveze valorile “creştine” în cursurilor lor. Ori tocmai asta e menirea principală a şcolilor creştine. În Washington DC se află una din cele mai prestigioase universităţi din America, Catholic University of America, o universitate catolică.
Gordon College este o mică universitate evanghelică în Massachusetts. Politica colegiului interzice relaţiile sexuale înainte de căsătorie cât şi cele din afara căsătoriei creştine. Dar, odată ce Massachusetts a legiferat căsătoriile homosexuale, politica publică a statului a intrat în conflict cu poziţiile biblice ale Colegiului. Anul trecut, oraşul în care Colegiul funcţionează a reziliat un contract cu Colegiul tocmai pentru că se opune homosexualităţii şi căsătoriilor homosexuale, iar statul Masachusetts a demarat o acţiune de dezacreditare a Colegiului, din acelaşi motiv.
Dreptul la blasfemie
Ne reîntoarcem la evenimentele săptămânii trecute. Ultima ediţie a lui Charlie Hebdo, publicată ieri, a publicat imaginea lui Mohamed pe prima pagină. Aparent nimic rău cu asta. Dar, afirma unul din editorii lui Hebdo, într-o declaraţie făcută la France Info Radio, mesajul ediţiei trebuie bine înţeles. E desemnat să transmită clar mesajul că publicaţia şi editorii ei au “dreptul la blasfemie”. În acelaşi timp, dincolo de Atlantic, publicaţia Newsweek a demarat anul 2015 cu un articol blasfemitor la adresa creştinilor, a Bibliei şi a învăţăturilor creştine privind moravurile sexuale. [Detalii aici: http://www.newsweek.com/2015/01/02/thats-not-what-bible-says-294018.html]
Cu excepţia Irlandei, majoritatea ţărilor europene au abrogat legile care interzic blasfemia. Tribunalele protejează blasfemia. În cercurile academice şi intelectuale cei care profanează şi promovează blasfemia împotriva lui Dumnezeu şi a creştinilor au devenit eroi, sunt elevaţi pe piedestale de onoare, şi pretind libertatea de exprimare. Dar pentru creştini libertatea de exprimare dispare. Tribunalele şi judecătorii îşi închid ochii, legiuitorii sunt preocupaţi cu alte lucruri, iar creştinii continuă să fie ţinta favorită a seculariştilor. Aşa a fost acum 2000 de ani şi aşa se pare că va fi şi când vom sărbători 2000 de ani de creştinism în doar câţiva ani. Primul martir al creştinismului, Ştefan, a fost învinuit de blasfemie şi ucis pe acest motiv. După 2000 de ani creştinii care înca îndrăznesc să se opună secularismului sunt în aceaşi situatie. Sunt numiţi blasfemitori, amendaţi, încarceraţi, şi chiar ucişi.
Un român deosebit – Valeriu Ghileţchi
În mijlocul acestei politici oficiale de discriminare promovată de instituţiile seculare există şi excepţii. Una e dl. Valeriu Ghileţchi, deputat al Republicii Moldova în Consiliul Europei. Un creştin autentic, dl Ghileţchi împlineşte vorba cu fapta. În timpul anilor de când se află în această funcţie el a promovat libertatea religioasă şi a atenţionat asupra pericolelor secularismului şi a discriminării împotriva creştinilor. Anul trecut dl. Ghileţchi a fost raportorul unei Rezoluţii privind intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor în Europa. A fost adoptată în unanimitate pe 3 decembrie de Comitetul de Egalitate şi Nediscriminare al Consiliului Europei. Nădăjduim ca în timp Rezoluţia să fie adoptată şi de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Mulţumim dlui Ghileţchi pentru eforturile lui, dar ne întrebăm de ce oare el este singurul dintre românii care activează la nivel internaţional şi care caută bunăstarea creştinilor. Celorlalţi le este ruşine că sunt creştini ori că reprezintă o ţară creştină?
(Articol publicat de „Aliaţa Familiilor din România – http://www.alianta-familiilor.ro)
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 