„Viața este mult mai importantă decât câștigarea următorului meu caz”a afirmat un avocat american al cărui obicei religios poate părea pentru mulți cel puțin ciudat. Cu trei decenii în urmă, într-o vineri, Mathew Hoffman, un tânăr absolvent de drept, aștepta să audă rezultatul juraților cu ocazia primului său proces. Acest lucru nu s-a mai întâmplat fiindcă Hoffman s-a decis să plece. Pentru o clipă a resimțit o stare de conflict în interiorul său, dar și-a continuat drumul. Ca un evreu religios, Hoffman trebuia să ajungă la timp acasă fiindcă începea Sabatul.

Acum, cu o carieră impresionantă în spatele său,  Hoffman spune că nu regretă decizia de a părăsi primul proces înainte de finalizarea lui, acesta fiind, de altfel, obiceiul său în ultimii treizeci de ani. Mai mult de atât, Hoffman a declarat că „nu face un secret” față de clienții săi din principiile sale religioase, fapt care îi determină pe aceștia să aprecieze etica sa ca fiind situată la „cel mai înalt nivel”.

Pentru majoritatea celor care sunt activi în câmpul muncii, încercarea de a pleca de la lucru în timpul unor momente importante pare aproape imposibilă. Cu toate acestea, un număr considerabil de evrei americani – aproximativ 500.000 – care respectă Sabatul refuză să mai fie implicați în job-urile lor pentru o perioadă de cel puțin 24 de ore, încetând nu doar activitatea începând de vineri de la apusul soarelui, ci dezactivând chiar telefoanele și computerele, menționează Huffington Post.

Cei care respectă obiceiurile tradiționale de Sabat folosesc timpul pentru a studia, a merge la sinagogă și a lua parte la mese rituale. Un astfel de caz este și Joe Lieberman, care a ținut Sabatul în timpul lungii sale cariere ca senator american de Connecticut, dar și în campania electorală pentru poziția de vice-președinte. El a spus că acest ritual săptămânal l-a ajutat să fie eficient în celelalte șase zile, fiind convins că în lipsa Sabatului nu ar fi ajuns niciodată ceea ce este. „Nu știu cum aș putea fi un senator al Statelor Unite și să nu respect Sabatul „, a declarat Lieberman într-un interviu recent.

Acest angajament de ordin religios ce implică deconectarea de la rutina zilnică îi inspiră atât pe evreii secularizați, cât și pe non-evrei. Există, totuși, anumite diferențe de percepție. Deși musulmanii și creștinii respectă obiceiul de a lua o zi liberă de la locul de muncă, în zilele de vineri, respectiv duminică, acest fapt nu necesită neapărat o detașare de lucrurile cotidiene, consideră jurnalista Jillian Berman, pentru Huffington Post.

Însă nu toți evreii se raportează față de religia lor într-un sens tradițional. Un nou sondaj Pew Research Center, atestă faptul că 62% dintre evreii americani consideră că iudaismul este în mare parte asociat cu cultura sau cu valorile strămoșilor și doar 15% îl asociază cu credința religioasă. „Ei spun doar că dacă te-ai născut evreu, ai crescut ca evreu și te-ai convertit la creștinism, încă te poți considera un evreu”, a declarat Alan Cooperman, director adjunct al Pew Research Center.

Un astfel de caz de atașament cultural față de iudaism poate fi considerat Dan Rollman, inițiator al Zilei Naționale a Deconectării, care, deși este evreu, nu s-a considerat niciodată o persoană religioasă, însă s-a alăturat unui grup de prieteni și a promis că o dată pe săptămână se va detașa de tehnologie, va petrece timp cu familia și prietenii. „Cred că am lucrat din greu în această săptămână și acum am nevoie de o zi care, indiferent cât de ocupat sau stresat sunt, să fie ziua mea liberă”, a explicat Rollman . „Este o șansă de a-mi reîncărca bateriile și a îmbrățișa cu adevărat conceptul de Sabat, așa cum funcționează de secole”.

O atitudine similară față de ziua de odihnă, cu conotații preponderent laice și recreative, poate fi întâlnită și în creștinismul contemporan. Din această perspectivă, poate fi înțeles semnalul de alarmă tras de fostul suveran pontif, Papa Benedict al XVI-lea, care, citat de Reuters, constata că „societăţile occidentale au transformat duminicile în zile în care activităţile recreative au eclipsat semnificaţia creştină tradiţională a zilei – să-I dedici timp lui Dumnezeu”.

În același sens poate fi perceput și anul sabatic, care este o adaptare laică a sărbătorii religioase. Din dorinţa de a călători, de a evada din monotonie sau pur şi simplu pentru a-şi îmbunătăţi performanţele, angajaţii îşi plănuiesc o pauză de lucru în apogeul carierei. În Marea Britanie, circa 20% dintre companii au chiar o politică a anului sabatic. România este încă departe de un asemenea model, însă obiceiulanului de concediu prinde tot mai mult contur, fără a avea, însă, implicații religioase.

http://www.semneletimpului.ro

“Fenomenul penticostal” luat în discuție la Vatican

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro „Fenomenul penticostal” luat în discuție la Vatican – Stiri Crestine.ro

Oare când vom vedea aşa ceva şi în România???

Senatorii din Paraguay au primit joi, 18 octombrie 2013, vizita predicatorului şi oratorului motivațional Nick Vujicic, în timpul unei sesiuni ordinare. La sfârşitul mesajului, a cerut legislatorilor să îngenuncheze, să ceară ajutorul lui Dumnezeu şi iertare pentru păcatele comise.

Australianul Nick Vujicic a sosit în Paraguay pentru a transmite un mesaj pozitiv de ajutor şi de credinţă creştină. Este vorba de un predicator creştin evanghelic şi lider devoţional care s-a făcut cunoscut la vârsta de douăzeci şi cinci de ani datorită show-ului lui Oprah Winfrey şi prin scurtmetrajul „Circul fluturilor”. S-a născut fără mâini şi fără picioare şi, cu toate acestea, duce o viaţă foarte intensă nu numai pentru a-şi depăşi infirmităţile, ci prin a se simţi realizat; pentru care este fundamentală credinţa lui în Isus. Realizează constant turnee prin toată lumea pentru a relata propria lui experienţă de viaţă ,ducând mesaje de motivaţie şi autodepăşire. Este căsătorit şi are un copil.

Vujicic, în vârstă de treizeci de ani, rezident în Statele Unite, a reunit aproximativ cincisprezece mii de persoane într-un Templu evanghelic aparţinând Centrului Familiar de Închinare din Asuncion, în seara de miercuri, loc frecventat şi de unii parlamentari. A impactat stilul său de viaţă şi perseverenţa de a merge înainte cu dificultăţile pe care le are datorită infirmităţilor, precum şi dragostea lui pentru Isus.

Joi, Vuijcic s-a prezentat la sediul Congresului pentru a prezenta un mesaj în faţa Camerei Superioare a Parlamentului. Pentru a-şi încheia alocuţiunea, a cerut senatorilor să îngenuncheze şi să se roage: „Eu vreau să vă cer acum ca noi toţi să ne rugăm lui Dumnezeu. Să cerem iertare pentru păcatele noastre şi ale întregii naţiuni. Noi toţi care credem că avem nevoie de Dumnezeu ,şi dacă dumneavoastră doriţi, vă rog să îngenuncheaţi şi să ne rugăm”.   

La acestă cerere, majoritatea parlamentarilor s-au ridicat şi s-au plecat pe genunchi pentru rugăciune. Unii, folosindu-şi libertatea de opinie, au optat ca să rămână pe locurile lor; alţii şi-au înclinat doar capul, rugându-se şi alţii s-au arătat foarte deranjaţi  de această situaţie.

„Doamne Isuse, Îţi mulţumim pentru această frumoasă naţiune, Îţi mulţumim pentru acest Congres şi Te rugăm să ne umplii de pace şi bucurie”, a început Vujicic, după care a cerut binecuvântarea Domnului pentru familiile senatorilor, pentru toate familiile din țară și pentru noua generație, precum și ajutor pentru liderii politici.

„Îţi predăm această naţiune în mâinile Tale, iartă-ne păcatele şi vindecă această ţară. Mulţumim, Doamne, pentru că Tu ne iubeşti şi eşti cu noi. Îţi cerem să conduci Tu acest Senat şi acest Guvern, să binecuvântezi preşedintele şi pe fiecare dintre cei care fac legile în ţara aceasta, și a încheiat rugându-se pentru cei din parlament care nu-L cunosc pe Dumnezeu, să aibă oportunitatea să-L cunoască. După aceasta, ședința Parlamentului a continuat în sesiune ordinară.

Prezența lui Vujcic a deranjat pe unii senatori precum Carlos Galaverna, care s-a arătat indignat de faptul că cei mai mulți au îngenuncheat ca să se roage. La reluarea ședinței, a solicitat președintelui camerei, Julio Velazquez, partener de partid, să nu se mai repete fapte de acest fel. „Constituția din Paraguay stabilește „statul laic”, drept urmare nu se pot oficia slujbe religioase în instituțiile statului”.

Preluat din Protestante Digital 

Pentru Știri Creştine – Beni Drădici, Spania

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Parlamentul din Paraguay, în genunchi la rugăciune – Stiri Crestine.ro

“Sunt unul dintre cei care a avut totul în viață: bani, femei, faimă. Dar atâta timp cât Dumnezeu lipsea din inima mea, eu eram un bărbat neliniștit, nesatisfăcut, plin de îndoieli și niciodată fericit. Când cineva Îl cunoaște pe Isus, se simte o nouă făptură, o persoană ce în sfârșit a găsit o nouă viață.”

Așa începe ultima carte scrisă de Nicola Legrottaglie, intitulată „Il mio amico Gesu – perche il Vangelo ha cambiato la mia vita” (Prietenul meu Isus – pentru că Evanghelia mi-a schimbat viața).

S-a născut în anul 1976 în Gioia del Colle, provincia de Bari – Italia. Și-a început cariera de fotbalist în anul 1994 la Bari. A ajuns ca să joace la echipe de renume precum Juventus Torino și AC Milan, iar la echipa națională a Italiei a fost selecționat de şaisprezece ori. În prezent joacă la Catania, fiind de fapt spre sfârșitul carierei sportive. Într-un cuvânt, privind doar cele două echipe celebre la care a jucat, am putea spune că ar fi putut avea totul ca să fie fericit în viață. Și totuși ceva îi lipsea acestui sportiv de performanță. “Până la vârsta de 28 de ani am dus o viață greșită. Citind Biblia, pas cu pas, simțeam că îmi umplea golul din interior. Ieșeam cu prietenii, mergeam la chefuri, mă întorceam târziu, dar odată ce ajungeam acasă, mă întrebam cu ce rămâneam din noaptea aceasta. Juve a împlinit visul vieții mele, am muncit din greu toată viața mea pentru a ajunge acolo și totuși mă simțeam gol și singur. Cred că nu L-aș fi găsit pe Dumnezeu, dacă nu aș fi ajuns să beau paharul până la fund, să-i simt dizgustul și neîmplinirea. Am putut avea pe orice femeie și după ce o aveam, nu mă mai interesa deloc de ea și asta m-a făcut să mă simt murdar. Aș fi putu ca să mă căsătoresc cu femeia nepotrivită, și să avem copii care ar fi fost nefericiți, și acest lucru ar fi dat naștere la o altă nefericire. Îi mulțumesc Domnului că m-a ajutat. Isus a spus odată unei femei ce simțea și ea ca mine de altfel un gol profund în interiorul ei. „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:13-14).  Isus mi-a umplut golul din inima mea până la punctul că în ultimii ani am început să dau și altora”.

Ocazia s-a ivit în anul 2005 când juca la Juventus. Unul dintre colegii lui, un jucător din Paraguay, pe nume Tomas Guzman, care era un creștin autentic, a fost cel care l-a condus pe Legrottaglie spre Hristos. “Dumnezeu mi-a pus în cale pe acest frate drag, pentru propriul meu bine. Aveam nevoie de cineva din anturajul meu care să mă ajute să mă apropii de Dumnezeu.”

Cei mai mulți nu l-au înțeles, fie că erau colegi sau erau ziariști. Fiind un bun jucător, firește că era sub privirile permanente ale presei, dar ori de câte ori era invitat în fața unui microfon, nu s-a ferit să dea socoteală de noua lui viață și de experiența pe care a avut-o cu Hristos. Unii ziariști mai cârcotași încercau chiar să sugereze că el ar fi de fapt victima unor experiențe mistice oculte. Odată, la o astfel de întrebare, Legrottaglie răspundea: “Nu a fost deloc ceva mistic. A fost doar o căutare, o căutare sinceră. Când ajungi la punctul din viață cînd realizezi că ai atâtea întrebări fără răspuns, atunci vei începe să cauți răspunsuri. Așa că a fost doar o căutare, nu am văzut nimic mistic, nu am văzut nicio lumină, nicio imagine, nu am văzut nimic. Am văzut doar inima mea plină de durere, o inimă ce căuta ceva adevărat pentru a înțelege adevărata motivație pentru a trăi. Această investigație m-a condus la o cunoaștere adevărată și sinceră de ceva adevărat, de Isus, ce era acolo, care există.”

Noua lui viață pe care a găsit-o cu Hristos l-a transformat într-un credincios veritabil și un slujitor fervent în câmpul Evangheliei. A pus pe picioare o organizație misionară Mission Paradise, care are drept scop predicarea Evangheliei prin organizarea de întruniri în diverse locuri din Italia cât și prin intermediul televiziunii. “Astăzi îmi dau seama că adevăratul creștinism este o formă de viață. În fiecare dimineață mă trezesc și realizez că posed această minunată relație cu Isus, Domnul vieții mele. Aș putea să spun că, de când L-am cunoscut pe Isus, a început de fapt viața mea, totul de dinainte nu valorează nimic. Și tocmai aceasta vreau să scot în evidență prin mărturia mea. Cine este Isus pentru mine? Totul. Am început să învăț a trăi cu adevărat, datorită Domnului Isus, El este modelul, punctul de referință pentru tot ce fac și pentru tot ce vorbesc.”

De asemenea, s-a dovedit a fi și un prolific scriitor. Până în prezent a scris și publicat patru cărți. Pe lângă titlul pe care l-am amintit mai sus, a mai scris și “Ho fatto una promesa – perche la fede ha cambiato la mia vita” (Eu am făcut o promisiune – deoarece credința mi-a schimbat viața) în care își descrie propria lui convertire; “Cento volte tanto – con la fede vivo meglio” (Mai bine de o sută de ori – prin credință trăiesc mai bine) în care tratează probleme relaționate cu credința în Dumnezeu precum castitatea și anumite probleme etice cum este avortul, introducerea pilulei RU 486 (pilula de a doua zi) și vedetismul în sport, căruia nu se sfiește să-i dedice critici. “Mi-am dat seama, în timp ce creșteam spiritual, că în fotbal nu există loc pentru Dumnezeu și mai ales există foarte puțin curaj de a face un pas în față și a spune ceea ce gândești cu adevărat. Este mai comod să fii și tu ca ceilalți, pentru a evita probleme și să nu fii ridiculizat.”

A treia carte este “L´Amore vince tuto – la fede spalanca il mio cuore ogni giorno di piu” (Dragostea învinge total – credința îmi deschide inima zilnic) în care tratează problema dragostei superficiale și apoi a dragostei profunde atunci când Îl întâlnești pe Hristos. Nu ocolește nici probleme sensibile cum ar fi familia “modernă”, avortul, eutanasia și comportamentul homosexual, toate fiind tratate dintr-o perspectivă biblică foarte strictă. “Acum câțiva ani, dacă vorbeai de Nicola Legrottaglie, nu puteai să nu asociezi cuvântul “dragoste” cu o defilare de fete frumoase, rezultatul unor cuceriri, nopți de petreceri sau povestiri amoroase. După ce m-am întâlnit cu Isus, am început să experimentez adevărata DRAGOSTE. A fost un proces gradual ce-l transforma pe jucătorul de la Juventus și l-a dus să descopere că dragostea este destinul tuturor oamenilor: fiecare dintre noi este în realitate rezultatul unui mare proiect de  dragoste gândit de Dumnezeu Însuși încă de la început. Nimeni nu poate trăi fără să iubească și fără să fie iubit.” 

A trebuit de multe ori să se confrunte cu potrivnici, în special colegii lui fotbaliști, care și ei se considerau religioși. “Isus a demonstrat că este Dumnezeu când a declarat că El ne iubește și apoi și-a arătat dragostea dându-Şi viața pentru copiii Lui. Harul Său, care este un tezaur, ne convertește în făpturi noi și numai atunci depășim acel statut exterior și steril de membru într-o anumită biserică, în care trăiesc atâția falși creștini. Pocăința este începutul. Pentru a fi eliberați de păcat trebuie să ne schimbăm prima dată mintea noastră și să părăsim vechiul mod de a gândi. Trebuie să învățăm să ne rugăm nu cu anumite formule, ci cu o atitudine a inimii. Dumnezeu nu are nepoți, El are doar fii.”

Nicola Legrottaglie face parte și din organizația Atleții lui Hristos, organizație ce grupează majoritatea sportivilor de performanță din lume de credință creștină evanghelică, alături de sportivi precum Kaka Izecson, Radamel Falcao, Juan Carlos Valeron, Marco Senna, Ricardo Oliveira sau George Foreman. Conform profilului personal de pe Wikipedia, Nicola Legrottaglie este considerat ca fiind unul dintre cei mai religioși sportivi din Italia, citând Biblia ca fiind cartea lui favorită și care l-a ajutat să redescopere bucuria de a trăi și dragostea pentru aproapele său. În anul 2012 a primit premiul ECMM pentru etică în fotbal, acordat de către COEMM (Comitetul de etică pentru o lume mai bună).     

 Pentru Știri Creștine – Beni Drădici (Spania)

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Nicola Legrottaglie – fotbalistul din „Il Calcio” căruia nu-i este rușine de Evanghelia lui Hristos – Stiri Crestine.ro