Portretul credinciosului român


În urma comentariilor făcute de presa străină că, după 1989, religia a câştigat tot mai mult teren în România, fapt care a condus la construirea unui număr mare de biserici chiar și în recesiune, Institutul Român pentru Evaluare și Strategie (IRES) a realizat un studiu cu privire la percepţiile populaţiei din România asupra religiei.

Cea mai impresionantă cifră a sondajului este cea de 96%, care reprezintă românii care cred în Dumnezeu, credinţă care se manifestă mai pregnant la persoanele între 36 şi 50 de ani şi la femei. Cifra nu ar trebui să ne mire totuși, explică sociologul Mircea Kivu, pentru Radio France Internationale, având în vedere și datele de la ultimul recensământ, unde un procentaj chiar mai mare de români s-a declarat afiliat unei religii.
Ce înseamnă însă Dumnezeu pentru români este mai greu de ghicit, avânt în vedere că nu a existat o astfel de întrebare în sondaj. Trei sferturi dintre respondenţi sunt de acord cu ideea potrivit căreia religia înseamnă adevăr, dar față de Dumnezeu trebuie să avem o interpretare mai largă. Având în vedere că 20% dintre români declară că au un talisman și 45% că obișnuiesc să consulte horoscopul, iar 16% chiar țin cont de el în viața de zi cu zi, „credința în Dumnezeu trebuie interpretată într-un sens foarte larg, nu neapărat Dumnezeul Bisericii”, mai spune Kivu.
Ca manifestare a credinței în Dumnezeu, 93% dintre respondenți cred că viața este plină de sens, tocmai datorită faptului că există Dumnezeu. Greco-Catolicii sunt cei care se gândesc foarte des la sensul și scopul vieții, urmați de protestanți și de ortodocși. În viața lor de credință, 45% dintre români declară că se roagă sau meditează zilnic, iar 27% fac acest lucru chiar de mai multe ori pe zi. O proporţie importantă dintre participanţii la studiu (82%) apreciază că rugăciunea i-a ajutat, de-a lungul vieţii, în mare şi foarte mare măsură.
Românii sunt totodată credincioși foarte statornici. Doar 6% dintre respondenți și-au schimbat religia, în timp ce 85% dintre cei chestionaţi cred că este mai bine ca oamenii să îşi păstreze religia şi doar 11% consideră că este benefică explorarea unor credinţe diferite. Aceste cifre arată că încă românii nu sunt pregătiți și deschiși spre dialog interconfesional, și chiar ar putea trece drept o măsură a intoleranței religioase.
O altă măsură a intoleranței religioase, în părerea sociologului, este faptul că majoritatea românilor (62%) consideră că un politician care nu crede în Dumnezeu nu este potrivit pentru a ocupa o funcţie publică. Acesta este și motivul pentru care avem parte și de lideri politici care se manifestă ca oameni religioși cu fiecare ocazie de sărbătoare religioasă. „Conform sondajelor, influenţa Bisericii este într-o oarecare scădere, dar în continuare este instituţia care se bucură de încrederea cea mai mare în rândul populaţiei (…). Avem un popor care se declară foarte religios şi liderii nu pot decât să se manifeste în același fel”, explică Kivu.
Cu toate astea, românii se așteaptă ca Biserica să nu fie implicată în politică. Pentru români, Biserica există pentru a oferi răspunsuri pentru problemele sociale (88%), pentru problemele morale (72%), pentru problemele din viața de familie şi pentru nevoile spirituale ale oamenilor (71%). De aceea, de fiecare dată când este vorba despre modul în care Biserica cheltuie banii primiți de la stat, sau de cum anumiți clerici încearcă și își transforme slujirea în afacere, publicul reacționează negativ, lucru care se cunoaște și în scăderea indicelui de încredere. „Cred că ar trebui regândit rolul Bisericii în societatea românească, pornind de la ideea că este până la urmă o instituţie privată şi aş spune intimă. Raportul dintre Biserică şi stat nu este deloc clarificat… Libertatea religioasă înseamnă inclusiv separerea completă a Bisericii de stat”, concluzionează sociologul Mircea Kivu.

http://www.semneletimpului.ro

O familie religioasă supraviețuiește unui coșmar pe mare


O familie din Arizona (SUA) a rămas blocată pentru săptămâni în șir pe o barcă ce plutea în derivă, după ce au încercat să părăsească Statele Unite din cauza interferării guvernului în spațiul religios.
Familia Gastonguay a plecat din San Diego, pe barca personală, spre insulele Kiribati. După câteva săptămâni de voiaj, ambarcațiunea a fost lovită de mai multe furtuni puternice, care au lăsat-o să plutească în derivă pentru alte câteva săptămâni, nemaiputând să facă niciun progres. Într-un final, familia a fost salvată de o barcă de pescuit din Venezuela și dusă în Chile, de unde au luat avionul înapoi în SUA.
Mama de 26 de ani a declarat pentru AP că a ales Kiribati pentru că voia să meargă undeva unde e liniște, într-o țară mică, chiar dacă „este una dintre cele mai slab dezvoltate țări din lume”.
Ea a mai spus că întreaga ei familie s-a săturat de controlul pe care îl exercită guvernul american. Ca și creștini, ei nu cred în avort, homosexualitate și o biserică controlată de stat și, ca și contribuabili nu vor să plătească taxe care să finanțeze avorturi cu care nu sunt de acord. Familia Gastonguay nu este membră a niciunei biserici, iar credința au dobândit-o prin rugăciune și studiul Bibliei.

http://www.semneletimpului.ro

Evanghelizarea romilor schimbă în bine societatea


Liderii romi din Europa au dat un puternic mesaj către comunităţile religioase de pe continent, pentru a nu mai discrimina pe romi, deoarece aceştia au capacitatea să crească şi să schimbe în bine comunitatea lovită de sărăcie, prejudecăţi, analfabetism.

 

Starea de fapt nu este prea îmbucurătoare. Din cei 12 milioane de romi din Europa, numai 15% au terminat cursurile liceale teoretice sau vocaţionale, sub 30% sunt angajaţi şi aproximativ 45% trăiesc în case fără bucătărie, toaletă sau electricitate, potrivit unui raport la Băncii Mondiale din 2012.

 

Însă încurajarea vine de la romii care au fost evanghelizaţi, o tendinţă benefică în rândurile populaţiei de pe continent. Până acum, programele religioase adresate romilor sau în care romii au fost implicaţi au transformat cu success zeci de indivizi. „Singura instituţiei care poate ajuta comunitatea romă este biserica, deoarece aceasta este printre puţinele instituţii în care romii nu şi-au pierdut încrederea”, a declarat Miodrag-Miša Bakić, liderul unei biserici.

FENOMENUL TOFLEA – INVITATIE LA NUNTA MIELULUI


O comunitate marginalizată secole la rândul, își descoperă acum, la sfârșitul vremurilor, adevărata identitate în Hristos. Satul Toflea, situat în nordul județului Galați, aproape de granița cu județele Bacău, Vrancea și Vaslui, aparține de comuna Brăhășești. De pe unele hărți rutiere lipsește ca localitate și ca posibilități de acces. Este însă prezent pe harta spirituală a lui Dumnezeu.

În ultimii zece ani, planul divin pentru această zonă s-a derulat cu mare repeziciune. De la un nucleu de oameni ai rugăciunii, azi s-a ajuns la o biserică de 4000-5000 de credincioși. O biserică tot mai stabilă, cu creștere constantă. O decizie pentru Domnul la tofleni, mai mult chiar decât intrarea în apa botezului, este în aproape toate cazurile un punct de răscruce în viața fiecăruia dintre ei.

Foarte puțini se mai întorc la viața de dinainte, foarte puține decizii se iau emoțional. Toflenii îi au ca model de viață creștină pe vecinii lor, pe cei din casa lor, pe liderii spirituali ai satului, pe cei din primăria comunei… Marea majoritate experimentează aproape imediat puterea de restaurare, binecuvântările și dragostea lui Dumnezeu, lăsând în urmă, fără regrete, un mod de viață păcătos.

Biserica din Toflea este de tip penticostal, nu neapărat pentru că are un statut și o disciplină doctrinară preluată de la acest cult, ci în primul rând datorită deschiderii majore către lucrarea Duhului Sfânt.

În esență, iată ce se întâmplă de ani buni la Toflea:

  • o întoarcere masivă la Dumnezeu a locuitorilor (practic jumătate din populația satului)
  • o schimbare radicală în comportament, în atitudine, în atmosfera spirituală și socială a satului și a comunei de care aparțin
  • la botezurile nou-testamentale din vara fiecărui an sunt sute de suflete care fac legământ; aproape toți rămân pe calea credinței
  • preocupare constantă pentru rugăciune și echipare în Cuvânt (inclusiv grupe de casă organizate pe “cartiere” în toate zonele satului; chiar dacă nu sunt numere la case, sunt “cartiere” spirituale cu denumiri biblice)
  • preocupare pentru echiparea biblică a copiilor și educarea lor
  • ridicarea de lideri spirituali din rândul rromilor
  • implicare în viața social-economică a comunei prin lideri credincioși
  • deschidere fără rezerve către lucrarea Duhului Sfânt (se întâmplă convertiri miraculoase, vindecări supranaturale, relații restaurate și situații imposibile, răspunsuri rapide la rugăciuni, activare daruri spirituale)

Ca tendință, ultimii 2-3 ani înseamnă multiplicarea lucrării din Toflea, deschiderea de biserici în orașe mari ale României precum București, Cluj-Napoca, Târgu-Mureș și altele.

Dar mai ales, modelul Toflea e ca un catalizator pentru comunități de rromi din România și din diaspora. Da, Dumnezeu îi iubește pe rromi. O comunitate marginalizată secole la rândul, își descoperă acum, la sfârșitul vremurilor, adevărata identitate în Hristos.

Schimbarea majoră pe care o simte oricine vizitează periodic Toflea, este o atmosferă de dragoste și bucurie care nu poate fi simulată sau contrafăcută. Este dragostea lui Dumnezeu care a inundat acest sat și din acest sat, comunități de rromi de pretutindeni. Și care ne provoacă și pe noi…

Fenomenul Toflea este un semn major al ultimei treziri. Sunt adunați de pe ulițele satului ultimii invitați la nunta Fiului de Împărat.

Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/viata-spirituala/romania-puls-spiritual/2455-3-4-fenomenul-toflea-invitatie-la-nunta-mielului#ixzz2ZSvgK3Rv

Gestul prin care un bărbat paralizat a uimit lumea


Galezul Dan Black a renunţat la visul său de a se deplasa fără căruciorul cu rotile în care stă din 2009, după un accident de bicicletă, în favoarea unui băieţel de cinci ani care ar avea mai multe şanse de recuperare decât el.

 

Dan (25 de ani) a rămas paralizat de la piept în jos după ce a suferit un accident de bicicletă în anul 2009. În ultimii patru ani, el şi familia lui au strâns suma de 20.000 de lire sterline pentru efectuarea unui tratament revoluţionar cu celule stem care ar fi putut să îi redea capacitatea de a merge.

 

Însă Black a decis ca banii strânşi până acum să fie donaţi unui copil de cinci ani, Brecon Vaughan, tot din Ţara Galilor. Brecon nu a făcut niciodată vreun pas, deoarece s-a născut cu displegie spastică, cea mai frecventă formă de paralizie cerebrală. Deşi nu există încă un tratament pentru vindecarea acestei afecţiuni, se poate recurge la mai multe forme terapeutice pentru ameliorarea simptomelor şi asigurarea unei vieţi cât mai normale a copilului.

 

Operaţia care va fi primul pas pentru ca Brecon să poată merge costă aproximativ 60.000 de lire, dar Black speră că donaţia sa altruistă să îi impulsioneze şi pe alţi donatori.

 

„Ştiu că pentru mine situaţia nu se va îmbunătăţi curând, dar am vrut să ajut pe cineva a cărui viaţă poate deveni mai bună. Nu doresc nimănui să fie paralizat, dar dacă pot ajuta pe cineva o voi face”, a declarat Black pentru Metro News Reporter.

http://www.semneletimpului.ro