Categorie: STIRI

De la naşterea Sa până la înviere şi înălţarea la Ceruri. Iisus a fost un personaj controversat, atât de contemporanii Săi, cât şi de generaţii ce au urmat celui mai important eveniment religios al creştinătăţii.

 

Arheologia s-a ocupat îndeaproape de căutarea dovezilor care să demonstreze clar existenţa lui Iisus, aşadar iată câteva dintre descoperirile arheologice, dezvăluite deHuffington Post:

 

Nazaret a existat. Oraşul în care a crescut Iisus a fost un oraş important în prima parte a primului secol. Oraşul avea o arhitectură Greco-romană, cu străzi pavate, ai cărui locuitori erau evrei. Dovezile includ şi o reţea de drumuri care legau Nazaretul de oraşe mari, care infirmă faptul că Iisus ar fi crescut într-un sătuc izolat.

 

Sinogogile au existat. Arheologii au descoperit cel puţin 7 asemenea ruine ce datează dinaintea anului 70 d.Hr. Biblia descrie faptul că Iisus mergea des la sinagoga, unde citea şi comenta Biblia. În plus, tăbliţele descoperite în Vindolanda, Anglia, lângă zidul lui Hadrian şi miile de scrijelituri pe pereţii arşi ai oraşului Pompei demonstrează că cetăţenii din primul secol d.Hr nu erau analfabeţi, aşa cum sugerau istoricii.

 

Bogăţia preoţilor de la templul din Ierusalim era reală. Rămăşiţe descoperite în apropierea templului de la Ierusalim au numele marelui preot Caiafa care l-a condamnat pe Iisus, pe unul dintre osuare. Anul trecut, a fost descoperit şi un osuar al nepoatei preotului. De asemenea, s-au descoperit alt câteva osuare de preoţi şi chiar camera de în mormântare a familiei preotului Ana, socrul lui Caiafa.

 

Crucificarea şi înmormântarea. Dovezile cu privire la aceste 2 evenimente suscită cea mai mare atenţie din partea arheologiloc şi creştinilor. Până acum s-au descoperit rămăşiţele unui om crucificat (cu un cui de metal în călcâiul drept), ceea ce demonstrează că moartea prin crucificare era un obicei la timpul acela. După obiceiul evreiesc, după crucificare, trupul lui Iisus a fost înmormântat, pentru ca ulterior osemintele să fie luate şi puse în camera mortuară a familiei. Învierea Sa, în duminica Paştelui, a făcut ca aceste oseminte să nu mai poată fi mutate pentru că nu mai erau acolo.

http://www.semneletimpului.ro

De Ziua Mondială a Autismului, pe 2 aprilie, mai mult de 7.000 de vestigii și clădiri din 90 de țări au fost îmbrăcate în lumină albastră pentru a atrage atenția la această problemă. Printre ele s-au enumerat și partea canadiană a Cascadei Niagara, statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, primăria din Dublin, Turnul de Nord din Seul și multe altele.

 

Cu ocazia acestei zile, CNNpublică un articol scris de către un tânăr de 20 de ani, care a fost dianosticat cu autism încă de la cinci ani, dar care are printre cele mai mari note și a fost acceptat deja la cinci universități.

 

„Au existat momente în care credeam că nu o să reușesc. Dar din fericire am reușit să trec peste multe provocări, să îmi iau carnetul de conducere, să îmi fac prieteni, să mă mut într-o casă nouă, să încep facultatea, să scriu o carte,” scrie Trevor Pacelli, autor al cărții „Six-Word Lessons on Growing Up Autistic” .

 

Nu ar fi reușit niciodată să facă toate aceste lucruri de unul singur. De fapt cele mai multe greșeli le-a făcut atunci când s-a bazat pe propria lui putere de înțelegere. Apelând la alte resurse, la părinți, profesori și colegi, a reușit să obțină învățăturile necesare pentru a-și atinge obiectivele.

 

Cea mai grea sarcină pentru el a fost să își facă prieteni. Aproape 90% din copilărie a petrecut-o singur pentru că nu știa cum să interacționeze cu oamenii și nici nu a întâlnit prea multe persoane care să îl accepte și să îl înțeleagă, dar care să nu profite de dizabilitatea lui. Înaintând în vârstă și întâlnind mai multe tipuri de oameni la școală, a învățat ce înseamnă prietenia adevărată.

 

Un lucru care l-a ajutat cu interacțiunile sociale, dar mai ales în privința responsabilităților și a leadershipului a fost să fie liderul unui grup de 12 băieți, în cadrul bisericii pe care o frecventează și să ajute la organizarea evenimentelor din cadrul acesteia.

http://www.semneletimpului.ro

Nu ai cum să nu-l remarci dacă îl vezi. Are 60 de ani şi ultimii 26 de ani i-a petrecut călătorind cu o cruce mare de lemn în spate.

Lindsay Hamon este de religie creştin evanghelist, iar ultimii 26 de ani i-a petrecut purtând o cruce mare de lemn în spate şi vorbind despre Iisus oricui stă să-l asculte.

Hamon a plecat în 1987 într-o călătorie pe termen nelimitat cu o cruce mare pe umeri pe care o duce chiar şi 12 ore pe zi. Crucea este din lemn de cedru şi are o lăţime de 3,6 metri şi o înălţime de 1,8 metri, scrie odditycentral.com.

Britanicul a vizitat până acum: Belarusia, Bangladesh, Bulgaria, Belgia, Germania, Franţa, Olanda, Irlanda, India, Ungaria, Nepal, Noua Zeelandă, Italia, Rusia, România, Polania, Sri Lanka, Slovacia şi Marea Britanie.

Hamon povesteşte că sunt persoane care se opresc şi îi pun întrebări despre cruce şi acceptă să poarte conversaţii. Turistul este invitat în diferite locaţii şi ţine rugăciuni în engleză, care îi sunt traduse.

http://www.infocrestin.com/de-26-de-ani-duce-o-cruce-imensa-pe-umeri/

Christopher Duffley este un copil uimitor cu un dar uimitor. Născut prematur, orb şi autist, Christopher a fost adoptat de către părinţii săi înainte ca ei să realizeze că Dumnezeu le-a dăruit un copil cu un dar divin pentru muzică. Melodia Open the Eyes of my Heart este imnul religios preferat de Christopher şi interpretarea lui a ajuns virală, cu milioane de vizualizări acumulate de diversele versiuni ale clipului.

 

Christopher s-a născut în mai 2001 cu 12 săptămâni înainte de termen. Părinţii săi biologici au abuzat de droguri şi el a fost testat pozitiv cu cocaină încă de la naştere, povesteşte mama sa adoptivă Christine, peduffley.com.

 

Cristopher a stat în spital timp de cinci luni după ce a fost născut, iar părinţii săi biologici „au fugit”, a declarat Christine, al cărui frate mai mic este tatăl biologic al băiatului.
Christopher a fost diagnosticat ca autist. Este orb şi trebuie să poarte ochi protetici. Acum însă, este capabil să poarte o conversaţie limitată, iar părinţii săi spun că este un salt uriaş de când Christopher abia putea scoate un cuvânt.

 

În ciuda autismului şi datorită în mare parte celor patru fraţi ai săi, Christopher a devenit un băiat activ şi fericit. „A fost ca un stimul, l-au ţinut tot timpul angajat în activităţi”, spune tatăl său Stephen.

 

Darurile lui Christopher includ o memorie foarte bună, un simţ acut al auzului, o ureche muzicală foarte bună şi o voce superbă. În 30 de secunde poate spune tot despre şcoală, cântecele preferate, Dumnezeu, şi felul în care se simte atunci când cântă şi cum se simt oamenii care îl ascultă.

 

La 2 ani Christopher ştia pe de rost liturghia romano-catolică, iar până la 3 ani deja începuse să cânte, în special muzică creştină. Prima piesă pe care a învăţat-o,Open the Eyes of my Heart, de Paul Baloche, rămâne favorita lui Christopher.

 

Cu toate astea, Christopher nu putea să aibă o conversaţie cu nimeni. Incapacitatea de a înţelege cuvintele, chiar şi cele care sunt memorate în formă de melodii sau fraze, este comună pentru cei care suferă de această boală. Dar unele persoane cu autism sunt capabile să înţeleagă rapid prin alte moduri de a comunica, cum ar fi matematica. În cazul lui Christopher, a fost muzica.
Shannon Laine l-a întâlnit pe Christopher cu patru ani în urmă, când a devenit terapeutul său muzical. În loc de a-i spune lui Christopher de ce nu putea avea un instrument muzical sau o jucărie la acel moment, cei doi inventau un cântec despre asta. După un timp, Christopher a început să înţeleagă.

 

„Într-un fel, am început să purtăm conversaţii prin muzică. Acesta a fost felul lui de a vorbi cu mine”, a spus Laine. Acum Cristopher este într-un stadiu destul de avansat, în care poate să poarte o conversaţie limitată cu oricine.

 

Pentru întreaga familie, profund religioasă, Christopher a devenit un exemplu viu al harului lui Dumnezeu. Christine a spus că fiul ei a inspirat-o să vorbească în numele grupurilor pro-viaţă, Christopher dovedind că un copil care ar fi considerat nedorit poate deveni o persoană cu totul specială.

 

Cu toate acestea, creşterea unui copil autist, chiar şi unul cu talentele lui Christopher, este dificilă şi adesea frustrantă. Christine spune că fără ajutorul familiei, al şcolii şi al bisericii, ar fi fost mult mai greu.

 

„Cred ca ceea ce ne învaţă Christopher este că fiecare viaţă este preţioasă şi complicată”, a spus Christine. „O mulţime de oameni ne întreabă cum reuşim. Cred că harul lui Dumnezeu este ceea ce ajută oamenii să treacă prin încercările lor.”

http://www.semneletimpului.ro

În anul 2003, în Irak erau 300 de biserici și 1.4 milioane de creștini. Acum sunt doar 57 de biserici și aproape jumătate de milion de creștini, împreună cu membrii minorităților care fug de atacurile Islamiste, relatează rapoartele locale irakiene.

Patriarhul Bisericii Chaldean, Louis Sako, a declarat pentru Mideast Christian News că cele 57 de biserici rămase continuă a fi ținta atacurilor. Numărul credincioșilor a scăzut de la aproape 1,400,000 în 2003 la aproximativ jumătate de milion în prezent, a adăugat William Warda, directorul unui ONG irakian pentru drepturile Omului  ”Hammurabi”.

“Aceasta înseamnă că mai mult de două-treimi au emigrat. Ultimii zece ani au fost cei mai grei pentru credincioșii din Irak, deoarece ei au fost martorii celui mai mare exod și ai migrației din istoria Irakului.”, spune Warda.

Potrivit ziarului Asharq Al-Awsat, atacurile din partea extremiștilor asupra Bisericii “Our Lady of Deliverance” și alte atacuri din 2010 au dus la emigrarea masivă a creștinilor peste hotare.

Creștini irakieni, care sunt și una din cele mai vechi comunități din lume, s-au confruntat cu mai multe atacuri cu bombe, ucideri, răpiri, torturi și convertiri forțate la Islam, inclusiv după războiul condus de SUA, început în 2003.

Aproape 75 de procente din populația Irakului sunt arabi, și circa 15 procente – Kurzi. Peste 75 de procente din toți irakienii sunt musulmani – 65 de procente sunt șiiți și 35 procente sunt sunniți.

Politica Irakului a fost în mare parte dominată de sunniții arabi până la căderea regimului lui Saddam Hussein în anul 2003, după care guvernul federal al Irakului a fost reglementat de către părțile șiiților, conduse de Partidul Islamic Dawa.

Creștinii nu doar că au fost ținta atacurilor Al-Qaeda și ale altor grupări teroriste pentru credința lor, dar tot timpul au fost prinși în conflictele militare dintre Arabii-Kurzi și Șiiți-Suniți, care au atins cote noi după operațiunile americane din 2003.

„Creștinii din Irak, o proporție mare din toți creștinii din Orientul Mijlociu, sunt constructorii principali ai regiunii, la toate nivelurile și în toate domeniile. Ei au jucat, fără îndoială, un rol semnificativ în Irakul modern, dar ceea ce s-a întâmplat după schimbare este că sistemul sectar și etnic a permis grupărilor politice mari să monopolizeze deciziile politice,” a declarat un proeminent politician Creștin din Irak, Youkhanna Kanna.

Statele Unite ar trebui să „eficientizeze politica sa în Irak, pentru a face față eșecului guvernelor federale și cel Kurdistan , în scopul protecției creștinilor și altor minorități, și pentru asigurarea adoptării unor legi speciale în prevenirea impunității după incidentele de violență pe motive religioase,” susține Alianța Evanghelică Mondială.

Sursa: www.christianpost.com