Familia Rotaru
Într-o societate în care copiii abandonaţi îngroaşă zi de zi statisticile iar a aduce pe lume mai mult de doi micuţi este considerat un act de curaj, o familie din Sibiu oferă o adevărată lecţie de viață
În casa familiei Rotaru, timpul curge frumos şi vesel, ca într-o poveste cu spririduşi şi zâne bune, prăjituri de casă şi miracole care devin realitate. În bucătărie, nouă copii se strâng în jurul mamei dragi, într-un tablou al fericirii simple, curate, în care împlinirea vine din zâmbete, din dragoste, dintr-o melodie cântată splendid, la fluier.
Soţii Rotaru, Ana (47 de ani) şi Gheorghe (52 de ani) sunt doi oameni frumoşi şi simpli, ea casnică, el mecanic la o şcoală din oraş. Mulţi ar spune că povestea lor e ireală, că în România de azi şi doi copii se cresc greu, cum să creşti zece, dar ei îţi răspund cu zâmbete, cu ochi înlăcrimaţi de emoţie, cu prunci care-i strâng în braţe cu tot sufletul, cu izbânzi şi poveşti de sărbători, cu gesturi şi cuvinte simple care îţi arată că da, se poate, că dragostea mută munţi şi împlineşte miracole, că doi, şapte sau zece prunci pot creşte la fel de frumos atâta timp cât îi considerăm un dar venit de la Dumnezeu.
Ana a adus pe lume primul copil la 27 de ani iar pe cel de-al zecelea, la 43 de ani şi jumătate. În casa liniştită şi frumoasă din cartierul sibian Ţiglari au venit pe lume, pe rând, Lucian (21 de ani), student acum în anul II la Protecţia Mediului, Alina (17 ani), elevă în clasa a XI-a la Liceul Pedagogic, Georgiana (14 ani), elevă în clasa a VIII-a, Debora (13 ani), clasa a VII-a, Timotei (11 ani), clasa a IV-a, Iulia (12 ani), clasa a V-a, Andrei (10 ani), clasa a III-a, Andreea (9 ani), clasa a II-a, Denis (7 ani), clasa 0 şi mezina Sara (4 ani şi jumătate), care merge la grădiniţă.
Un teanc de diplome şi medalii
Copii frumoşi şi deştepţi în egală măsură, toţi se pot mândri cu rezultate extrem de bune, la şcoală şi în afara ei. Şapte dintre copii au studiat instrumente muzicale şi cântă în orchestra bisericii, Lucian şi Timotei la acordeon, Alina la chitară, Georgiana şi Iulia la mandolină iar Debora şi Narcis, la fluier. În plus, toţi copiii sunt premianţi la şcoală, iar acasă au strâns, până acum, un teanc de diplome şi medalii de la şcoală sau diferite concursuri la care au participat. Iulia şi Narcis sunt foarte buni la matematică, au rezultate la concursuri de profil, Alina, Debora, Georgiana şi Timotei merg pe partea de filologie, la concursuri şi olimpiade. Georgiana aşteaptă acum rezultatele de la faza judeţeană a olimpiadei de limba română iar Alina a ajuns până la faza naţională la disciplina teoria educaţiei. Fac cursuri de fotografie, citesc foarte mult, Debora este pasionată de muzica clasică, Timotei şi Narcis au talent la desen iar Andreea este bună la lucru manual.
”Ca pe un dar de la Dumnezeu, aşa i-am primit”, spune mama, zâmbind, iar tatăl descrie cu lacrimi de emoţie în ochi bucuria imensă de a-i găsi acasă, pe toţi, în fiecare zi. ”Întotdeauna, când îi văd, am un sentiment de împlinire, de siguranţă. Nu-i uşor, dar merită, să-i vedeţi pe toţi în jurul mesei, cântând, e o atmosferă de voie bună, uiţi de tot şi pe fiecare îl vezi un mic zeu. Sunt un părinte foarte mândru, şi mă bucur că nu au încetat să apară rezultatele”, îşi completează soţia Gheorghe Rotaru.
O zi cu 10 prunci
Ziua Anei Rotaru începe dimineaţa devreme, cu un vraf mare de sandvişuri. ”Mă trezesc la 6, 6 jumătate, şi pregătesc o grămadă de sandvişuri, pentru şcoală. După ce au plecat toţi mă ocup de cea micuţă, pentru grădiniţă, iar după ce mă întorc adun de prin casă, fac mâncare, spăl de 4-5 ori pe zi. Încerc să fie toate gata când vin, să-i aştept cu masa pusă, cu curăţenie. După amiază facem lecţii, discutăm”, povesteşte mama, zâmbind. Când vor să se relaxeze, fug la căsuţa de la ţară, aflată la 45 de kilometri de Sibiu, unde au grădină şi stupi şi unde lucrează toţi, cu plăcere.
Casa a fost adaptată din mers, după nevoi, pe măsură ce au venit pe lume micuţii au apărut paturi suprapuse, un frigider mare, vase mai mari pentru mâncare. Celor care o întreabă cum se descurcă mama le răspunde zâmbind şi le povesteşte despre sentimentul unic pe care îl trăieşte când casa vuieşte de glasuri vesele. ” Mie îmi place că sunt mulţi, îmi place că e gălăgie în casă. Dumnezeu a rânduit aşa, şi i-am primit cu drag. Şi mă bucur când mă sună să mă felicite învăţătoarele, educatoarele, pentru realizările lor”, adaugă mama.
Iar tatăl spune că bucuria cea mai mare, dincolo de eforturile deloc puţine, este că au copii frumoşi, inteligenţi, harnici şi sănătoşi. ”Unii ne admiră rezultatele, alţii sunt sceptici, alţii ne întreabă cum rezistăm, unii ne admiră îndrăzneala şi curajul. Trăim cu convingerea că avem un Dumnezeu care se îngrijeşte de toţi, şi ca dovadă i-a făcut frumoşi, inteligenţi, harnici şi sănătoşi”, spune Gheorghe Rotaru.
Planuri de viitor
Fiind elevă la Liceul Pedagogic, Alina visează o carieră în faţa catedrei, pe care de altfel spune că şi-a dorit-o de mică, de când se juca cu copiii. La fel de mult i-ar plăcea însă să urmeze şi facultatea de medicină. Debora vrea să devină asistentă medicală sau educatoare, iar Georgiana, un renumit medic chirurg. Timotei, Timi cum îl alintă cei de acasă visează să devină arhitect iar Iulia, asistentă medicală sau învăţătoare. Narcis speră ca într-o zi să ajungă un pictor celebru iar Andreea, educatoare, ”pentru că-mi place foarte mult să fac lucruri cu copiii”. Denis, de la înălţimea celor 7 ani ai săi, spune că e hotărât să se facă poliţist, ”ca să prind hoţi”, iar micuţa Sara, la doar 4 ani şi jumătate, vrea acelaşi lucru, ”să vin cu maşina de poliţist”.
Cel mai frumos vis îl împărtăşesc însă toţi şi speră să-l vadă împlinit, peste ani, când fiecare va avea propria lui familie. ”Visăm la anii când o să fim toţi la casa noastră şi vom face, pe rând, câte un Crăciun acasă la fiecare”, spune Alina, zâmbind.
Iar tatăl spune că mulţumirea cea mai mare va fi să vadă că micuţii de acum, care umplu curtea casei de veselie şi de viaţă, vor ajunge peste ani oameni adevăraţi. ”Îmi doresc să fie OAMENI, cred că asta e cel mai important lucru în viaţă, să fii OM. Sper să înţeleagă mesajul nostru şi când vor fi mari să se poarte cu cinste, m-aş bucura ca fiecare dintre ei să fie oameni utili societăţii”, încheie Gheorghe Rotaru.
Dorim sa laudam pe Domnul caci El este Cel care zilnic ne poarta de grija. In data de Vineri 8 Februarie echipa Slujire 
Cristina, în vârstă de patru ani, împreună cu mama şi fratele său de 13 ani, au urcat rapid pe poteca abruptă. Rămasă în spate, aceştia au îndemnat-o să se mişte mai repede, deoarece nu vroiau să întârzie la biserică.
Au fost scene de groaza in aceasta dimineata (n.r. ieri) la Biserica Baptista din Catcau. In timpul slujbei, predicatorului i s-a facut rau si a cazut la podea inconstient. Oamenii din biserica au sunat la 112 iar la fata locului s-a deplasat o ambulanta de la Dej. In ciuda eforturilor medicilor de pe ambulanta, barbatul nu a mai putut fi salvat.
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 