Dumnezeu şi fondul de ten


Nişte fete de-a doişpea, au scos pe bancă un borcan uriaş cu alifie pentru… faţă! „E un fel de fond de ten”, zice o brunetă dealer Oriflame. „Vreţi să vă spun care e cel mai bun fond de ten?”, am întrebat clasa care a ridicat curioasă ochi din cărţi. Până şi băncile au ridicat uimite din sprâncene. „Careeeeeeee, dom’ profesor?”, s-a auzit un cor de doritoare. „Dumnezeu”. „?!”.

Le-am spus tinerilor că  Moise, când s-a întâlnit cu Dumnezeu pe Muntele Sinai, a coborât cu faţa lucitoare, poleită, încât oamenii nu puteau să-i mai privească chipul. Avea faţă de aur. „Ascunde-o sub măhramă”, a strigat poporul cu faţa arsă de soare. Iar Moise a fost cel mai blând om de pe pământ!

Le-am mai spus că Biblia precizează că atunci „când îţi întorci faţa spre El, te luminezi de bucurie”. Radiezi. Şi fericirea se vede pe faţă şi fără fond de ten. Feţele trebuie să ne fie luminoase nu doar în faţa proiectoarelor, ci pe fiecare metru pe care îl călcăm.

„E scump fondul de ten, fetelor. E adevărat, ascunde bine riduri. Sub el, şi-o babă cu faţa evantai, poate fi schimbată în puştoaică. Dar ce folos să trăim cu feţe netede ca de copil mic, dacă inimile ne sunt mai departe crăpate? Căutaţi să vă curăţiţi nu numai feţele, ci şi inimile!”.

După ce-am ieşit din clasă, m-am gândit că Biserica, deşi are fond de ten suficient, nu-l foloseşte. Altfel, nu-mi dau seama de ce atâţia fraţi şi surori, duminica la adunare n-au feţele strălucitoare!

Dumnezeu să vă lumineze feţele. Sunteţi Luna lui, dar nu de pe cer, ci de pe stradă. Lumina lui să se vadă în dumneavoastră. Reflectaţi. Radiaţi. Trăind aşa, Biserica  nu va mai fi nevoită să cumpăre fond de ten. Dar nici lumea!

http://nicolaegeanta.blogspot.ro

Prietenie pe „invisible”


Pe Facebook media de prieteni este de peste 150, unii au 10-15, alţii 3000-4000. O elevă de-a mea are 1700. Cel mai bătrân utilizator, Yve Bean, din Bradford, UK, 102 ani la logare în 2008, a strâns 4962 de prieteni până în 2010. Apoi a plecat acolo unde Facebook nu va mai putea influenţa pe nimeni. Câţi credeţi că au vizitat-o la înmormântare? Nimeni…

Cum e să ai 500 de prieteni. Dar 1700? Dvs câţi aveţi? 50, 150? Sigur vă sunt prieteni? Că eu abia am vreo cinci. Se spune că odată, Socrate a fost vizitat de un ucenic. „Aşa casă mică aveţi maestre?”, a înrebat mirat acesta, ştiind reputaţia înţeleptului. „Măcar s-o umplu cu prieteni!”, a fost replica.

E o minciună să crezi că ai 1700 de prieteni. Sau chiar 100. Fără să-i fi văzut vreodată.

O fată creştină a avut accident. „Am avut 600 de prieteni, i-a zis păstorului, şi nici unul nu a venit la spital să mă vadă!”.

Prietenia nu-i când stai să spui poveşti, ci când cari poveri. Prietenia e când şti să plângi lângă coleg, când rupi sanswich-ul cu el (mie la liceu un coleg, Guşter îl chema, îmi dădea zilnic un sandwich). Prietenia e să-ţi dea haina cea bună, pantofii, cheia de la casă (aşa a dorit un coleg de facultate de-al meu care stă în Bucureşti).

Am văzut, de 1 Martie 2012, nişte fete prin oraş, cu garoafe. „Aţi primit flori de la băieţi?”. „Aş, de unde domn’ profesor, ni le-am făcut cadou între noi”. Şi fiecare avea un… prieten!

Când eram în clasa XII-a aveam o prietenă de-a X-a. Eu jucam fotbal la juniori republicani în Divizia A. Plecam de la 5,30 de acasă şi veneam seara la 19. De la 13 la 15, zi de zi, o luam de la liceu, şi-o duceam la pregătire la mate. Părinţii mei erau săraci, şi îmi dădeau câte 5 sau 10 lei pe zi, bani cu care nu puteam să-mi iau mai mult de 2 pateuri şi-un iaurt, sau maxim o ciorbă la cantină. Ştiţi ce făceam? Răbdam de foame şi-o duceam pe fată la Cofetărie. Sau, îi cumpăram câte un trandafir. Ori o păpuşă! Ciocolăţi nu erau atunci!

Când am spus întâmplarea asta unor tineri, şi le-am zis că ei azi sunt zgârciţi, un flăcău de vreo 19 ani a râs:„Păi, ce să le mai dăm domn’ profesor prăjituri, nu vedeţi că sunt grase! Ţinem la silueta lor”. „Mă gândeam că vreţi să nu facă diabet”, i-am replicat.

Facebook-ul oferă prietenii zgârcite. Trandafiri frumoşi, dar virtuali. Nu costă nimic. Dar nici nu miros! SMS furate, fără pic de sentiment. Declaraţi downlaudate. Fără inimă în ele. Unele şi fără cap.

Voi, ştiţi ce e prietenia? Nu numai cu fetele, ci şi cu camarazii voştrii. Pe Facebook nu-i găsiţi. Pe cei lângă care să plângi, pe care să te sprijini…

Prietenii de acolo te pot nenoroci. Solomon spune în Proverbe 18:24 „Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate”. Hristos să vă fie prieten. Amin?

De aceea, la biserică e bine ca după program să nu fiţi în secunda doi în stradă, la maşini. Mai staţi afară în curte, mai beţi un ceai, o cafea, în holul bisericii. La Cireşarii, după fiecare eveniment se dă ceai şi biscuiţi. Nu pleacă nimeni… Faceţi-vă prietenii la biserică. Vă spun că va fi frumos. Şi fără regrete. Aici se leagă rănile. Şi se închid. Aici să faceţi nunţile! (va urma)

Nicolae Geantă

http://neclintit.com/2012/05/21/prietenie-pe-invisible-nicolae-geanta/

Importanţa rugăciunii în viaţa adolescenţilor


Despre subiectul din acest articol vom vorbi în câteva rânduri şi voi încerca să explic de ce este nevoie şi chiar o prioritate rugăciunea pentru un tânăr adolescent.

Ȋn primul rând, adolescenţa este aceea perioadă de transformare a unui tânăr sau a unei tinere atât fizic cât şi psihic. De asemenea, adolescenţa mai poate fi clasificată ca şi o etapă de mijloc între copilărie şi maturitate, etapă în care, de cele mai multe ori, din cauza cunoştinţelor minime pe care adolescenţii le au cu ceea ce se întâmplă cu ei, dau greş.

Un posibil răspuns la câteva dintre întrebările adolescenţilor le găsim pe paginile Sfintei Scripturi, şi vom prezenta câteva versete care ne vor ajuta să înţelegem mai bine.

Ȋn Pslamul 119 cu versetul 9 găsim scris următoarele: “Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?”, iar răspunsul vine tot în acest verset cu partea a doua care spune aşa: “Ȋndreptându-se după Cuvântul Tău”, adică după Cuvântul Domnului, după Biblie.

“Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale” (Proverbe 1:8). Din cauza rebeliunii şi a transformării lor (adolescenţilor), ei cred că lumea devine cumva “pe dos”, iar adeseori sfaturile părintilor şi îndrumările devin doar nişte vorbe aiurite spuse de nişte “babaci”, iar din această pricină nevoia de rugăciune devine importantă.

O altă cauză pentru care un adolescent are nevoie de rugăciune, este rugăciunea pentru a-l feri de ispite. Ȋn Proverbe 1 versetul 10 spune: “Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” iar în versetul 15 aflăm sfatul următor “fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!”

Fiindcă ispitele, problemele şi nevoia de a afla răspunsuri la tot felul de întrebări, cei care sunt în perioada adolescenţei, trebuie să înţeleagă căci rugăciunea este o prioritate în viaţa lor. Fără acest scut, războiul în care au intrat îl vor pierde cu siguranţă.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te ocrotească, drag adolescent!

http://totalschimbat.ro/2012/06/15/importanta-rugaciunii-in-viata-adolescentilor/

Asa scrie in Carte…


Pavel a scris „Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete,sa mustre,sa indrepte si sa dea intelepciune in neprihanire…” Aseaza in balanta lucrurile considerate de tine nesemnificative si cele pe care Dumnezeu le considera importante.
Tu spui „este imposibil”…El spune „ce este cu neputinta la oameni,este cu putinta la Dumnezeu”(matei 18:27)
Tu spui „sunt obosit”…El spune „dar cei ce se incred in Domnul isi innoiesc puterea,ei zboara ca vulturii;alearga si nu obosesc,umbla si nu ostenesc”(Isaia 40:31)
Tu spui „nimeni nu ma iubeste”...El spune „te iubesc cu o iubire vesnica…” (Ieremia 31:3)
Tu spui „nu pot merge mai departe”…El spune „harul Meu iti este de ajuns…”(2Corinteni 12:9)
Tu spui „nu stiu ce sa fac”…El spune „recunoaste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile”(Proverbe 3:6)
Tu spui „nu pot”…El spune :” poti totul in Christos”(Filipeni 4:13)
Tu spui „nu merita”…El spune „sa nu obosim in facerea binelui,caci la vremea potrivita vom secera” (Galateni 6:9)
Tu spui „nu ma pot ierta”…El spune „poti,fiindca si Eu te-am iertat”(Efeseni 4:32)
Tu spui „oare ce voi face?” …El spune „Eu voi ingriji de toate nevoile tale”(Filipeni 4:9)
Tu spui „mi-e frica”…El spune :” Eu nu ti-am dat „un duh de frica,ci de putere,de dragoste si de chibzuinta” (2 Timotei 1:7)
Tu spui „nu pot rezolva problema asta”…El spune „incredinteaza-ti soarta in mana Domnului,si El te va sprijini” (Psalm 55:22)
Tu spui „n-am suficienta credinta”…El spune „Eu iti voi da credinta” (Romani 12:3)
Tu spui „nu sunt destul de destept”…El spune „iti voi da intelepciune” (1Corinteni 1:30)
Tu spui „sunt singur”…El spune „Nicidecum n-am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi”(Evrei 13:5)
INCEPE DE AZI SA FII DE ACORD CU CE SPUNE EL !

Am invatat ca sunt in varf atunci cand …


1. Înteleg perfect ca esecul este un fapt, si nu o persoana; ca ziua de ieri s-a încheiat aseara si ca ziua mea de azi este una nou-nouta.

2. M-am împacat cu trecutul si sunt concentrata asupra prezentului si optimista  în privinta viitorului.

3. Stiu ca succesul (a învinge) nu este neaparat totul, iar esecul (a pierde) nu ma distruge.

4.Sunt plina de încredere, speranta si dragoste, si traiesc fara mânie, lacomie, vinovatie, invidie sau gînduri de razbunare.

5. Sunt suficient de matura pentru a amâna rasplata, mutându-mi concentrarea de la drepturi, la raspunderi.

6. Stiu ca greseala de a nu apara ceva corect moral este preludiul pentru a deveni o victima a unei crime.

7. Sunt sigura pe mine si astfel sunt împacata cu DUMNEZEU si cu aproapele meu.

8. M-am împrietenit cu dusmanii si am câstigat dragostea si respectul celor care ma cunosc cel mai bine.

9. Am înteles ca ceilalti ma pot ajuta sa cunosc placerea, dar fericirea adevarata nu apare decât atunci când eu fac diverse lucruri pentru ceilalti.

Adriana M.