Privesc uimită pe fereastră şi ochii parcă nu vor să accepte realitatea ce se dezvăluie dincolo de sticla rece…Primăvara şi-a schimbat haina ei de verde fraged şi strălucitor cu un covor alb, pufos, ce mă duce cu gândul la zilele unei ierni veritabile…Deschid fereastra să mă conving de absurda realitate şi o pală de aer îngheţat îmi trimite în casă câţiva fulgi de nea ce în treacăt îmi ating obrajii şi am comfirmarea…Iarna s-a întors….Poate pentru puţin timp…dar s-a întors şi privesc cu milă la florile pline de curaj ce răsăriseră în grădină…acum acoperite de zăpadă…pierdute parcă în aşternutul alb ce s-a lăsat peste noapte! Cu paşi şovăitori îmi croiesc cărare spre ele şi cu mâna tremurând înlătur zăpada de pe lujerul unei zambile…Mă aştept să fie îngheţată…ucisă de haina rece de omăt dar nu…ea este vie…în contrast cu albul de afară este întradevăr de un verde mai viu ca niciodată…Parcă această zăpadă căzută pe neaşteptate ar fi pus în ea puteri noi…şi răbdare…şi încrederea că într-o zi, soarele va străluci mai tare şi primăvara va veni cu adevărat!
Dar noi? Noi oamenii avem puterea oare ca atunci când în vieţile noastre mai vin şi zile geroase să putem sta liniştiţi în încercări ştiind că Soarele nostru Isus ne va încălzi prin căldura dragostei Lui şi ne va scoate biruitori? Doamne dă-ne putere şi credinţă în această zi de primăvară eclipsată de o zăpadă târzie…măreşte-ne credinţa Doamne şi ajută-ne să ne păstrăm sufletul luminat de o veşnică primăvară!!! AMIN!
Maria Luca
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 