Ai văzut fluturii?


 

Un nou val de scumpiri pare inevitabil în urma noii creşteri a preţului la combustibil. Efectul de seră apărut în urma poluării fără precedent se face tot mai simţit şi se măsoară în… dezastre.
Teatrele de război ale lumii par să nu cunoască relaşul şi “succesul” lor se măsoară în… victime. Arunci iritat ziarul din mână şi privirea îţi rămâne pironită în zaţul întunecat rămas în ceaşca de cafea pe care tocmai ai băut-o. Voiai să te relaxezi răsfoind ziarele de dimineaţă şi această avalanşă de ştiri alarmante te-a dat peste cap. Te întuneci ca zaţul pe care îl fixezi în continuare cu privirea simţind cum toate astea se suprapun peste propriile tale probleme.Un telefon primit de la spital ţi-a adus la cunoştinţă că glicemia soţiei tale a crescut. Şeful ţi-a refuzat creşterea salarială solicitată. Întâlnirea cu dirigintele băiatului a fost plăcută dar ai aflat că “Einstein” , cum îi spun colegii puştiului tău, a lipsit de la ora de sportZaţul care se usucă încet în ceaşcă te invadează, prin contact vizual, cu întuneric şi amărăciune. Nu poţi să localizezi durerea care te sfâşie dar o auzi ţipând: Doamne, în ce lume trăim Hai, redresează-te! Este adevărat că pământul este apăsat de blestemul păcatului, dar lumea nu este nicidecum monocromă. Noi nu vedem decât lucrurile spre care privim, aşa că roteşte-ţi privirea în jur şi vei fi uimit de bogata paletă coloristică a lumii înconjurătoare. Şi încă ceva: până şi negrul cel mai întunecat este tivit cu culoarea speranţei atunci când îţi pui încrederea în Domnul.  Apostolul Pavel îi îndemna pe credincioşii din Roma: ”Bucuraţi-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.” (Rom.12:12  Încearcă să reevaluezi situaţia. Starea sănătăţii soţiei tale nu este tocmai cea pe care i-o doreşti, dar aminteşte-ţi de modul absolute miraculous în care a scăpat cu viaţă din accidental de anul trecut. Şeful ţi-a refuzat, deocamdată, cererea de mărire a salariului, dar ai, totuşi, cel mai mare salariu din departament. Băiatul a chiulit, se pare, de la sport, dar cu câtă mândrie te-ai fotografiat alături de el când a câştigat la olimpiada de fizică. Până şi zaţul din ceaşca pe care nu încetezi să o priveşti, nu e altceva decât restul de la o cafea pe care ai băut-o cu plăcere  Credincioşii din Tesalonic erau îndemnaţi: ”Bucuraţi-vă întotdeauna” (1Tes.5:16), “Rugaţi-vă neîncetat” (v17) şi ”Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile” (v18). Îndreaptă-ţi privirea spre binecuvântările lui Dumnezeu. Ai observat că s-au împrăştiat norii? Priveşte la frumuseţile care te înconjoară: arbori, păsări, flori, fluturi. Apropo: ai văzut fluturii anul ăsta???                                                                     Simion Felix Marţian

Stânca şi iubirea


Atunci când vorbim despre stâncă, sau doar ne gândim la ea, atributele care se impun sunt trăinicie, siguranţă, statornicie, chiar dacă ea este un element decorativ magnific, într-un peisaj încântător. Această prioritate este dată de faptul că frumuseţe găsim în tot ce ne înconjoară, dar stânca este cea care poate oferi adăpost în calea puhoaielor, a vijeliilor.
Deşi este admirată pentru neclintirea ei, imaginea stâncii este, totuşi, asociată uneori oamenilor impasibili, lipsiţi de sensibilitae, imunizaţi, se pare, la emoţii. Şi totuşi…
Dar mai bine să urmărim dialogul:
-Te iubeeesc!!!
-Te iubeeesc…te iubeeesc…te iubeeesc…te iubeesc…te iubeesc…
Acest  „dialog” are loc între om şi stâncă. Neverosimil? Nu, este real, doar că  „răspunsul” nu este decât… ecoul. Fiind un fenomen bine cunoscut, nu-l voi mai defini şi nici nu voi vorbi de caracteristicile fizice ale ecoului, amintind doar că este una dintre bucuriile copilăriei.
Dialogul pe care l-am reprodus mai sus se aude frecvent în frumoasa vale a Rinului, unde pe malul său drept se află celebra stâncă Loreley. Acest răspuns îl putem primi şi în faţa altor obstacole, însă în condiţiile deosebite de aici ecoul se multiplică, având şi o claritate impresionantă.
Turiştii care vizitează stânca repetă cu încântare această experienţă deosebită, dove-dind prin aceasta setea omului de dragoste, dorinţa lui de a fi iubit. Această sete nu poate fi potolită însă de… ecou.
Să privim acum spre Stânca veacurilor, spre Domnul. Dacă bazaltul şi granitul sunt supuse eroziunii, iar adăpostul ce ni-l oferă este trecător, Stânca mântuirii noastre (Ps.95:1) este Statornicia Însăşi, din veşnicie în veşnicie, adăpostul sigur care nu lipseşte niciodată în nevoi (Ps.46:1). Cât despre sentimente…
Dar mai bine să repetăm dialogul anterior:
-Te iubeeesc!!!
Şi răspunsul vine:
-Eu te-am iubit mai întâi (1Ioan 4:19) căci iubirea Mea este veşnică (Ieremia 31:3) şi este atât de mare încât am dat pe singurul Meu Fiu să moară pentru ca tu să ai viaţă veşnică (Ioan 3:16).
De data aceasta nu a mai fost ecoul. A vorbit Stânca.
Veniţi, deci, cu îndrăzneală la Stânca mântuirii, singurul adăpost absolut sigur, El Izvorul dragostei eterne.Simion Felix Marţian