Desi nu a detinut o functie politica, Isus Hristos este cea mai importanta persoana din istoria omenirii. Napoleon declara despre Mantuitorul: “Eu cunosc oamenii si va spun ca Iisus Hristos nu este un simplu om. intre El si oricare alta persoana din lume nu exista nici un termen de comparatie. Alexandru, Cezar, Carol cel Mare si eu, am fondat imperii. Dar pe ce am bazat noi creatiile geniilor noastre? Pe forta. Isus Hristos si-a intemeiat imperiul pe dragoste; si la aceasta ora, milioane de oameni ar muri pentru El.” La sfarsitul vietii, Napoleon, care a cucerit jumatate din Europa prin razboi, a scris in jurnalul sau: “Cu toata armata si generalii mei nu am reusit sa domnesc macar un sfert de secol pe un singur continent. Iar acest Isus cucereste fara violenta popoarele si culturile de mii de ani.”

Majoritatea istoricilor considera ca Isus a fost real. Pentru a testa veridicitatea scrierilor biblice, istoricii compara explicatiile crestinilor despre viata lui Isus cu sursele istorice ale romanilor si evreilor, mai ales ale istoricilor Flavius Josephus si Cornelius Tacitus.

Oamenii de stiinta sunt de acord ca Isus s-a nascut intre anii 2 i.Hr. si 7 i.Hr., in Nazareth, un sat din Galileea. Mai mult, istoricii considera ca Iosif, tatal lui Isus, chiar a fost tamplar.

Steaua de la Betleem se pare ca a existat. Se stie povestea stelei stralucitoare care a aparut in noaptea in care Isus s-a nascut. Magii au luat-o ca un semn si au urmat-o. Ea este cunoscuta sub numele de Steaua de la Betleem. Dupa unii astrologi, atunci ar fi avut loc o tripla conjunctie a planetelor Saturn si Jupiter in constelatia Pestilor.

Exista si alte evenimente astronomice care s-ar fi produs in acea vreme. Astronomii chinezi au descoperit o cometa stralucitoare in constelatia Capricorn in anul 5 i.Hr.

Unul dintre momentele principale ale Noului Testament este botezarea lui Isus, de catre Ioan Botezatorul. Cei mai multi istorici afirma ca acest eveniment a avut loc.

Istoricul Josephus a mentionat preocuparile mistice ale lui Ioan Botezatorul, precum si executia sa de catre regele Irod.

Dupa viziunea sa, Isus a inceput sa predice ca Pamantul ar putea fi transformat in „Imparatia lui Dumnezeu”. Mesajul reformator al lui Isus s-a inradacinat adanc in traditia evreiasca si el nu a considerat niciodata ca a creat o noua religie in sine, ci a reformat una in care a fost nascut, sustin oamenii de stiinta.

Josephus nu numai ca-l mentioneaza pe Isus intr-un pasaj, ci Il si descrie ca pe un om intelept si un invatator. Pasajul este insa controversat, deoarece multi istorici considera ca autorul a adaugat mai tarziu anumite expresii, precum „El a fost Mesia”.

Majoritatea istoricilor sunt de acord ca Isus a fost privit ca un invatator si ca un vindecator in Galileea si in Iudeea.

Mai multe surse mentioneaza evenimentul crucificarii lui Isus, care se datoreaza lui Pilat din Pont, guvernatorul roman. Evangheliile crestine spun ca cerul s-a intunecat pentru mai multe ore dupa crucificare, lucru pe care istoricii il considera ca un miracol sau o prevestire.

Folosind astronomia, istoricii au folosit aceasta mentiune pentru a descoperi anul mortii lui Isus. Unii dintre acestia sustin ca rastignirea a avut loc in anul 33 d.Hr. Moartea prin rastignire a fost folosita de catre romani, executiile fiind destinate sclavilor si celor care se opuneau autoritatilor romane.

Data mortii lui Isus este aproape sigura

Biblia ne spune exact cand a murit Isus pe cruce. In Matei 27 se specifica faptul ca Isus a murit intr-o vineri, in timpul Sarbatorii Pastelui. Exista doar doua zile de vineri cand a cazut Pastele, in acea perioada. Acestea sunt in anii 30 si 33 d.Hr.

Un alt indiciu vine din Matei 27, cand se vorbeste despre producerea unui cutremur, dupa moartea lui Isus. Oamenii de stiinta au descoperit depozite de sedimente care indica un cutremur, care a avut loc in Israel, intre anii 26 si 36 d.Hr.

Surse: ziare.com; livescience.com; listverse.com

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Stiri Crestine.ro – Guvernul din Cuba a ordonat închiderea a 60 de biserici penticostale

Cazul familiei penticostale Marius şi Ruth Bodnariu, din Norvegia, rămase fără cei cinci copii luaţi de autorităţi, a adus în discuţie şi chestiunile legate de crezul şi practicile cultului penticostal. Defăimările la care au fost supuşi penticostalii în timpul regimului comunist se resimt şi astăzi, când mulţi îi consideră pe penticostali „sectanţi”, deşi Cultul Penticostal e recunoscut legal în România.

Cine sunt, totuşi, penticostalii?

Potrivit recensământului din 2011, în România sunt peste 360.000 de creştini penticostali, reprezentând cel de-al patrulea cult creştin din punct de vedere al numărului de membri, după: ortodocşi, romano-catolici şi reformaţi. Printre cei 360.000 de creştini penticostali regăsim toate categoriile sociale şi profesionale. Din Cultul Penticostal fac parte inclusiv magistraţi. Potrivit unui reprezentant al Cultului Penticostal, magistratul care reprezintă România pe lângă Ministerul Justiţiei din Franţa, este penticostal. Cultul Creştin Penticostal din România are propriul Institut, la care se formează pastorii care îi slujesc ulterior pe credincioşi.

Rectorul Institutului Teologic Penticostal, Ioan Brie, a explicat pentru „Adevărul” care este crezul penticostalilor şi ce îi face diferiţi de ortodocşi, spre exemplu. „Ca element comun cu creştinii ortodocşi, noi mărturisim credinţa în Sfânta Treime, credinţa în Divinitatea Domnului Isus, faptul că este fiul lui Dumnezeu. Biserica Penticostală împărtăşeşte crezul de la Niceea – Constantinopol, crezul Ortodox, în totalitate”, a explicat pastorul.

Ce îi diferenţiază pe penticostali de ortodocşi? „Noi credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, autoritatea în probleme de credinţă şi de dogmă creştină aparţine în mod exclusiv Bibliei. Creştinii penticostali acceptă tradiţia, doar în măsura în care reflectă autoritatea Bibliei”, a explicat pastorul Ioan Brie.

O altă diferenţă dintre penticostali şi ortodocşi vizează botezul. Creştinii penticostali nu fac botezul copiilor mici, ci „la vârsta responsabilităţii morale”. „De asemenea, noi socotim că închinarea şi rugăciunea trebuie îndreptată numai către Dumnezeu. Subliniem importanţa pe care Fecioara Maria şi apostolii au avut-o, dar credem numai în închinarea la Dumnezeu”, a mai arătat Ioan Brie, care a subliniat faptul că potrivit crezului penticostal, familia este o instituţie sacră, este unirea dintre un bărbat şi o femeie, divorţul fiind acceptat doar în cazul infidelităţii. „Nu suntem de acord cu avortul, cu căsătoriile de tip homosexual, cu concubinajul”, a mai arătat pastorul.

Vorbirea în limbi: „Nu e o manifestare generalizată”

O particularitate a Cultului Penticostal este credinţa că darurile Duhului Sfânt le sunt date credincioşilor, la fel ca pe vremea apostolilor Domnului Isus, manifestarea profeţiei şi a vorbirii în limbi, făcând parte din acest crez. Ce este şi cum se manifestă vorbirea în limbi? „În Biserica Pentincostală se mărturiseşte crezul Dumnezeu lucrează în prezent, prin Duhul Sfânt, aşa cum a lucrat şi în vremea apostolilor. Asta înseamnă că în Biserica Penticostală se regăseşte harisma vorbirii într-o altă limbă, vorbire spontană, pe care credinciosul nu o cunoaşte. Precedentul biblic al acestei manifestări este experienţa apostolilor, din Ziua Cincizecimii, potrivit Faptele Apostolilor, cap. 2. Această manifestare nu este o manifestare exaltică ce elimină raţiunea sau liberul arbitru. Nu este o manifestare generalizată şi e rânduită, potrivit crezului Penticostal, acelora care primesc Duhul Sfânt. Aceste experienţe nu sunt impuse nici măcar adulţilor. Nu este ceva care se învaţă aşa încât cineva să fie supus unui proces de învăţare, ci este un dar duhovnicesc care este dat de Dumnezeu în chip spontan celui care crede”, a mai precizat pastorul.

Emil Meştereagă, lector la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti a explicat, la rândul său, pentru „Adevărul”, practica ungerii cu undelemn pentru vindecare, subliniind că creştinii penticostali nu refuză tratamentul medical, mulţi penticostali fiind medici. „Credem în vindecarea în vindecarea supranaturală sau miraculoasă făcută de Dumnezeu, fie ca răspuns la rugăciune, fie ca practică a ungerii cu undelemn şi rugăciune (n.r. Taina Maslului din Biserica Ortodoxă). În acelaşi timp, nu socotim că vindecarea divină are menirea să înlocuiască medicina şi oamenii nu sunt încurajaţi să refuze investigaţiile medicale şi tot ce presupune tratamentul medical. Mulţi credincioşi din Biserica Penticostală sunt medici, unii chiar pastori. De asemenea, cu totul diferit faţă de cum s-a vehiculat uneori, credincioşii penticostali cred în îndatoririle civice, acceptând îndeplinirea serviciului militar. Avem credincioşi penticostali care servesc ţara ca militari sau poliţişti, unii având chiar grade superioare”, a arătat Emil Meştereagă.

Disciplinarea copiilor

La solicitarea „Adevărul”, Emil Meştereagă şi Ioan Brie au explicat care este crezul penticostal, cu privire la educarea copiilor, inclusiv prin aplicarea unor corecţii fizice. „În primul rând educaţia copiilor porneşte de la premiza excluderii oricărei disciplinări fizice. Noi propovăduim faptul că nici abuzul emoţional al copiilor nu este permis. Ideea de disciplină prin corecţii fizice este acceptată numai în cazul unor situaţii limită. Îndrumarea pe care le-o dăm părinţilor este, conform învăţăturii biblice, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri (Proverbe)”, a explicat Emil Meştereagă.

„În timp ce respingem abuzul fizic sau emoţional asupra copiilor, susţinem potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi, că Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor autoritatea asupra copiilor. În învăţătura creştină, copiii aparţin familiei, nu aparţin statului. Noi credem că în familie, părintele are autoritate asupra copilului, lăsată de Dumnezeu, autoritate care trebuie exercitată în dragoste. Nu credem că indulgenţa extremă faţă de copil şi răsfăţul este calea cea bună. Orientarea pe care Norvegia o promovează în educaţia copilului, prin politica Barnevernet, crează premisele unui fel de „dictatură” a copilului asupra părintelui”, a arătat pastorul Ioan Brie. Citește mai mult pe :http://m.adevarul.ro/