Etichetă: Ştiri creştine

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Președintele Klaus Iohannis este invitat să participe la un serviciu de închinare într-o Adunare Creştină după Evanghelie

Situația numerică a credincioșilor penticostali din țara noastră este instabilă datorită unei fluctuații a membrilor noștri în Europa și nu numai. Motivele acestei fluctuații sunt determinate de lipsa locurilor de muncă și de nivelul economic foarte scăzut al țării.

Din cele 18 culte recunoscute în țara noastră, numai Cultul Creștin Penticostal a înregistrat la ultimul recensământ, din 2011, o creștere a numărului membrilor de 10,54% față de rezultatele recensământului din 2002, în prezent reprezentând 1,9% din populația stabilă a României.

Din informațiile primite din partea Comunităților Regionale și a bisericilor din diaspora situația numerică a membrilor, se prezintă astfel:

http://penticostalismulazi.wordpress.com

Becky Oprean şi George W. Bush, preşedinte în funcţie al SUA în ianuarie 2009 FOTO Arhivă Personală Becky Oprean

Becky Oprean, o tânără de origine română stabilită cu familia în SUA,  imobilizată în scaun cu rotile, a murit, în cea de-a doua zi din an, după ce, alături de familia ei, şi-a dedicat viaţa încurajării persoanelor cu dizabilităţi din toată lumea. Pentru ajutorul pe care l-a oferit miilor de suferinzi, fostul preşedinte american George W. Bush a decorat-o pe Becky, în ultimele lui zile de mandat la Casa Albă, în ianuarie 2009.

Familia Oprean putea fi astăzi prototipul oricărei familii de români plecate din România în vremea comunismului pentru a trăi visul american. Viaţa familiei Oprean, care a locuit în Bucureşti, a fost, însă, bulversată complet după ce, la două luni de când cei doi soţi şi băiatul lor mai mare, Mike, au ajuns în America, în septembrie 1987, Lidia Oprean a adus pe lume o fetiţă, Becky, diagnosticată cu spina bifida, o malformaţie gravă a coloanei vertebrale. Drama familiei Oprean a fost transformată într-o binecuvântare, Becky ajungând să fie, din scaunul cu rotile, o încurajare pentru mii de oameni din toată lume şi mai ales din România.

Totul a pornit după ce familia fetei s-a implicat, alături de Becky, în dezvoltarea uneia dintre cele mai impresionante fundaţii de sprijinire a persoanelor cu dizabilităţi din toată lumea, „Becky’s Hope” („Speranţa lui Becky”). Prin această organizaţie, Becky şi mama ei, alături de alţi voluntari, au reuşit să aline sufletele a mii de suferinzi, ajutându-i atât cu vorbe bune, cât şi cu medicamente sau aparatură medicală. Pentru activitatea sa în această organizaţie, Becky a fost decorată, în 2009, de fostul preşedinte al Americii George W. Bush, în Biroul Oval de la Casa Albă. Becky Oprean a murit, vineri seara, pe 2 ianuarie, în SUA, la doar 27 de ani, dar lasă în urmă mii de suflete pentru care a fost mărturia vie că poţi găsi bucuria în cele mai dure încercări. Începutul vieţii şi Cernobîlul Povestea lui Becky începe în 1987, când părinţii ei au primit dreptul să plece în Statele Unite ale Americii. Familia Oprean, persecutată religios de comunişti din cauza faptului că tatăl Lidiei Oprean era pastor, a plecat în SUA legal, sprijinită de Ambasada SUA, care avea anumite înţelegeri cu regimul Ceauşescu pentru astfel de cazuri. „În 1979 am vrut să merg să lucrez în domeniul în care eram pregătită, fiind inginer agronom, iar ministrul Agriculturii de la vremea respectivă mi-a văzut dosarul şi mi-a spus că sunt fată de pastor şi nu voi avea niciun viitor.

Am mers la Ambasadă şi am cerut ajutorul, iar după opt ani de aşteptări am primit dreptul să mergem în America”, îşi aminteşte Lidia Oprean. În momentul în care familia Oprean a plecat în SUA, Lidia Oprean era însărcinată în şapte luni. Când a ajuns în America, Lidia Oprean a fost supusă unui control ecografic, care în România era inexistent la vremea respectivă. Rezultatul analizelor a adus, însă, o veste foarte tristă familiei: medicii americani i-au spus femeii că fiicei sale, pe care o purta în pântece, îi lipseşte o vertebră, suferind de spina bifida. Când au aflat că Lidia vine din România, aflată în apropierea Cernobîlului, unde cu doar un an înainte avusese loc marea explozie, doctorii americani au văzut în Lidia Oprean şi în fiica ei un caz excepţional de cercetare, pentru a stabili dacă boala are legătură cu explozia de la Cernobîl. Aşa a ajuns Lidia Oprean pe mâna medicilor din San Francisco, care la vremea respectivă asigurau vârful serviciilor medicale la nivel mondial. „Erau cei mai buni specialişti în domeniu. Pentru ei am fost un caz deosebit.

Au vrut să caute o rădăcină a bolii. Nici la ora actuală nu este cunoscută cauza bolii, dar, după 27 de ani în care am umblat foarte mult, îmi dau seama că în zonele cele mai radiate nuclear sunt cei mai mulţi copii cu spina bifida. În California se fac cercetări nucleare şi de asta sunt şi afecţiuni mai multe”, a declarat Lidia Oprean pentru „Adevărul”. „O pedeapsă nedreaptă a lui Dumnezeu” Românca, stabilită acum în SUA, a mai povestit că, înainte de a se naşte fiica ei, medicii i-au dat maximum 10% şanse ca diagnosticul să fie greşit şi fetiţa să fie sănătoasă. Lidia Oprean s-a agăţat de acest 10%, iar în luna septembrie a anului 1987, medicii care o supravegheau pe Lidia Oprean au programat cezariana. Imediat după naşterea fetei, diagnosticul a fost confirmat, iar Becky trebuia operată de urgenţă. Pentru asta era nevoie de acordul mamei. „M-am agăţat de acel 10% pentru că, fiind credincioasă, o vedeam ca pe o pedeapsă nedreaptă din partea lui Dumnezeu.

Când Becky s-a născut şi am văzut că aparţin celui 90%, mi-am pus cearceaful pe faţă. Ţin minte şi acum acel plânset şi răcnet îndurerat, care m-au făcut să fiu supărată pe Dumnezeu”, a povestit Lidia Oprean, pentru „Adevărul”. Iar dacă pentru un imigrant este grreu să o ia de la zero, într-o ţară străină, muncind de dimineaţa până seara în condiţii normale, familia Oprean a ajuns ca, la doar două luni de la mutarea în America, să aibă un copil cu o dizabilitate locomotorie gravă.  „Au urmat aproape doi ani de depresie şi de mânie. Am fost ca un om mort sufleteşte, nu mai îmi doream să trăiesc. Nu este prea uşor pentru un imigrant să înceapă de la zero, cu atât mai mult să ai un astfel de şoc. Soţul meu a fost cel mai minunat tată pe care Becky l-ar fi putut avea, pentru că a rămas lângă noi. În 80% din cazuri, taţii îşi părăsesc familiile şi mamele rămân singure.

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru soţul meu”, a mai spus Lidia Oprean. Suferinţă transformată în bucurie În cei doi ani de suferinţă prin care a trecut, Lidia Oprean a fost încurajată în permanenţă de familia ei din România. „Tatăl meu a fost mentorul meu spiritual. Mă încuraja, se ruga împreună cu mine şi, în fiecare biserică în care mergea, chema oamenii să se roage pentru mine”, ne-a mai povestit Lidia Oprean. Românca a mai mărturisit că tot tatăl ei a ajutat-o să iasă din starea de depresie în care se afla în momentul în care i-a spus că Becky s-a născut aşa, nu ca o pedeapsă, ci pentru a fi o binecuvântare pentru cei din jur. Lidia Oprean a mai povestit că, pe când Becky avea opt ani, a cunoscut-o pe Joni Eareckson Tada, o americancă paralizată după un accident de înnot. Fundaţia înfiinţată de Joni Eareckson Tada derula în România misiuni umanitare, iar Becky, care vorbea foarte bine româneşte, a fost provocată să vină în România pentru a-i încuraja pe copiii imobilizaţi într-un scaun cu rotile. Revenirea în România şi miracolul „Viaţa noastră s-a schimbat complet în momentul în care am fost chemate să venim în România. Am stat toată vara acelui an şi am colindat România, am fost în familii care aveau nevoie de încurajare, nimeni nu se apropia de ei, bisericile nu se achitau de responsabilităţile lor şi nu exista mentalitatea de a-i ajuta pe aceşti oameni să se integreze. Inima mea a fost copleşită când am cunoscut mame şi părinţi foarte trişti, cum am fost eu”, a declarat Lidia Oprean.

Aşa s-a înfiinţat „Becky’s Hopes” (Speranţa lui Becky), o fundaţie de sprijin a copiilor şi părinţilor aflaţi în situaţia lui Becky şi a familiei sale. De atunci, Becky şi părinţii ei au venit în fiecare an în România, unde au fost o încurajare pentru familiile cu copii bolnavi. Avea 12 ani când doctorul ne-a spus că zilele lui Becky sunt numărate. Ea avea 12 ani şi a început să plângă. Mi-a spus că vreau să meargă la Domnul Isus, dar ar vrea să mai trăiască pentru a veni în România. Lidia Oprean, mama lui Becky Cele 18 minute cu preşedintele SUA Felul în care viaţa familiei Oprean s-a schimbat şi modul în care Becky, un copil cu un handicap major, a reuşit să aducă bucurie şi speranţă în sufletele a mii de  oameni încercaţi, a fost pentru familia Oprean o minune cerească. Tot un miracol a fost şi supravieţuirea lui Becky, care a mai trăit 15 ani după ce medicii nu i-au mai dat nicio şansă la viaţă

Foto dreapta: O fotografie cu dedicaţie din partea fostului preşedinte al SUA

„Eram în cameră cu ea când a venit doctorul ei şi, după ce i-a făcut razele la coloană, s-a uitat la mine şi mi-a spus că zilele lui Becky sunt numărate. Era exact 28 septembrie, venisem din România. Becky avea 12 ani şi a început să plângă. Mi-a spus că vreau să meargă la Domnul Isus, dar ar vrea să mai trăiască pentru a veni în România. Mulţi, când aud că mai au puţin de trăit, vor să meargă şi să viziteze locuri frumoase de pe glob. Becky a vrut să aibă zile suficiente tot pentru alţii. A avut o pasiune atât de mare pentru România, încât nu trebuia să îi spun că trebuie să mergem în România. Abia aştepta să venim în România. Ţara noastă a fost iubirea vieţii ei”, a spus Lidia Oprean care a adus, alături de fiica ei, încurajare în sufletele a mii de persoane greu încercate cu dizabilităţi fizice. De altfel, activitatea lui Becky şi a familiei Oprean a fost apreciată inclusiv de fostul preşedinte al SUA, George W. Bush. În ianuarie 2009, în ultimele zile de mandat ca preşedinte, cel mai puternic om al planetei, la acea vreme, se întâlnea la Casa Albă cu o fată româncă în scaunul cu rotile, cu fratele ei Mike şi cu Lidia şi Mircea Oprean.  „Preşedintele a vrut foarte mult să cunoască, după atentatul din 11 septembrie 2001, oameni care fac muncă de voluntariat. Împlinirea a fost să primim o distincţie din partea lui la Casa Albă.

A stat cu noi 18 minute”, îşi aminteşte Lidia Oprean. Fostul preşedinte al Americii George W Bush, sărutând-o pe frunte pe Becky Oprean Acum 15 ani, când Becky a aflat că mai are doar câteva zile de trăit a întrebat-o pe mama sa dacă va duce mai departe „Speranţa lui Becky”. Lidia Oprean este hotărâtă să meargă mai departe cu o pasiune şi mai mare. „Când am fost în Australia, Becky a avut un impact uimitor. Au fost întâlniri de ore întregi cu tinerii, s-a dezvoltat exemplu vieţii ei. Mă uitam la sfârşit cum veneau tineri plângând să îi încurajeze şi să se roage pentru ei. O fată în cărucior se roagă pentru una care este sănătoasă. Niciodată nu vom putea să ne oprim pentru că impactul a fost şi este extraordinar.

Noi credem că ce a lăsat Becky prin mărturia ei trebuie să ducem mai departe. Vom fi mult mai înflăcăraţi”, a declarat Lidia Oprean pentru „Adevărul”. Preşedintele Bush a vrut foarte mult să cunoască, după atentatul din 11 septembrie 2001, oameni care fac muncă de voluntariat. Împlinirea a fost să primim o distincţie din partea lui la Casa Albă. A stat cu noi 18 minute Lidia Oprean. O avalanţă de mesaje de la cei care au iubit-o Moartea lui Becky Oprean a lăsat un gol în inimile celor care au cunoscut-o. Pe pagina de Facebook a fundaţiei „Becky’s Hope”, dar şi pe cea a Lidiei Oprean, mam fetei, sute de persoane au scris un mesaj de încurajare pentru familia Oprean şi gânduri despre Becky

„Am cunoscut-o pe Becky dintr-o carte.O carte în care era personajul principal, dar dădea şi numele cărţii. Nici nu-mi imaginam că o s-o întâlnesc vreodată. Am avut ,însă, harul să o întâlnesc. Şi să o reîntâlnesc. Şi să mă bucur de fiecare dată. Am înţeles de la bun început că este o persoană specială, având o misiune specială”, a scris Felix Martian. „O familie care a ajutat multe familii în România.

Noi i-am cunoscut prima dată la Valea Drăganului, la Cluj, când au făcut o întâlnire pentru părinţii copiilor cu dizabilităţi”, a spus şi Mirela Varga.

Slujba de înnmormântare a lui Becky Oprean vor avea loc la finalul acestei săptămâni.

Citeste mai mult: adev.ro/nho1hn

http://adevarul.ro/