Eroi penticostali ai credintei pe care nu i-ai cunoscut


Cultul Crestin Penticostal Gheorghe Bradin

Gheorghe Bradin (în rândul de jos, al patrulea, de la stânga la dreapta), în vizită în judeţul Bistriţa Năsăud. Foto: http://www.sfantatreime.ro

Primele  patru biserici penticostale de la Arad

In editia din 1927 a “Noului Ghid pentru secte”, Episcopul Comsa a denuntat peTeodor Andras din Detroit si pe Pavel Budean din Arkon, ca sustin pe penticostalii din Paulis si ca au relatii cu secta evanghelista din Iasi. Observam capenticostalii sunt adesea numiti “Evanghelistii” in tari ca Rusia, Ucraina si Slovacia pans in zilele noastre. Deci erau penticostali in capitala unei provincii Moldova din Romania, chiar daca ei pot fi confundati prin numele lor, cu Crestinii dupa Evanghelie (in Romania asa se numeste Biserica Fratilor)

Comsa era bucuros ca erau doar patru biserici penticostale in Arad si era sigur ca acest numar nu va creste. Cei patru pastori penticostali ale acelor biserici erau:

  1. Vasile Semeneascu (Cuvin),
  2. G. Bradin ( Paulis),
  3. Dumitru Buda (Pancota),
  4. Gheorghe Urlea ( Micalaca).

Fratele Bradin Bis Paulis Revista Cuvantul Adevarului

Partenie Pera – martir penticostal din Toimos, 1927

In martie 1927, Ilie Ghelbeleu, preotul din Toimos, a chemat jandarmii din Radna sa aresteze pe participantii unei adunariri penticostale din satul sau.

Printre credinciosii arestati erau Partenie Pera si Mihai Olar din orasul Lipova. Amandoi au fost batuti cu un lant pe talpile picioarelor.

Partenie Pera nu a rezistat si a murit dupa cinci saptamani de dureri ingrozitoare, lasand in urma o vaduva si doi orfani. El a devenit primul martir penticostal roman.

Jandarmul ucigas a fost amendat cu 1000 lei si a fost promovat de la gradul de agent la cel de plutonier.

In Bihor, la nord de Arad (cele doua judete din provincia Crisana, in vestul Romaniei) penticostalismul s-a raspandit din 1927, cand Pavel Ciuci din Picleu a fost ordinat de G. Bradin.

Evanghelizarea a fost continuata in Bihor de lucratori inzestrati cu daruri spirituale ca Mihai Tarhenai din Brusturi, Mihai Urs si Ioan Urs. In Banat (S-E Romaniei) cel mai cunoscut lucrator, Alexandru Isbasa a fost convertit la penticostalism in 1927 cand a vazut vindecarea divina a lui Traian Manguta, un penticostal roman din satul Birchis.

Miscarea penticostala se raspandeste in Timisoara si in restul tarii

Miscarea penticostala romana a inceput in Timisoara in 1928. Isbasa care era un pastor in Birchis a devenit pastorul celei mai importante biserici din Timisoara, din anul 1947.

Dinca Ciolac a fost pastorul unei alte biserici penticostale din Timisoara, si era mereu credincios conducerii lui Bradin, nu ca Isbasa.

In Faget, un oras de munte din Banat, pastor era Ilie Tuda.

In Moldova de Sud si N-E Valahiei, credinta penticostala a fost propovaduita de Solomon Borlovan din 1928. Prin el Mihai Radu din Galati si Ioan Bododea, un pastor baptist din Braila, s-au convertit la penticostalism in 1928.

In Braila, un important lucrator penticostal era Leon Ioan. In Bucovina (N Romaniei) un pionier al penticostalismului era Cristian Gavrila din Balca, din 1928.

Alti lucratori mai mari erau Teodor Daniliu, Guranda din Dumbraveni, Procopie Mireuta si Dumitru Mireuta din Volovta si Vladimir Onofrei in Radauti.

Interdictia Penticostalismului in 1928

Ministrul Cultelor a repetat interdictia Penticostalismului prin decizia nr. 24536 din 1928.

Astfel in toamna lui 1928 cam 50 de lideri penticostali s-au intalnit in casa lui G. Bradin in Paulis, ca sa-si organizeze activitatea si sa redacteze “Principiile de Credinta”.

Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

La intalnire au participat: Gh.Bradin, Mihai Olar, Alex Isbasa, Ioan Neta, G. Lela, G. Urlea, I. Bododea, Mihai Radu si altii. S-au hotarat sa publice revista penticostala “Vocea Adevarului” si sa publice alta Declaratie de credinta. Organizatia Penticostala a luat numele de Asociatia Religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica” cu G. Bradin ca presedinte si Mihai Olar ca secretar.

Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Editorul revistei trebuia sa fie Ioan Bododea. Declaratia de credinta din 1924 a fost retiparita in 1928. Revista “Vocea Adevarului” a fost publicata de Ioan Bododea in Ianuarie 1929; iar cu nr.3/1929 si-a schimbat numele in “Cuvantul Adevarului”.

Deoarece nu era posibil sa obtii recunoasterea Guvernului pentru o asociatie religioasa condusa de binecunoscutii penticostali cu centrul in judetul Arad, leaganul penticostalismului roman, o strategie adecvata a fost formulata.

La o intalnire in Braila, pe 22 Februarie 1929, bisericile penticostale din S-E Moldovei si N-E Munteniei (Galati, Lascar Catargiu, Costache Negri si Brailita) s-au organizat ca Asociatia religioasa “Biserica lui Dumnezeu Apostolica”, cu Ioan Bododea presedinte si Mihai Radu secretar. Scopul era ca aceasta asociatie sa fie recunoscuta oficial si dupa aceea toate bisericile penticostale din tara sa devina membre ale acelei asociatii. Sediul central al Asociatiei trebuia sa fie in Brailita (o periferie a Brailei).

Ioan Bododea si Mihai Radu au semnat o petitie pentru o recunoastere oficiala catre Ministerul Cultelor, inregistrata cu nr. 15723/15 iunie 1929. La inceput au primit un oarecare raspuns favorabil, in ceea ce priveste Declaratia sau scurta Expunere a Principiilor Bisericii lui Dumnezeu, dar recunoasterea a fost amanata dupa perioada de testare.

In 1930-1931 autoritatile statului si-au dat seama ca noua asociatie era penticostala si au interzis-o. Penticostalii din zona Braila-Galati au contribuit la raspandirea credintei penticostale la Iasi, capitala Moldovei si in Basarabia (acum Republica Moldova).

…Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale

Pentru un timp au publicat in rusa si romana revista Ustishitel (Mangaietorul) pentru cititorii basarabeni Vasile Gaspar, un pastor baptist din Braila a scris in 1929 o brosura impotriva penticostalilor, dar in acelasi an a devenit un predicator in bisericile penticostale.

In 4 aprilie 1930, un bine cunoscut lucrator penticostal Stefan Moscu a fost ordonat ca misionar in sudul Moldovei. In 1930, 21 de persoane au fost botezate in raul Siret in judetul Braila. Pe 31 august 1930 Vasile Gaspar a fost ordinat ca lucrator penticostal. A lucrat in N-E Munteniei (Greceanca-Buzau) si Banat (Oravita).

Conform unui scriitor secular I. M. Popescu, Ioan Bododea a introdus un nou sistem organizatoric la baza comunitatii sau bisericii locale; apoi ca un organism religios si administrativ – filiala unind comunitatile unui judet sau din diferite judete; si in final Comitetul Executiv – ca un organ religios, administrativ si reprezentativ; un sistem care continua si astazi.

Dupa 1929, cateva Comunitati regionale ale bisericii apostolice au fost infiintate. In 1929, Eugen Bodor din Burdujeni (periferia Sucevei) – un viitor fruntas al miscarii penticostale – a fost convertit la penticostalism. Filiala Sucevei a Bisericii Apostolice pentru Bucovina si Moldova de nord a fost infiintata in frunte cu Cristian Gavrila conducatorul filialei.

Pionierii credintei penticostale din Bucovina au trecut lantul muntos Carpatilor Orientali catre estul Transilvaniei si au evanghelizat judetul Bistrita. Lucrarea a fost continuata de evanghelisti locali ca: Elisei Rus din Negrilesti, Dumitru Moldovan din Dobric si altii.

In Maramures (N Romaniei) credinta penticostala a fost raspandita inainte de 1930 de un emigrant intors din Argentina in Sighetu-Marmatiei capitala provinciei, unde o biserica adventista s-a convertit la Penticostalism.

In 1936 a fost infiintata Biserica Penticostala din Razoare.

In Transilvania penticostalismul s-a raspandit din valea Somesului in N (jud. Cluj) in Valea Jiului in S (jud. Hunedoara). Pionierii penticostali au fost: Vasile Crisan si Ioan Sima (jud. Cluj), Ioan Bododea, lucrator penticostal in Alba-Iulia, capitala istorica a provinciei, Iacob Mariuta si Iacob Padurean in Turda , resedinta jud. Turda, Nicolae Oprean in Brasov (din 1940).

In capitala provinciei Oltenia, Craiova penticostalismul a fost plantat de Tudor Macarie, dupa 1930. In 1939 a fost ordinat acolo Alexie Vamvu.

In Bucuresti intre anii 1930-1942 lucratori penticostali au fost Ioan Danciu (din1936) si din 1940 Pantelimon Cojocar.

Sursa aici:

http://www.scribd.com/embeds/249524265/content?start_page=1&view_mode=&access_key=key-8jDNoNf1l4oGEJXyuWmr

http://rodiagnusdei.wordpress.com/

Cine are voie să se roage pentru un președinte protestant?


O nouă controversă este asociată persoanei președintelui ales, Klaus Iohannis. După disputele referitoare la apartenența sa religioasă, oportunitatea binecuvântării pe care Patriarhul Daniel ar urma să i-o ofere noului președinte în momentul investirii sale în funcție generează tensiuni.

Prezența ierarhilor bisericii la evenimente marcante din istoria țării sunt o constantă a peisajului politic autohton. Un moment important precum jurământul noului președinte nu poate fi ratat. Este de la sine înțeles ca Patriarhul Bisericii Ortodoxe și reprezentanți ai altor culte religioase să fie prezenți la investirea în funcție a președintelui Klaus Iohannis. Problema spinoasă nu este generată de prezența liderilor confesiunilor recunoscute de stat, ci de faptul că patriarhul Bisericii Ortodoxe ar trebui să fie cel care îi oferă binecuvântarea noului președinte.

Reacțiile deja au apărut

După ce a fost anunțat programul de protocol au apărut reacții din partea unor persoane care nu sunt în relațiile cele mai cordiale cu BOR. Unul dintre aceștia este deputatul Remus Cernea.

Într-o scrisoare adresată Parlamentului României contestă protocolul de derulare a investirii, susţinând că binecuvântarea lui Klaus Iohannis din partea patriarhului Bisericii Ortodoxe Române reprezintă o încălcare gravă a caracterului secular al statului român.

„Un astfel de moment este de natură să afecteze grav caracterul secular al statului român şi să pună în mod simbolic două instituţii laice fundamentale, Parlamentul şi Preşedinţia, sub autoritatea religioasă a unui cult anume”, arată Cernea.

Printre argumentele invocate de deputatul român este și faptul că în România nu există religie de stat. Prin invitarea liderului unui anume cult să acorde o binecuvântare ar reprezenta o formă de promovare şi de creare a unui privilegiu faţă de acel cult. În consecință, el solicită scoaterea acestui moment din desfășurătorul ceremoniei.

 Cum inovațiile se transformă în tradiție

Ceea ce susține Cernea se circumscrie unei tendințe afișate de mai mult timp de către politicianul român și anume apărarea caracterului secular al statului român. Pentru acesta, laicitatea constituie un laitmotiv care este invocat permanent în contextul în care consideră că religia infuzează spațiul public. Deci, din acest punct de vedere, reacția lui Cernea poate fi interpretată și într-o cheie personală. De aceea poate presa nu a dat prea mare atenție demersului său, mulțumindu-se doar cu expunerea scrisorii sale, fără însă a recurge la analiză sau alte comentarii. Mai degrabă, petiția online pare să stârnească mai mult interes. În doar 24 de ore a strâns 1000 de semnături.

Totuși, scrisoarea aceasta aduce în dezbatere publică aspecte deloc de neglijat, precum laicitatea statului sau discriminarea altor culte religioase. De ce ar trebui un ierarh bisericesc (indiferent de opțiunile sale religioase) să fie prezent la un eveniment eminamente laic nu pentru a participa, ci pentru a binecuvânta?

Pentru a oferi răspuns la această întrebare, trebuie de privit puțin în urmă și identificat momentul introducerii acestei practici în cutuma ceremoniilor prezidențiale. Ea a apărut la cea de a doua investire a președintelui Traian Băsescu, generând și atunci controverse. În ciuda acestora, ceremonia religioasă a avut loc, iar binecuvântarea patriarhului a fost oferită sub forma unei rugăciuni concepute după specific ortodox (video).

Până în 2009 nu a fost în uzanța Parlamentului recurgerea la această practică. Președintele Constantinescu, deși a făcut caz în campania electorală de afinitatea sa religioasă, nu a apelat la binecuvântarea patriarhului.

Cândva vocile acide erau mai numeroase

După ce președintele Băsescu a fost beneficiarul acestui element de noutate, politicienii UDMR, prin vocea lui Gyorgy Frunda au acuzat fără menajamente procesiunea religioasă. „Nu avea ce să caute Patriarhul acolo, să țină o slujbă. România e stat laic și chiar dacă românii sunt în majoritate ortodocși, nu trebuia ținută slujba la Parlament. Traian Băsescu a jurat să fie un președinte al tuturor românilor, deci și din alte culte religioase. Dacă vroia o slujbă ortodoxă pentru noul său mandat trebuia să meargă la Patriarhie, era altceva, nu în Parlament”. Poziția maghiarilor ar putea fi de înțeles, dat fiind apartenența religioasă a acestora.

Interesant este că replici au venit din partea unui partid mult mai consistent pe scena politică, precum PNL, dar tot prin vocea unui minoritar. Varujan Vosganian a surprins o subtilitate de procedură, acuzând că binecuvântarea patriarhului a fost similară unei „ungeri”, un fapt specific doar regilor. „Doar regii României erau unși și deveneau unsul lui Dumnezeu.”

Problema care s-a sesizat la acel moment era inoportunitatea acestei inovații. „Nu s-a mai întâmplat ca, la un eveniment raportat exclusiv la îndeplinirea unor prevederi constituționale legate de exercitarea puterii politice să se țină și o ceremonie religioasă”, spunea unul dintre liderii liberali.

Doar unora le este permis să se roage?

În raport cu acest eveniment, nu toți opozanții sunt motivați de apărarea caracterului laic al statului român. În subsidiar, ei demonstrează că au o anumită aversiune față de religie. Însăși ideea de rugăciune este pusă sub semnul întrebării.

Din perspectivă religioasă, rugăciunile pentru politicieni nu sunt niciodată nepotrivite. Ele constituie o obligație doar pentru cei care mai cred în puterea credinței. Apostolul Pavel solicita în mod expres să fie „înălțate rugăciuni pentru stăpâniri”. Întrebarea însă este dacă acest fapt trebuie să se facă într-un cadru ceremonial cu caracter politic și, mai ales, dacă doar unii au permisiunea să o facă.

Nu doar biserica majoritară reprezintă interesele statului român. Este ciudat că tocmai în Parlament, adică forul care garantează echidistanța și pluralismul, sub motivația respectării unei cutume (care nu are deloc vechime) se organizează un moment ceremonial cu dedicație. Să fie privilegierea unei anumite biserici o altă cutumă din codul nescris românesc? Problema în sine se circumscrie unei vechi tentații exprimate și cu alte ocazii, precum formularea unui nou articol din Constituție prin care BOR solicita un statut privilegiat.

Pentru păstrarea echilibrului, (în condițiile în care, conform Constituției în vigoare, nu există o religie de stat), ar fi mai recomandabil ca de data aceasta să fie prezenți la tribuna Parlamentului și ceilalți reprezentanți ai cultelor recunoscute (care, într-o formă sau alta, contribuie la modernizarea statului român).

În contextul ceremoniei anterioare, președintele Traian Băsescu a sărutat crucea pe care i-a întins-o patriarhul (recunoscând prin acest gest apartenența sa religioasă). Păstrând aceleași repere, ar trebui ca rugăciunea pentru noul președinte să fie rostită și de un preot lutheran. Ar fi o demonstrație clară că ceremonia de binecuvântare nu are nimic tendențios, ci se limitează doar la îndeplinirea sinceră a unei datorii creștine. Ar fi poate momentul ca interesele politice să fie eliminate din preocupările liderilor religioși. Este un moment favorabil, ca măcar la rugăciune, toți să fie considerați egali, fără un statut privilegiat.

http://semneletimpului.ro/

Pastorul Saeed Abedini: Scrisoare de Crăciun


Aimee Herd, Breaking Christian News: Pastorul american închis Saeed Abedini a scris, luna aceasta, o scrisoare impresionantă trupului lui Cristos, cu ocazia sărbătorii Crăciunului. Scrisoarea o puteţi citi mai jos:

Crăciun fericit!

via breakingchristiannews.com

Zilele acestea sunt extrem de friguroase aici. Micul meu culcuş de lângă fereastră este fără sticlă, ceea ce face ca majoritatea nopţilor să fie insuportabile pentru somn. Tratamentul deţinuţilor este, de asemenea, rece şi uneori ostil. Unii deţinuţi nu mă plac din cauză că sunt convertit şi pastor. Mă privesc cu ruşine ca şi cum aş fi cineva care şi-a trădat fosta religie. Gardienii nici nu suportă crucea de hârtie pe care am confecţionat-o şi am agăţat-o deasupra mea ca semn al credinţei şi ca anticipare a sărbătoririi naşterii Mântuitorului. M-au ameninţat şi m-au forţat să o dau jos. Acesta este primul Crăciun în care sunt fără familie; întreaga mea familie se află acum în afara ţării. Aceste condiţii au făcut acest sezon de Crăciun foarte greu, rece şi zdruncinător pentru mine. Se pare că sunt singur şi fără cineva lângă mine.

Aceste condiţii reci şi delicate m-au făcut să mă întreb de ce Dumnezeu a ales cel mai aspru timp al anului pentru a se întrupa şi de ce a venit pe pământ în cea mai firavă condiţie umană (bebeluş)? De ce Dumnezeu a ales cel mai aspru loc în care să Se nască, într-un timp friguros? De ce Dumnezeu alege să Se nască într-o iesle, într-un staul care e friguros, murdar şi insalubru cu miros neplăcut? De ce naşterea trebuie să aibă loc într-un asemenea mod care a fost dificil nu doar fizic, ci şi social? Cu siguranţă a adus ruşine Mariei şi logodnicului ei prin faptul că a rămas însărcinată înainte de căsătorie în societatea religioasă a acelei vremi.

Dragi fraţi şi surori, adevărul Evangheliei este că aceasta nu reprezintă doar istoria lui Isus, dar este şi cheia felului în care noi trebuie să trăim şi să slujim ca Isus. Astăzi dragostea noastră faţă de El ar trebui să iasă din zona noastră de confort pentru a proclama Cuvantul vieţii şi mântuirea prin credinţa în Isus Cristos şi plata păcatului, pe care El a plătit-o la cruce, şi să proclamăm învierea Sa. Ar trebui să putem înfrunta frigul, greutăţile şi ruşinea pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Ar trebui să putem intra în durerea lumii reci, întunecate. Apoi vom putea oferi flacăra dragostei lui Cristos ieslei reci a celor care sunt morţi spiritual. Ar trebui să ieşim din confortul vieţilor noastre şi să lăsăm ca îmbrăţişarea plină de dragoste a familiei noastre să intre în ieslea altor vieţi, aşa cum a fost în dreptul meu în cel de-al treilea Crăciun consecutiv. S-ar putea să fim numiţi nebuni şi trădători şi să avem parte de rele, dar ar trebui să ne răstignim voinţa şi dorinţele chiar mai mult până când lumea va auzi şi va gusta adevărata semnificaţie a Crăciunului. Crăciunul înseamnă că Dumnezeu a venit pentru a intra în inima ta azi, a-ţi transforma viaţa şi a-ţi înlătura durerea printr-o bucurie de nedescris.

Crăciunul este manifestarea strălucirii radiante a gloriei lui Dumnezeu în naşterea unui Copil pe nume Emanuel, care înseamnă “Dumnezeu este cu noi”. Crăciunul este ziua în care flacăra focului dătător de viaţă a dragostei lui Dumnezeu a strălucit în întunericul inimilor reci şi îngheţate şi a intrat în această lume rea şi moartă. La fel cum căldura miezului pământului topeşte rocile şi produce lava, dragostea arzătoare a lui Dumnezeu, Isus Cristos, prin pântecul fecioarei Maria, a venit pe pământ de Crăciun pentru a topi inima împietrită de păcat şi ticăloşia lumii şi pentru a le scoate din vieţile noastre. În acelaşi mod, lucrarea Duhului Sfânt este o ploaie arzătoare a sfinţeniei şi milei lui Dumnezeu care curge în trupul, sufletul şi duhul nostru şi aduce lumina lui Cristos în noi şi prin noi, făcând din lumea întunecoasă şi rece una plină de strălucire arzătoare. El transformă lumea noastră într-una plină de pace, bucurie şi dragoste care este atât de diferită de lumea întunecoasă şi rece în care trăiam odinioară. Aleluia!

Cu ocazia acestui Crăciun lasă lava dragostei lui Cristos să intre în adâncul inimii tale şi să te înflăcăreze, să fii gata să plăteşti orice preţ pentru a aduce aceeaşi lavă de dragoste lumii reci din jurul tău, transformându-o cu adevăratul mesaj al Crăciunului.

Continuaţi să vă rugaţi pentru Saeed şi pentru familia sa!

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Pastorul Saeed Abedini: Scrisoare de Crăciun

Chuck Norris – nostalgia Crăciunului din timpul preşedinţiei lui Reagan


7ee18358d845e371172c6617c212af211Prieteni, țara noastră merge pe o pantă alunecoasă. Trebuie să o oprim înainte să fie prea târziu. Nu am ajuns încă la Ziua Recunoștinței, şi războiul pentru Crăciun este deja în curs. De această dată, unul dintre cele mai mari sisteme a școlilor publice din SUA, elimină fiecare mențiune a sărbătorilor religioase din calendarul oficial.

Comisia de învățământ din districtul Montgomery, în Maryland, a scos Crăciunul și Paștele, precum și Yom Kippur și Rosh Hashana, din calendarul şcolii de anul viitor. Nici o sărbătoare religioasa nu va fi menţionată pe nume.

Postul de radio american NPR a informat despre originea acestei decizii: „Drumul care a dus la decizia comisiei a început acum doi ani cu ceva ce într-un fel nu avea nici o legătură. Membrii comisia comunității musulmane ­­ aproximativ zece la sută dintr­o populație de mai mult de un milion ­­ căutau să aibă două dintre sărbătorile lor religioase, adăugate la calendarul de zile libere. Cel mai mult şi-ar fi dorit sărbătoarea Eid al­Adha”.

Însă, în loc să adauge zile religioase noi pentru musulmani, comisia a aprobat eliminarea tuturor referințelor religioase creștine și evreiești, cu o votare de 7­1. Elevii vor avea în continuare aceleași zile libere, dar aceste zile vor avea referințe generice, precum „vacanța de iarnă”. Membrii comisiei au mers atât de departe încât au reinterpretat recunoașterea istorică a sărbătorilor, spunând că zilele libere nu sunt menite pentru a evidenţia aceste sărbători religioase.

Președintele comisiei, Phil Kaufmann, a explicat, „Cea mai bună cale pentru a concilia diversitatea comunității noastre este de a nu face alegeri asupra cărei comunități vom respecta zilele în calendarul nostru și pe care nu le vom respecta”. Dar oare neutralizarea religioasă conciliază diversitatea, sau doar susține progresismul secular și corectitudinea politică ca și noua religie a Americii? Cu toate acestea, până la urmă, în loc de a afirma libertatea de religie a americanilor, societatea a născocit libertatea de religie.

Radio NPR a informat că aproape toate cele 16 districte din țară, care sunt mai mari decât Comisia de învățământ din Montgomery, au șters deja orice mențiune a sărbătorilor religioase din calendarele lor.

Aceasta nu este America pe au creat­o fondatorii noștri pentru noi. Aceasta nu este unitate în diversitate. Nu este educație, ci progresism, ce crește dintr­un alt câmp de îndoctrinare.

Și unde este preşedintele nostru când aceste referințe creștine și evreiești sunt șterse din calendarele civice? Strigă pentru apărarea libertății religioase și pentru primul Amendament? Nu. Rămâne într-o  tăcere totală, precum a fost în ultimii șase ani cu privire la orice chestiune de acest fel. Iar dușmănia față de religie continuă să crească.

Să nu uităm niciodată că a existat odată o vreme în SUA, când oamenii și chiar președinții nu s­au temut să apere valorile tradiționale și să încurajeze şi pe alții să facă la fel.

Preşedintele Ronald Reagan

Un exemplu la subiect este președintele Ronald Reagan, care în discursul său de Crăciun din anul 1981 din Biroul Oval, difuzat la televiziune şi la radio, pentru ca națiunea americană și lumea întreagă să audă, a declarat: „În acest moment special din an, cu toții suntem uimiţi din nou reamintindu­-ne de povestea primului Crăciun din Betleem, în urmă cu aproape 2000 de ani. Unii sărbătoresc Crăciunul ca și ziua de naștere a unui mare filozof și învăţător. Alții dintre noi credem în divinitatea copilului născut în Betleem, că El a fost și este promisul Prinț al păcii. … La fel ca păstorii și magii din acel prim Crăciun, și noi americanii am încercat întotdeauna să urmăm o lumină de sus, o stea, dacă vreți. În priveghiurile singuratice, lângă foc de­a lungul frontierei, în cele mai întunecate zile ale Marii Depresiuni, prin război și pace, atât credința cât și libertatea au luminat cerul american. Uneori, pașii noștri au dat greș, dar încrezându­ne în ajutorul Domnului, nu ne­am pierdut drumul. Așa că haideți să lăsăm ca acest sezon de vacanță să fie pentru noi o perioadă de rededicare. … În seara asta, în milioanele de case americane, strălucirea bradului de Crăciun este o reflecție a iubirii lui Isus. … Crăciunul înseamnă atât de mult datorită unui copil deosebit”.

Tradus şi adaptat din Townhall.com. Pentru Știri Creștine, Beni Drădici

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Chuck Norris – nostalgia Crăciunului din timpul preşedinţiei lui Reagan

Pavel Riviș Tipei & Moise Ardelean – Analiza evoluției Cultului Creștin Penticostal


 

http://crestintotal.ro/