Biserica Penticostală Maranata Vulcan
Ca să lupți pentru biruința Bisericii, trebuie în primul rând să fii prezent la întrunirile ei!
In Madagascar, o familie ne-a chemat sa tinem in casa lor slujba de evanghelizare si rugaciune. La intalnire au participat si o parte dintre prietenii nostri surdo-muti. Copiii au inceput sa invete cantecul Domnul este bun in limba romana. Vi-l prezentam mai jos.
|
Unul dintre prietenii nostri, Tovo, ne-a povestit cum Diavolul le-a legat caminul sub blestemele stramosilor si a vrajitoriei. Tatal lui s-a imbolnavit destul de grav, timp de 12 ani, dar doctorii nu stiau ce are. In plus, dupa o perioada de stat prin spital, l-au trimis acasa. In acest timp, ei au inceput sa apeleze la traditionali vraci si vrajitori pentru vindecare. Unul dintre acesti vrajitori i-a dat sa bea tatalui sau niste leacuri si i-a spus ca ori de cate ori se simte rau, sa ii strige numele: ,,Edmondˮ, si el va veni sa ii usureze crizele. De fiecare data cand trecea prin crize, tatal sau striga:,,Edmond, mi-e foarte rauˮ, iar vraciul aparea in 5-10 minute in pragul casei lor.
 Vrajitorul Edmond a inceput sa aduca in casa lor tot felul de lucruri ciudate, inchinate stramosilor, iar ei trebuiau sa le plateasca. Incet, dar sigur, le-a golit casa de toate bunurile de care le aveau: masina de spalat, diverse obiecte de mobilier, aur – promitandu-le vindecarea tatalui lor. ,,Am sa duc acest aur ca si jertfa stramosilor in orasul meu natal, apoi ei il vor vindeca pe tatal vostru.ˮNeavand incotro, au trebuit sa accepte si asta. Dupa ce a luat si aurul, Edmond a disparut definitiv si nu a mai aparut la nici o chemare.
Un crestin vecin a vazut in ce blestem si saracie a ajuns aceasta familie. A discutat cu ei despre posibilitatea unei intalniri de rugaciune. In disperare, au acceptat. Un pastor impreuna cu un grup de rugaciune au venit si au golit casa de toate lucrurile inchinate stramosilor. Apoi le-au dat foc in curte. Dupa aceea s-au rugat in special pentru tatal lor. Dupa ce ei au plecat, el a facut o criza foarte urata, in care a vomitat indelung. A crezut ca moare si i-a chemat pe toti din casa langa el, dandu-le ultimele instructiuni cu privire la ingropare. Apoi s-a culcat. A fost prima noapte in care a dormit toata noaptea, dupa 12 ani de boala. A doua zi s-a trezit sanatos. De 10 ani este foarte bine. L-a primit pe Hristos in inima. S-au botezat toti si sunt martori plini de pasiune ai lucrarilor lui Hristos. Viata lor a fost schimbata, transformata de Dumnezeu. |
Bagdad, Irak – Patru copii irakieni au declarat foarte ferm dragostea lor pentru Isus chiar în fața morții când musulmanii din țară au atacat recent și au cerut ca aceștia să se convertească la islam.
Andrew White, capelan al Bisericii Anglicane din Bagdad, a povestit într-o filmare recentă despre persecuțiile cu care se confruntă creștinii din țara lui și despre curajul copiilor care au stat hotărâți în credința lor în ciuda consecințelor.
„Gruparea islamistă ISIS s-a întors spre patru copii și le-a zis: „Spuneți cuvintele care să arate că îl veți urma pe Mohamed”, a explicat White. „Copiii, toți sub 15 ani, au spus: „Nu, noi îl iubim pe Yesua (numele irakian pentru Isus). Noi L-am iubit întotdeauna pe Yesua, întotdeauna L-am urmat pe Yesua. Yesua a fost mereu cu noi.” Musulmanii le-au cerut din nou copiilor să spună că îl vor urma pe Mohamed. „Spuneți cuvintele !” Copiii au zis: „Nu putem.” Bărbații au decapitat apoi copiii. Le-au tăiat capetele”, a declarat White, vizibil mișcat de cele întâmplate și abia reușind să-și stăpânească lacrimile.
„Cum reacționezi la așa ceva ?”, a întrebat el. „Plângi… Aceștia sunt copiii mei (fiind din aceeași țară cu el). Prin asta am trecut noi. Asta se întâmplă cu noi.”
În timpul filmării, White a mai povestit despre modul cum creștinii sunt persecutați în Irak, în special în orașe precum Bagdad și Niniveh. Acesta spune că situația s-a înrăutățit de când ISIS, care se numesc pe ei înșiși Statul Islamic al Irakului și Siriei, au început să preia control și să scoată creștinii afară din casele lor, omorând un număr foarte mare dintre aceștia.
„ISIS a scos toți creștinii din casele lor – nu pe unii, ci pe toți. Le-au tăiat copiii în două. Le-au tăiat capetele. Apoi, s-au îndreptat spre nord. E teribil ceea ce se întâmplă.”
White a spus că aproape 250.000 de creștini sunt refugiați.
„Cei din gruparea ISIS au spus unui bărbat, un adult: „Fie spui cuvintele de convertire la islam, fie îi omorâm pe toți cei patru copii ai tăi.” Omul era disperat. A spus acele cuvinte. Apoi, m-a sunat și mi-a zis: „Am spus cuvintele, asta înseamnă că Yesua nu mă mai iubește ? Întotdeauna L-am iubit pe Yesua. Am spus cuvintele pentru că nu am vrut să-mi văd copiii omorâți”. I-am zis: „Eliaz, nu, Isus încă te iubește. Întotdeauna te va iubi.” Acesta a mai spus că, totuși, musulmanii au căutat să-l omoare așa că a fugit din țară. (Christiannews.net)
Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro IRAK: „Îl iubim pe Isus”, au spus 4 copii înainte de a fi decapitați de ISIS
Dumnezeu sa binecuvanteze noul presedinte al Comunitatii Regionale Penticostale Arad, Pastorul Nelu Filip, un predicator de exceptie si un slujitor iubit in Comunitatea Regionala Arad, in Romania si prin mediul internetului, in toata lumea, de unde ne bucuram sa urmarim serviciile divine ale Bisericii Poarta Cerului saptamanal.
Pe data de 6 decembrie, la Biserica Betania din Arad-Gradiste, au avut loc alegerile pentru postul de presedinte al Comunitatii Regionale Arad, care a fost eliberat cand Pastorul si Presedintele Comunitatii Regionale Arad a fost ales ca si Presedinte al Cultului Crestin Penticostal din Romania.
Noua conducere:
NELU FILIP- Președinte
MICURESCU EUGEN-Vicepreședinte
DRONCA TEODOR- Secretar
Sursa acestei stiri: Pastorul Ciprian Bârsan. VEZI mai multe poze pe pagina Pastorului Ciprian Bârsan, aici – https://dininimapentrutine.wordpress.com/2014/12/06/rezultate-alegeri-comunitatea-arad/
Nascut în 10 august 1962 în Dej, jud. Cluj, într-o familie de credincioși penticostali. Satul Valea Groșilor, din imediata apropiere a Dejului a fost locul copilăriei, iar de la vârsta de 15 ani s-a mutat la Timișoara, activând în Biserica Penticostală de pe str. Romulus și apoi slujind în Biserica Elim. A studiat la Christ for The Nations Institute din Dallas, Texas, apoi la Institutul Teologic Penticostal din București și la Facultatea de Jurnalism a Universității Tibiscus din Timișoara. În anul 2005 a deschis Biserica Poarta Cerului pe care o păstorește și în prezent.
Este în același timp membru al Comitetului Executiv al Cultului Creștin Penticostal și secretar al Comunității Regionale Penticostale Arad.Este căsătorit cu Lidia și împreună au patru copii: Angela, Cristi, Anda și Daniela.
Viziunea si istoricul Bisericii Poarta Cerului unde este Pastor Nelu Filip: Biserica „Poarta Cerului” din Timișoara a luat ființă prin voia lui Dumnezeu, ca urmare a viziunii pe care El a dat-o păstorului Nelu Filip în anul 2005. Împreună cu un grup de 28 de credincioși au început să se adune la părtășii de rugăciune timp de câteva luni, perioadă în care această viziune s-a cristalizat, iar în 11 decembrie ale aceluiași an Poarta Cerului și-a deschis porțile pentru oamenii doritori să intre pe dorita poartă a cerului, a fericirii veșnice cu Isus Cristos.
(Sursa- http://www.poartacerului.ro/)
ARTICOL POSTAT
În America, Convenția Baptiștilor de Sud avea în 2008 un număr de 16.160.088 de membri, din care participarea activă anuală era de 38%. Biserica Evanghelică Luterană avea 4.542.868 de membri în 2009, cu o participare activă anuală de 28%. Conducătorii studiului afirmă că deși problema participării membrilor la biserică reprezintă o criză, rareori se vorbește deschis despre aceasta. „Am discutat cu foarte mulți pastori care au recunoscut problema, dar nu știu ce să facă și atunci, în loc de a o aborda preferă să nu o discute”, spune Scott Thumma citat de Christian Post.
Alături de Warren Bird, el a vizitat 12 biserici diferite pentru a descoperi de ce unii oameni se implică la activitățile bisericii și alții nu. Cei doi au scris o carte cu titlul „Ceilalți 80% – cum să-ți transformi spectatorii de la biserică în participanți activi”. În urma studiului au descoperit că „aproape toate bisericile acționează sub potențial pentru că nu găsesc metodele prin care să revigoreze oamenii și să-i păstreze interesați, implicați, dedicați.”
Unul dintre motive, spune Thumma, este acela că pastorii sunt mult prea concentrați pe aducerea de membri noi în biserică în timp ce alții pleacă pe ușa din dos. „Trebuie să ai oameni zâmbitori și la ușa din spate așa cum ai la ușa de la intrare.” Ilustrând situația prin parabola oii pierdute, Thumma afirmă că mulți pastori nu se îngrijesc de oile pierdute pentru că gândesc că „nu e nicio problemă… încă mai am 99 de alte oi”.
Cartea atrage atenția spre cei 80% membrii ai bisericii care sunt „pierduți” prin neimplicare. Între recomandările făcute sunt reconcentrarea pastorilor pe membrii bisericii, oferirea unor resurse pentru creșterea spirituală a acestora și angajarea lor în activitățile bisericii. În cadrul unui sondaj Barna din 2010 46% dintre pastori au afirmat că evanghelizarea și atragerea de noi membri va fi o dimensiune prioritară a activităților lor în 2011. În schimb doar 28% au menționat ca prioritate creșterea spirituală și doar 19% implicarea membrilor.
Pe măsură ce membrii adună ani de zile ca prezență în biserică este nevoie de programe de dezvoltarea spirituală. Motivul central al scăderii implicării este răcirea credinței. Cu toate acestea majoritatea bisericilor au programe pentru atragerea noilor membri dar nu pentru menținerea și revigorarea celor deja membri. „Dacă ești deja în biserică de 10 ani, de 20 de ani, de 40 de ani, cu greu mai găsești un program care să îți fie dedicat și care să te anime permanent.”
Prima recomandare făcută de carte este aceea de a forma o echipă de ascultători – oameni care pur și simplu să ia pulsul comunităților și să vadă ce doleanțe și așteptări au membrii din perspectiva dezvoltării lor spirituale. Autorii au aflat în demersul lor că între aceste doleanțe se numără lipsa prietenilor și lipsa grupelor de vârstă apropiată, fapt ce au dus la diminuarea rolului lor în biserică.
O a doua recomandare are de-a face cu crearea unei echipe de cercetare, care să urmărească dinamica socială și culturală externă bisericii și modul în care acestea afectează viața spirituală și participarea la biserică. Ca exemplu autorii oferă cazul în care activitățile bisericii se suprapun cu evenimente culturale, sociale sau sportive, și în fața cărora credincioșii aleg să sară peste mersul la biserică în favoarea participării la un alt eveniment. Aceeași echipă ar putea găsi și noi metode de implicare a bisericii în comunitatea socială locală prin programe umanitare. După ce ambele grupuri colectează informațiile fiecare biserică trebuie să aibă imaginea de ansamblu a propriului context și să vină cu o strategie bazată pe nevoi și oportunități.
Autorii desfințează și mitul conform căruia pastorii pot mobiliza întreaga adunare. Chiar dacă niciodată pastorii nu vor reuși să mobilizeze 100% din membri, autorii cred că procentul obișnuit de 20% este totuși prea mic în condițiile în care există nevoi și resurse pentru a face față cu succes crizei actuale.
Situația din 2011 nu este însă deloc una nouă. O anchetă facută pe plan național în SUA în privind membrii bisericilor, oferea urmatoarele cifre în 1984:
10% – nu pot fi găsiți nicaieri fizic, decât în registre
20% – nu participă niciodată la un serviciu divin
25% – mărturisesc că nu se roagă niciodată
35% – mărturisesc că nu citesc niciodată Biblia
40% – nu contribuie financiar la programele bisericii
60% – nu donează nimic pentru proiectele misionare
65% – nu citesc niciodată studiul săptămânal
75% – refuză orice răspundere în biserică
85% – nu invită niciodată pe cineva nou la biserică
90% – nu iau parte niciodată la ora de rugăciune săptămânală
95% – nu câștigă niciodată un suflet la Hristos
dar
……………………………………………
100% – așteaptă să meargă la cer!
Biserica Penticostală Maranata Vulcan 