O femeie din Sudan este condamnată la moarte pentru că nu renunţă la religia ei creştină


Se numeşte Mariam Yahya Ibrahim, este din Sudan, are 27 de ani, este creştină şi este însărcinată de 8 luni.

show_image_NewsPost

Un tribunal sudanez a condamnat-o la moarte pentru că este creştină şi pentru că a refuzat să se convertească la islamism, ne anunţă portalul NoticiaCristiana.com, citând surse de la Agencia EFE. Mariam a fost acuzată şi de adulter pentru că este căsătorită cu un creştin, căsătorie care nu este recunoscută de legea islamică.

Judecătorul Abbas al Jalifa, în cadrul sesiunii de ieri (15.05.2014), a întrebat-o dacă este dispusă să devină musulmană, la care ia a răspuns „sunt creştină”. În urma acestui răspuns, conform unor surse judiciare, a fost condamnată la moarte.

În afara tribunalului, aproximativ 50 de persoane s-au adunat cu pancarte pe care se putea citi „libertate religioasă”, în timp ce unii islamişti celebrau verdictul strigând „Alah este cel mai mare”.

Amnesty International, a alertat despre cazul Ibrahim cu o zi înainte, precizând că femeia este însărcinată de 8 luni, reclamând imediata eliberare a acesteia. Conform acesteia, femeia ar putea fi condamnată la moarte prin spânzurătoare pentru „apostazie” şi la 100 de lovituri de bici, pentru adulter. De asemenea a denunţat că femeia se află în închisoare împreună cu un alt copil al ei de un an şi opt luni. „Faptul că o femeie poate să fie condamnată la moarte pentru opţiunea ei religioasă şi la biciuire pentru că s-a căsătorit cu un creştin, este o aberaţie care nici măcar nu ar trebui să fie luată în seamă”, a reclamat însărcinatul Amnesty International pentru Sudan, Manar Idriss.

Cum a început totul

Un tribunal din Kartum a condamnato pe Mariam, duminică 11 Mai 2014, pentru „apostazie” şi i-a dat trei zile pentru ca ea să renunţe la credinţă. De asemenea a condamnat-o pentru „adulter” bazându-se pe faptul că „sharia” (legea islamică), nu recunoaşte validitatea căsătoriei acesteia cu un creştin din Sudanul de Sud.

Femeia, conform Amnesty International, a fost crescută ca şi o creştină ortodoxă, aceasta fiind religia mamei sale şi pentru că tatăl ei, musulman, le-a părăsit pe când Mariam era foarte mică. Mariam a fost arestată şi acuzată de adulter în august 2013, după ce un membru al familiei a denunţat-o în faţa autorităţilor de delictul comis, fiind căsătorită cu un cetăţean creştin din Sudanul de Sud. Tribunalul a adăugat şi delictul de apostazie în februarie 2014 când ea a spus că este creştină şi nu musulmană.

La sesiunea de ieri, au participat un mare număr de diplomatici occidentali şi reprezentanţi ai grupurilor ale drepturilor omului, care au avertizat de riscul care presupune un astfel de proces pentru toleranţa religioasă şi drepturile omului în Sudan.

Cotidianul spaniol El Mundo, precizează că Mariam este o femeie educată, fiind medic de profesie şi că avocatul acesteia Ahmed Abdala a confirmat condamnarea primită în urma expirări termenului de trei zile în care femeia putea să rectifice. Avocatul confirmă că femeia va primi 100 de lovituri de bici ca şi pedeapsă şi apoi va fi spânzurată.

Sentinţa a fost pronunţată duminica trecută, prin care sudaneza era condamnată la pedeapsa capitală pentru apostazie şi adulter şi apoi a fost confirmată ieri, de către Curtea Penală din Kartum, prezidată de judecătorul Abas al Jalifa. Magistratul a suspendat executarea sentinţei pentru o perioadă de doi ani, pentru a da timp femeii să nască şi să-şi alăpteze copilul.

Pentru Știri Creștine, Beni Drădici

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro O femeie din Sudan este condamnată la moarte pentru că nu renunţă la religia ei creştină – Stiri Crestine.ro 

Riscând executarea pentru că a ales creștinismul


O femeie sudaneză, de 27 de ani, are timp până astăzi să renunțe la creștinism, ca să poată trăi. În caz contrar, guvernul sudanez îi va pedepsi cu moartea convertirea de la islamism – considerată apostazie – și căsătorirea cu un bărbat creștin – considerată adulter.

Meriam Yehya Ibrahim, însărcinată în luna a opta cu un al doilea copil, se află în prezent în arest, împreună cu copilul ei care n-a împlinit încă doi ani. Tânăra femeie a fost arestată în luna august a anului 2013, după ce un membru al familiei ei a acuzat-o de adulter fiindcă s-a căsătorit cu un sudanez creștin. Potrivit legii islamice Sharia, o femeie musulmană nu are voie să se mărite cu un bărbat nemusulman, căsătoria lor (dacă ar avea loc) ar fi considerată adulter. Așa că judecătorii au adăugat pe lista capetelor de acuzare și apostazia, după ce femeia le-a spus că nu poate fi acuzată de adulter fiindcă și ea este creștină.

Meriam a fost crescută creștin-ortodoxă, de către mama ei, după ce tatăl, de religie islamică, le-a abandonat, relatează Al Jazeera. Această istorie însă nu a fost suficient de convingătoare pentru judecători. Tânăra a fost condamnată de o curte din Khartoum, pe 11 mai. Ulterior, a primit și un ultimatum pentru retractarea credinței, retractare care, odată refuzată, ar putea-o costa o bătaie cruntă cu biciul, înainte de a fi executată, scrie Sudan Tribune.

Reacții diplomatice

Cazul lui Ibrahim a intrat în atenția reprezentanților politici ai mai multor țări, care au luat poziții vehemente împotriva sentinței. Activiștii pentru drepturile omului au criticat aspru situația la care s-a ajuns și au cerut guvernului sudanez să respecte libertatea de credință. „Detaliile acestui caz expun imixtiunea nepermisă a regimului în viața personală a cetățenilor sudanezi”, scria Sudan Change Now Movement, o asociație de activiști, într-o declarație publică. Amnesty International transmitea, prin vocea cercetătoarei Manar Idriss că „a condamna o femeie la moarte pentru alegerea ei religioasă și la biciuire pentru că s-a căsătorit cu un bărbat aparent de altă religie este oribil și nu ar trebui nici măcar luat în calcul vreodată.”

Ambasada Marii Britanii, cea a Olandei, cea a Canadei și cea a Statelor Unite au transmis o declarație comună prin care și-au exprimat îngrijorarea cu privire la decizia curții, solicitând autorităților Sudaneze să abordeze cazul lui Ibrahim cu compasiune: „Suntem îngrijorați de sentința violentă care ar putea fi aplicată ca urmare a descoperirii adulterului”, se arată în declarația care, deși pare că nu contestă definiția adulterului, este totuși vehementă împotriva sentinței. „Cerem guvernului Sudanului să respecte dreptul la libertate religioasă, inclusiv dreptul de a-ți schimba religia sau credințele, un drept care este consfințit de legea internațională privind drepturile omului, precum și de Constituția Interimară adoptată de Sudan în anul 2005”, mai spun diplomații.

Realitatea din teren

Constituția Interimară a Sudanului se bazează pe Legea Islamică (Sharia) ca o sursă a legislației, mai ales în nordul țării, predominant islamic. În Sudanul de Sud, cetățenii se bucură de o libertate mai mare de credință, dar trei sferturi din populația țării este concentrată în nord. În plus, mulți creștini au fost nevoiți să fugă din sud în nord, din cauza războiului civil. În zonele în care sunt majoritari, și creștini și musulmanii își ignoră doleanțele. În nord, deși sunt obligați prin lege, cei mai mulți angajatori musulmani nu le acordă creștinilor 2 ore duminica, înainte de 10.00 am, pentru a participa la serviciile divine. Cei mai mulți creștini se adaptează, închinându-se vinerea, sâmbăta sau duminica seara. Școlile țin ore duminica, iar elevii creștini nu sunt scutiți dacă lipsesc. În sud, acolo unde creștinii sunt majoritari, musulmanii nu au liber vinerea în ziua lor de rugăciune, iar școlile nu îi scutesc pe elevii islamici care lipsesc de la ore în această zi. Diferența este însă că nu există o lege care să ceară creștinilor să adapteze condițiile la religia islamică.

Ce soluții reale există

În general, legislația Sudanului nu pare oricum o motivație suficientă pentru respectarea libertății religioase. De aceea e de așteptat ca apelurile ambasadelor să nu constituie o presiune foarte mare pentru guvernul sudanez.

Reprezentanți ai delegației Uniunii Europene la Khartoum au apelat în schimb la un argument mai puternic. Aceștia au subliniat într-un comunicat că „în contextul convențiilor ONU și al celor ale Uniunii Africane, Sudanul are o obligație internațională de a apăra și de a promova libertatea religioasă.” Metodele coercitive aplicate la nivel internațional se văd, de departe, drept mai eficiente, cu atât mai mult cu cât au dat deja roade. Rolul pivotal al Statelor Unite în referendumul pentru independența Sudanului de Sud (2011) este o dovadă a faptului că amenințările privind retragerea ajutoarelor, aplicarea unor inderdicții la importuri-exporturi, și chiar aplicarea de sancțiuni financiare sunt eficiente în dirijarea națiunii către cultivarea libertății. De aceea UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, le recomanda în raportul anual emis în anul 2012. Rămâne de văzut în ce măsură efervescența reacției comunității internaționale în cazul Ibrahim va da roade. Până atunci însă, creștinii din lumea întreagă se roagă pentru situația coreligionarilor lor din Sudan.

http://semneletimpului.ro/

Întoarcerea evreilor europeni în Israel ar putea fi împlinirea profețiilor


ukrainian-jewsRecent evreii din estul Ucrainei au primit pliante cu anunțuri în care li se cerea să se înregistreze și să plătească un impozit unic sau să părăsească regiunea. Aceste anunțuri au început să fie distribuite în ultima lună, ceea ce s-a mai întâmplat și în timpul regimului nazist care a terorizat populația evreiască, ne informează portalul Acontecer Cristiano.

Liderii republicii populare Donetsk și un grup separatist prorus au negat că ei ar fi în spatele acestor acțiuni și au zis că aceasta ar fi o provocare și o încercare din partea guvernului din Kiev pentru a-i discredita.

O parte din cei 15.000 de iudei din Donetsk se gândesc să părăsească regiunea în cazul în care Rusia preia controlul. În mod normal s-ar duce în alte regiuni ale Ucrainei, dar unii spun că toți trebuie să se întoarcă în Israel. Potrivit cotidianului Yedioth Ahronoth, în jur de 70% din evreii din țară deja au contactat ambasada Israelului solicitând informații despre viză și condițiile pentru a emigra în Israel.

Rabinul Pinkhas Vyshedsky a spus: “Avem impresia că cineva înceacă să ne arunce în jocul politic dintre Rusia și Ucraina. Am cerut forțelor de securitate protecție special pentru comunitatea evreiască din Ucraina, dar până acum nu am primit niciun răspuns.”

De la începutul anului 2014 emigrarea oficială a evreilor ucraineni în Israel a crescut cu 140%. În același timp Franța este țara unde majoritatea evreilor au decis să se întoarcă în Israel. Creșterea a fost de 400% fără niciun motiv special, deși majoritatea afirmă ca motiv creșterea anitisemitismului. Autoritățile cred că dacă lucrurile continuă în același ritm, va fi cel mai mare flux de evrei francezi care se întorc în țara lor de la întoarcerea evreilor din 1948.

Pentru specialiștii în profeții biblice acesta este unul din multele indicii cum că Dumnezeu reunește poporul Său în Țara Promisă ca și semn al timpurilor de pe urmă. Ar fi împlinirea profeției biblice din Isaia 43:5-7 care zice: “Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit şi te voi strânge de la apus. Voi zice miazănoaptei: „Dă încoace!”, şi miazăzilei: „Nu opri”, ci adu-Mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.”

Citeşte mai mult pe http://www.stiricrestine.ro Întoarcerea evreilor europeni în Israel ar putea fi împlinirea profețiilor – Stiri Crestine.ro 

B. Carson: De ce nu trebuie să ne fie rușine cu Dumnezeu


Într-un discurs ținut vineri în cadrul Values Voter Summit, Ben Carson a avut niște cuvinte grele de spus despre politica de sănătate impusă de președintele Obama, pe care a comparat-o cu sclavia, dar și față de creștinii care o acceptă, amintindu-le că guvernul trebuie „pus la locul lui”.

Într-un discurs ținut vineri în cadrul Values Voter Summit, Ben Carson a avut niște cuvinte grele de spus despre politica de sănătate impusă de președintele Obama, pe care a comparat-o cu sclavia, dar și față de creștinii care o acceptă, amintindu-le că guvernul trebuie „pus la locul lui”.

Obamacare este cel mai rău lucru care i s-a întâmplat Americii de la sclavie încoace, a spus răspicat Carson. „Este sclavie pentru că încearcă să ne supună pe toți guvernului. Nu a fost niciodată vorba despre sănătate, a fost vorba despre control”, citează Washington Post. Abia atunci când cineva se îmbolnăvește și se chinuie să trăiască își dă seama cât de importantă este sănătatea și că ar trebui să fie controlată de fiecare persoană în parte, nu de guvern. „Este timpul ca cetățenii din America să nu se mai teamă de guvern și să îl pună la locul lui”, a declarat Carson.

El a mai spus că acest tip de medicină este cel care a stat la baza ridicării statelor socialiste, citându-l pe Vladimir Lenin, și s-a plâns de lipsa de cunoștințe istorice a americanilor și de faptul că mulți dintre ei consideră că fricile legate de Obamacare sunt iraționale. Neurochirurgul l-a mai citat și pe francezul Alexis de Tocqueville care spunea cât de impresionat era de faptul că în școlile americane se învățau „principii și valori biblice și nu ne era rușine să folosim Biblia ca sursă pentru ele. Acum însă dezbatem dacă America este o națiune creștină.” Cei care se îndoiesc de asta nu știu nimic despre bazele fondatoare ale națiunii, crede Carson. „Dacă încercăm să îl scoatem pe Dumnezeu în afara națiunii, ne vom duce la vale. Nu trebuie să ne fie rușine de relația cu Dumnezeu. Dacă facem asta, o să o pierdem de tot”, a avertizat el.

De ce am ajuns în postura de a ne fi rușine să ne recunoaștem în public credința sau să vorbim despre Dumnezeu? Aceasta a fost tema de discuție a unei emisiuni de radio la BBC, în care britanicii au fost invitați să își exprime părerile. „Nu este atât vorba de rușine, cât de frică. De ce nu mai vedem creștini cu cruciulițe la gât? Pentru că și-ar putea pierde slujba pentru asta”, spunea un ascultător. Aici nu este vorba de o frică nefondată sau exagerată. Trei creștini britanici implicați într-un proces juridic pe care l-au intentat împotriva angajatorilor lor, acuzați că le-au încălcat dreptul la libertate de conștiință și religie, au pierdut bătălia în instanța de la CEDO. Doi dintre ei fuseseră concediați fiindcă au refuzat să desfășoare anumite servicii pentru cupluri gay, iar a treia persoană pentru că a refuzat să își dea jos cruciulița de la gât în timpul serviciului.

„Societatea ne face să ne rușinăm de lucrurile care sunt creștine. Școlile nu mai au voie să celebreze sărbători creștine pentru că ar putea răni sentimentele persoanelor de alte credințe. Când eram la școală în 1970 cântam imnuri în fiecare școală și ne rugam înainte de masă. Acum nu mai există așa ceva, iar consiliile locale se gândesc de două ori înainte să decoreze orașele de Crăciun. De asta ne e rușine să vorbim despre Dumnezeu”, comentează un alt ascultător. Restrângerea libertății de expresie religioasă pare a fi noul trend modial, aflat în continuă expansiune, concluzionează și un studiu demarat în 2009, ale cărui rezultate au fost recent publicate de către Pew Forum of Religion & Public Life. Conform datelor obținute, riscul de a fi supus ostilității de pretutindeni a fost asociat, în primul rând, creștinismului, acesta fiind urmat îndeaproape de islam.

René Samuel Cassin, unul dintre arhitecţii Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi laureat al premiului Nobel pentru Pace (1968), recunoştea deschis că ideea demnităţii umane şi drepturile omului izvorăsc din inima Bibliei, cartea fundamentală a creştinismului. Conţinutul Bibliei, în esenţă, afirmă valoarea vieţii umane. Florin Bică explică în articolul „Arta de a fi liberi” că teologia creştină are o perspectivă unică asupra conceptului demnităţii umane, considerând-o consecinţa firească a faptului că omul este o creatură a lui Dumnezeu. Demnitatea omului nu derivă din fapte meritorii, nici nu are la bază calităţi umane, ci este consecinţa firească a faptului că omul este creat de Fiinţa superioară. Dacă oamenii își anulează singuri calitatea de oameni creați, respingând religia și orice discuție publică despre religie și Dumnezeu, atunci, conform logicii care a stat și la baza Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, oamenii își anulează și dreptul la demnitate și la adevăratele libertăți fundamentale, care nu sunt condiționate de sute de articole de lege, izvorâte din secularismul îmbrățișat de societate.

http://semneletimpului.ro/

UN PASTOR AMERICAN IA ATITUDINE: “NU MAI EXISTA RUSINE SI NICI DECENTA ” – PANTALONI SCURTI, SLAPI SI TRICOURI MURDARE IN BISERICA…


Un pastor din Statele Unite ale Americii a luat atitudine impotriva acelor credinciosi care vin imbracati indecent la Biserica. El este deranjat de faptul ca membrii congregatiei sale vin sa se roage imbracati in tinute total neadecvate, sau chiar “vulgare”, dupa cum s-a exprimat predicatorul.

stire_124463Pastorul DeBonville din Biserica Bunul Pastor din Massachusetts, sustine ca in ultimul timp, credinciosii nu mai au nici un respect in ceea ce priveste alegerea tinutei atunci cand vin la biserica.

Unii barbati vin imbracati in pantaloni scurti, slapi, tenisi si tricouri murdare, in timp ce femeile intra in biserica in tinuta de zi cu zi din gospodariile lor.

“Nimeni nu se imbraca in mod corespunzator pentru a merge la biserica. Nu puteti intra in casa lui Dumnezeu ca intr-o piata sau intr-un bar. Nu mai exista rusine si nici decenta”, a predicat pastorul. Cu toate acestea, multi credinciosi nu sunt de acord cu cerinta pastorului de a se imbraca in mod corespunzator cand merg la biserica, argumentand ca “Dumnezeu nu se uita la imbracaminte, ci la adevaratele intentii ale omului”.

Rezolvarea acestei “probleme” nu e asa simpla pe cum pare. Biblia considera important decenta in casa de rugaciune, iar pastorii subliniaza frecvent acest aspect, desi multi credinciosi il ignora, a comentat pentru CNN scriitorul John Blake.

La randul ei, Constance M. Cherry, o binecunoscuta profesoara de religie si autoare a multor lucrari crestine, spune ca felul cum se imbraca credinciosii dezvaluie multe aspecte despre comportamentul lor social.
“Multi adolescent si tineri apreciaza sistemul de valori in raport cu satisfactia lor personala si modelul pe care societatea actual il promoveaza”, sustine ea.


Știre preluată de pe Afirmativ.com